Morfogeneza ADM in perioada postnatala

   -Masivul facial si dintii isi continua dezvoltarea si dupa nastere pana in perioada adolescentei.

   -Cresterea osoasa la om se face in 3 moduri:encondral,desmal si prin rezorbtie si apozitie osoasa.Cele 3 moduri de crestere asigura dimensiunea oaselor craniene sub influenta factorilor ereditari,metabolici si neuroendocrin.

1.Cresterea encondrala:

-Este realizata prin metaplazia urmatoarelor cartilage:cartilajul bazei craniului,c.condilian,c.angular,c.coronoidian si al simfizei mentoniere.

-Cresterea encondrala inceteaza intre 13-16 ani odata cu maturizarea.

-Tulburarile care apar in aceasta perioada determina acondroplazia(maladie care reprezinta insuficienta dezvoltare dimensionala a bazei craniului)manifestata din punct de vedere clinic printr-o infundare nazala.(capul mai turtit cu nasul bagat mai inauntru,orbitele mai proeminente)

Mecanismul de reglarare a dezvoltarii aparatului dentomaxilar

     Anomaliile dentomaxilare reprezinta abateri de la dezvoltarea normala a elementelor aparatului dentomaxilar.In dirijarea dezvoltarii aparatului dentomaxilar intervin o serie de factori,cum ar fi:

-inductia

-ereditatea

-factorii neuro-endocrini

Rolul inductiei in dezvoltarea ADM:

   Dezvoltarea embrionului in faza de ovulatie pana la stadiul de gastrula se face sub influenta inductiei.Organizinele(enzime) secretata de unele celule inductoare determina multiplicarea celulelor din jur intr-un anumit ritm si anumita proportie.

   Tulburarile mecanismului de inductie determina aparitia de embrioni neviabili.

   Majoritatea acestor embrioni mor inca din viata intra uterina.Care supravietuiesc din acestia embrioni se nasc cu agnatie(nu au maxilare) sau cu anencefalie(nu au creier si calota craniana).Chiar daca supravietuiesc mor imediat dupa nastere.

Dezvoltarea ocluziei dentare si eruptia dentara

    Eruptia dentara este un fenomen fiziologic,caracterizat prin migrarea dintilor din zona osoasa maxilara spre suprafata ocluzala.

In cursul eruptiei dentare se recunosc 3 etape:preeruptiva,prefunctionala si functionala.

Etapa preeruptiva:

Corespunde perioadei de dezvoltare a germenului dentar cand se observa o migrare transversala a lui.

Etapa prefunctionala:

Incepe in momentul formarii radacinii dentare si se incheie odata cu articularea dintelui respectiv cu dintii antagonisti si vecini.

Se remarca migrarea axiala,meziala si transversala a fiecarui dinte.

Etapa functionala:

Incepe in momentul contactului dentar in ocluzie.

Perioada de morfogeneza

    Este perioada care stabileste forma diverselor organe.Incepe din luna a 4-a viata i.u,pana la nastare si se continua pana la varsta de 16 ani postnatal.

    Dezvoltarea bazei craniului in perioada de viata i.u:

    La inceputul lunii a 2-a de viata i.u se diferentiaza condrocraniu.In luna a 4-a incepe osificarea bazei craniului prin procesul de metaplazie a tesutului cartilaginos.Este cea de a 2-a diferentiere celulara aceasta osificare.

    Primele centre de osificare apar in corpul sfenoidului,baza occipitalului,portiunea mediana a etmoidului,orbita,cornetul inferior si stanca temporalului.Toate aceste zone de osificare raman separate prin coloane cartilaginoase care devin centre osteogenetice de crestere.(sincondroze)In aceasta etapa la fatul uman incepe angularea bazei craniului.Baza craniului este considerata o platforma osoasa de origine encondrala care desparte si uneste craniul neural de cel visceral.

Dezvoltarea ontogenetica a ADM

    Ontogenia reprezinta modificarile morfologice si functionale ale unui organism de la stadiul de celula pana la moarte,prin procesul imbatrinirii.Ontogeneza ADM are 3 etape:organogeneza,morfogeneza si modelarea.

 -Organogeneza se desfasoara in primele 3 luni de viata i.u (0-12 sapt) si include o perioada de ovulatie numita si stadiul de ou intre 0-2 saptamani i.u si o perioada embrionara ce dureaza de la sapt a 2 -a pana la sapt a 12-a i.u.

-Morfogeneza se desf. De la 4 luni i.u pana la 16 ani postnatal.

      Are 2 perioade :

1. per. i.u de la 4 luni pana la nastere.                                                          

2. per postnatala – de la nastere pana la 16 ani si uneori mai tarziu pana la 21 de ani.

Sindromul de compresiune de maxilar

     Este o anomalie de clasa a II-a Angle.

     Se numește și endognație.

