INTRODUCERE
Ghidurile clinice sunt
elaborate cu Obiectiveul de a asista personalul medical în adoptarea deciziei
terapeutice la pacienţii prezentând o patologie endodontică. Aceste ghiduri
prezintă recomandări de bună practică medicală clinică bazate pe dovezi
publicate, pentru a fi luate în considerare de către medicii dentişti
generalişti şi de cei deveniţi medici dentişti specialişti în endodonţie în
urma absolvirii formei de pregătire reprezentate de rezidenţiatul în endodonţie.
Populaţia
ţintă acoperită de acest ghid este reprezentată de adolescenţi şi adulţi (>
16 ani).
Deşi
ghidurile reprezintă o fundamentare a bunei practici medicale bazate pe cele
mai recente dovezi ştiinţifice disponibile, nu
trebuie considerat că aceste recomandări includ toate intervenţiile potrivite sau exclud pe toate cele nepotrivite
pentru situaţia în cauză. Ghidurile nu intenţionează să înlocuiască
raţionamentul medical la fiecare caz în parte. Decizia medicală trebuie să ia
în considerare particularităţile individuale şi opţiunea pacientului, precum şi
resursele, caracterele specifice şi limitările clinicilor şi cabinetelor de
medicină dentară în care îşi desfăşoară activitatea medicii dentişti. Fiecare
medic care aplică recomandările în Obiectivul stabilirii unui plan terapeutic
trebuie să utilizeze propriul raţionament medical independent, în funcţie de
fiecare caz în parte şi în funcţie de experienţa personală în corelaţie cu
dotarea şi experienţa clinicii/cabinetului în care acesta îşi desfăşoară
activitatea.
Instituţiile şi specialiştii
care au elaborat acest ghid au depus eforturi pentru ca informaţia conţinută în
ghid să fie corectă, actuală, redată cu acurateţe şi susţinută de dovezi. Dată
fiind posibilitatea erorii umane şi/sau progresele cunoştinţelor medicale, ele
nu pot şi nu garantează că informaţia conţinută în ghid este în totalitate
corectă şi completă. Recomandările din acest ghid clinic sunt bazate pe
consensul autorilor privitor la abordările terapeutice acceptate în momentul
elaborării materialului.
Instituţiile
şi persoanele care au elaborat acest ghid îşi declină responsabilitatea legală
pentru orice inacurateţe, informaţie percepută eronat, pentru eficacitatea
clinică sau succesul oricărei metode terapeutice detaliate în acest ghid,
pentru modalitatea de utilizare sau aplicare sau pentru deciziile finale ale
personalului medical rezultate din utilizarea sau aplicarea lor. De asemenea,
acestea nu îşi asumă responsabilitatea nici pentru informaţiile referitoare la materialele
menţionate în acest ghid. În fiecare caz specific, utilizatorii ghidurilor
trebuie să verifice literatura de specialitate specifică prin intermediul
surselor independente şi să confirme că informaţia conţinută în aceste
recomandări este corectă.
Acest
material este supus, ca de altfel toate ghidurile clinice, unui proces de
revizuire şi actualizare continuă.
DECLARAŢIE
DE INTERESE
Autorii declară pe proprie răspundere că nu au
beneficiat de sprijin logistic sau financiar, nu au fost utilizate fonduri,
donaţii, sponsorizări sau alte instrumente de finanţare din fondul Casei
Naţionale de Asigurări de Sănătate sau din fonduri private în elaborarea şi
redactarea acestor ghiduri de practică medicală.
Autorii declară atât în nume
personal cât şi din punctul de vedere al instituţiilor unde îşi desfăşoară
activitatea că nu au interese personale sau financiare, nu sunt în competiţie
academică şi nu au opinii care determină o influenţă nepotrivită asupra
acţiunilor lor.
