Profilaxia infectiilor chirurgicale

Prevenirea complicatiilor infectioase este de departe mai practica decât tratarea lor odata aparute. Din fericire, respectarea stricta a principiilor de îngrijire a plagii si aplicarea cunostintelor despre patogeneza infectiilor plagilor pot preveni marea majoritate a complicatiilor infectioase din practica chirurgicala, unul din factorii cei mai importanti de preventie a infectarii plagii constând în vigilenta constanta a echipei operatorii, inclusiv a chirurgului.

Principiile de baza ale profilaxiei infectiilor chirurgicale sunt reprezentate de:

Asepsia si antisepsia

       I. Definirea unor termeni cheie

1. Sterilizarea - metode fizico-chimice de distrugere a tuturor germenilor patogeni;

2. Dezinfectia - totalitatea mijloacelor fizice si chimice, ce determina indepartarea, inactivarea si distrugerea germenilor patogeni din mediu;

Poate fi :           

- profilactica - pentru prevenirea izbucnirii si raspandirii bolilor cu punct de plecare cunoscut;

- in focar - curenta, aplicata de-a lungul intregii spitalizari a bolnavului;

- terminala, adresata obiectelor folosite de bolnavul internat, mobilierului, camerei;

3. Asepsia - "fara infectie" – stare a unui obiect/ mediu/ incapere/plaga  caracterizata prin absenta germenilor patogeni.

4. Antisepsia - "impotriva infectiei" - totalitatea masurilor prin care se realizeaza distrugerea germenilor prezenti intr-o plaga, pe tegumente sau in mediu.  

Antiseptic - produsul care previne sau impiedica multiplicarea ori inhiba activitatea microorganismelor; aceasta activitate se realizeaza fie prin inhibarea dezvoltarii, fie prin distrugerea lor, pentru prevenirea sau limitarea infectiei la nivelul tesuturilor.

Implante sau endodontie: tratamente alternative?

ABSTRACT

Reflectand asupra imbunatatirilor in cadrul sanatatii orale, ca si asupra modificarilor modalitatilor de tratament si asteptarilor si preferintelor pacientilor, majoritatea nou-nascutilor din perioda actual de avant a SUA isi vor pastra dintii naturali toata viata. Impactul unei extractii variaza cu localizarea, si optiunile pot include salvarea dintelui prin tratament endodontic sau extractia dintelui si plasarea unui implant. Atat terapia prin implant, cat si terapia endodontica au rata succesului buna. La ambele, factorii de success si analizele includ sanatatea sistemica si orala a pacientului, alegerea materialelor si tehnica folosita. Statusul general de sanatate al unui pacient poate dicta care tratament este potrivit, mai mult decat alti factori. Analizele includ folosirea medicamentelor, riscul de infectie si, mai frecvent, capacitatea pacientului de a suporta tratamentul. Analiza sanatatii orale include experienta la carie, sanatatea parodontala, osul alveolar, incarcarea ocluzala si bruxismul, obiceiurile parafunctionale, sanatatea dentitiei ramase si prezenta sau necesitatea unei proteze fixe. Determinarea tratamentului potrivit necesita o analiza atenta a acestora si a potentialelor consecinte, cu participarea pacientului in acest process.

Ghid de practica in endodontie

INTRODUCERE

 

Ghidurile clinice sunt elaborate cu Obiectiveul de a asista personalul medical în adoptarea deciziei terapeutice la pacienţii prezentând o patologie endodontică. Aceste ghiduri prezintă recomandări de bună practică medicală clinică bazate pe dovezi publicate, pentru a fi luate în considerare de către medicii dentişti generalişti şi de cei deveniţi medici dentişti specialişti în endodonţie în urma absolvirii formei de pregătire reprezentate de rezidenţiatul în endodonţie.

Populaţia ţintă acoperită de acest ghid este reprezentată de adolescenţi şi adulţi (> 16 ani).

Anestezia in stomatologie si chirurgie OMF

     Anestezia dentara

     Anestezia reprezinta introducerea in introducerea in organism a unor substante care au proprietatea de a provoca disparitia sensibilitatii.

     Cuvantul “anestezie” provine din limba greaca si semnifica absenta sau pierderea senzatiei.

     Anestezicul este substanta care atenueaza sau inlatura temporar durerea. Exemple: xilina, mepivacaina, prilocaina, hostacaina, bupivacaina, articaina, procaina, tetracaina, cocaina.

- se face in functie de segmentul sau zona asupra careia actioneaza substantele anestezice si mecanismul lor la acest nivel. Exista trei tipuri mari de anestezie:

• Anestezia locala - este cea produsa prin contactul substantelor anestezice, de tip local, pe receptorii periferici ai excitatiei dureroase. Dezavantajul consta in faptul ca este rezervata unor interventii de mica amploare.