     Se descriu 2 forme:

            - sindromul de compresiune cu protruzie și spațiere dentară

            - sindromul de compresiune cu înghesuire

Sindromul de compresiune maxilară cu protruzie și spațiere dentară

     Este o malocluzie de clasa a II1-a.

     Este un sindrom caracterizat prin reducerea diametrelor maxilarelor, alveolelor și dinților față de planul medio-sagital.

     Compensator apare protruzia procesului dento-alveolar.

     Etiopatogenie:

        - ereditatea

        - factorul constituțional – tipul constituțional nordic (danezii)

        - rahitismul

        - factori locali de dezvoltare

        - factori patologici locali

        - obiceiuri vicioase

Ocluzia adanca acoperita si deschisa

Ocluzia adâncă acoperită

     Este anomalia caracterizată prin supraocluzie accentuată și retrodenţia incisivilor centrali sau a incisivilor centrali și laterali superiori.

     În clasificarea Angle: clasa a II-a, subdiviziunea 2 cel mai frecvent, dar există și cazuri în care rapoartele la nivel molar sunt neutrale, încadrându-se în clasa I Angle.

Etiopatogenie

Ereditatea este principalul factor.

     Korkhaus considera că există chiar o legatură etiopatogenică între ocluzia adâncă acoperită și progenia adevărată.

     Comun pentru cele două anomalii ar fi oblicitatea axului incisivilor superiori.

Disarmonia dento-alveolara

            Se numește și înghesuire dentară sau incronguență dento-alveolară.

     Este de 3 feluri:

          - adevărată

          - secundară

          - combinată

     Incongruența dento-alveolară adevărată se datorează dezacordului între mărimea maxilarelor și mărimea dinților (macrodonție).

     Incongruența dento-alveolară secundară este consecința unor tulburări de creștere la nivelul procesului alveolar sau maxilar.

     Se datorează pierderii timpurii a dinților temporari de pe arcadă, prin carie și complicațiile sale.

   

Ectopia, diastema si transpozitia dentara

Ectopia dentară

    Este o anomalie dentară de sediu care se referă la erupția dintelui în vestibul sau în oropoziție (dintele părăsește arcada).

     Unii autori folosesc termenul de ectopie doar în situațiile clinice în care dintele a erupt în afara liniei arcadei, respectiv spre vestibular.

     Pentru erupția dentară înăuntrul liniei normale a arcadei, spre oral, folosesc termenul de entopie.

   

Incluzia si reincluzia dentara

Incluzia dentară

     Este o anomalie dentară de erupție caracterizată prin rămânerea unui dinte complet format în interiorul osului maxilar, mult după vârsta sa normală de erupție.

     Cauze:

     - tulburări în dezvoltarea maxilarului

     - pierderea secundară a spațiului prin migrări dentare

     - obstacole în calea erupției dintelui

     - factori ce țin de dinte

     - cauze generale

Dintii supranumerari

 PLEIODONȚIE

     Pot apare ca dinți care respectă morfologia unui anume tip dentar (dedublare) sau pot prezenta forme atipice.

     Frecvență = 2-4%, după Brabant.

     Pot să respecte întregul program de evoluție, erupând în cavitatea orală complet dezvoltați sau rămân incluși în maxilar.

     Pot apare în oricare sector al maxilarului, totuși se consideră că sunt mai frecvenți pe maxilarul superior, în regiunea incisivă.

Anomaliile dentare izolate

ANODONȚIA

     Definiție: absența unor dinți (până la numărul total) ca rezultat al neformării mugurilor dentari sau distrucției lor în stadiile incipiente de dezvoltare.

     Pentru a defini minusul numeric în formula dentară literatura de specialitate utilizează o multitudine de termeni:

                   - absența congenitală de dinți

                   - agenezie

                   - anodonție

                   - aplazie dentară

                   - atelectodonție

                   - diminuarea numărului dentar

                   - dinți subnumerari

                   - hipodonție

                   - lipsa ereditară a dinților

                   - oligodonție

                   - reducerea numerică a dinților

  

Clasificarea anomaliilor Dento-Maxilare

Anomaliile dento-maxilare prezintă o mare variabilitate, determinând gruparea lor în funcție de criterii comune.

Criterii comune:  - morfologice

                               - funcționale

                             - etiopatogenice

Scopul clasificărilor:

*     diagnosticul  trebuie să fie cât mai sintetic și să se exprime cât mai facil

*     întrevede evoluția și prognoza acesteia

*     diagnosticul sugerează principiile și obiectivele terapeutice, precum și mijloacele de tratament utilizate

*     diagnosticul se face în scopul lărgirii ariei de comunicare între specialiști

Datorită ușurinței cu care sunt folosite, criteriile morfologice oferă o alternativă comodă și foarte operativă în vederea clasificării anomaliilor dento-maxilare.