Autorii declară că orice
referire în cadrul ghidurilor de practică la produse comerciale, procese sau
servicii specifice prin utilizarea numelui comercial, al mărcii sau al
producătorului, nu constituie sau implică o promovare, recomandare sau
favorizare din partea coordonatorului şi autorilor ghidului faţă de altele
similare care nu sunt menţionate în document. Nici o recomandare din acest ghid
nu poate fi utilizată în scop publicitar sau în scopul promovării unui produs.
DEFINIREA GRADELOR UTILIZATE ÎN GHIDURILE DE PRACTICĂ
MEDICALĂ
Grad
A
|
Necesită cel puţin un
studiu randomizat şi controlat ca parte a unei liste de studii de calitate
publicate pe tema acestei recomandări. (nivele de dovezi Ia sau Ib)
|
Grad
B
|
Necesită existenţa
unor studii clinice bine controlate, dar nu randomizate, publicate pe tema
acestei recomandări. (nivele de dovezi IIa, IIb sau III)
|
Grad
C
|
Necesită dovezi
obţinute din rapoarte sau opinii ale unor comitete de experţi sau din
experienţa clinică a unor experţi recunoscuţi ca autoritate în domeniu.
(nivele de dovezi IV)
|
Grad
D
|
Indică lipsa unor
studii clinice de bună calitate aplicabile direct acestei recomandări.
|
Grad
E
|
Recomandări de bună
practică bazate pe experienţa clinică a grupului care a elaborat acest ghid.
|
CUPRINS
- Menţinerea vitalităţii pulpare
2. Devitalizarea pulpară
3. Tratamentul necrozei şi gangrenei pulpare
simple
4. Tratamentul parodontitelor apicale cronice
5. Tratamentul parodontitelor apicale acute
6. Posibilităţi
de reluare ale tratamentului endodontic
7. Metode de albire ale dinţilor devitali
1. MENŢINEREA VITALITĂŢII PULPARE
Recomandarea 1.1.
A. Metode biologice de conservare în totalitate
a pulpei dentare
a. Coafajul indirect
Principiu
- acoperirea unui strat de dentină
extrem de subţire dar încă intact, constituind parte a peretelui pulpar sau
parapulpar a unei cavităţi rezultate în urma abordării terapeutice a unei
leziuni coronare şi / sau
carioase
Obiective
- protecţia plăgii dentinare împotriva
agenţilor nocivi pulpari
Indicaţii
- tratamentul plăgii dentinare la
dinţii vitali cu diagnosticul de carie simplă sau hiperemie preinflamatorie
[Grad A]
Contraindicaţii
- existenţa unei pulpite ireversibile
Procedeu terapeutic
- tratament medicamentos al plăgii dentinare
- realizarea restaurării morfo-funcţionale
coronare de durată
[Grad A]
b. Coafajul direct
Principiu
- acoperirea unei plăgi pulpare recente
punctiforme, în situaţia unui dinte tânăr, consecutiv deschiderii camerei
pulpare în mod accidental sau prin tratament operator
Obiective
- protecţia
aseptică a plăgii pulpare
Indicaţii
- dinţi vitali
[Grad A]
Observaţie specială:
Coafajul
direct are o rată de succes variabilă, care scade de la dinţii frontali la cei
laterali.
Contraindicaţii
- inflamaţia pulpară ireversibilă
- deschiderile camerei pulpare de mari
dimensiuni
Procedeu
terapeutic
- toaleta specifică a cavităţii preparate
- tratamentul medicamentos al plăgii dentinare
- restaurarea coronară şi / sau radiculară
[Grad A]
Observaţii:
§
în situaţia eşecului unui coafaj direct pulpa
dentară poate suferi un proces de necrozare, impunându-se din acest motiv
realizarea unui examen clinic şi radiologic la 6 luni;
§
în caz de eşec, se efectuează tratamentul
endodontic.
[Grad B]
Recomandarea 1.2.
B.
Metode biologice de conservare parţială a pulpei dentare
a. Amputaţia vitală (pulpotomia
vitală)
Principiu
- îndepărtarea în condiţiile insensibilizării
prin anestezie a pulpei coronare, cu
menţinerea pulpei radiculare vii sub protecţia unui material histofil
Obiectiv
- evitarea cuprinderii în procesul inflamator
a totalităţii pulpei
corono-radiculare
Indicaţii
- dinţi permanenţi tineri cu expunerea de mari
dimensiuni a pulpei dentare
[Grad B]
Contraindicaţii
- pulpite totale (corono-radiculare)
Pulpotomie:
- insensibilizarea pulpei prin anestezie
- excizia pulpei coronare
- hemostază
- tratament medicamentos al bontului pulpar
- obturaţie de bază (înlocuitori ai dentinei )
- obturaţie coronară de durată
[Grad A]
b. Amputaţia devitală
(pulpotomia devitală)
Principiu
- îndepărtarea în condiţiile insensibilizării chimice
a pulpei coronare, cu menţinerea pulpei
radiculare sub protecţia unui material histofil
Obiectiv
- evitarea cuprinderii în procesul
inflamator a totalităţii pulpei
corono-radiculare
Indicaţii
- dinţi permanenţi tineri cu expunerea de mari
dimensiuni a pulpei dentare
- se aplică în cazuri de afecţiuni
generale grave şi în caz de complexitate endodontică care nu permite realizarea
extirpării pulpare
Contraindicaţii
- pulpite totale (corono-radiculare)
Procedeu terapeutic
Pulpotomie:
- insensibilizarea chimică a pulpei dentare
- excizia pulpei coronare
- toaleta camerei pulpare
- tratament medicamentos al bontului pulpar
- obturaţie de bază (înlocuitori ai dentinei )
- obturaţie coronară de durată
[Grad A]
2. DEVITALIZAREA PULPARĂ
Recomandarea 2.1.
Metode de îndepărtare totală a
pulpei dentare vii
Extirparea
vitală
Principiu
- îndepărtarea
în totalitate a pulpei dentare coronaro-radiculare în condiţiile insensibilizării sale prin anestezie
Obiective
- conservarea
dintelui
Indicaţii
- pulpite ireversibile
- eşecul coafajului pulpar
- eşecul amputaţiei vitale /
devitale
- hiperestezia şi hipersensibilitatea dentinară
ce nu răspund la mijloacele
terapeutice indicate acestei patologii
- abraziuni dentare patologice
- leziuni coronare sau corono-radiculare de
mari dimensiuni, apărute prin
evoluţia proceselor carioase sau prin fracturi, care impun în vederea realizării restaurării
morfo-funcţionale coronare sau corono- radiculare
utilizarea unor mijloace de ancorare la nivelul camerei pulpare şi a unui canal radicular
- fracturile radiculare în treimile coronară
sau medie
- reechilibrarea ocluzală în situaţia dinţilor
cu erupţie accelerată activă, la
care şlefuirea ocluzală duce la deschiderea camerei pulpare
- prezenţa patologiei endo-parodontale cu
instalarea inflamaţiei pulpare pe
cale retrogradă, datorită existenţei parodontopatiei marginale cronice profunde
- luxaţia dentară
- dinţi prezenţi în focare de fractură
- dinţi prezenţi în vecinătatea formaţiunilor
patologice la nivelul cărora se va
interveni chirurgical şi se vor leza pachetele vasculo- nervoase pulpare (chisturi maxilare, osteite, osteomielite,
tumori benigne)
[Grad A]
Contraindicaţii
- existenţa unor leziuni cu pierdere importantă
de ţesuturi dure dentare, extinsă mult în
profunzime, ce fac imposibilă izolarea corectă şi
restaurarea morfo-funcţională
corono-radiculară ulterioară tratamentului endodontic
- parodontopatie marginală cronică profundă cu
mobilitate dentară de gradul II
spre III
Observaţii:
§
imposibilitatea realizării anesteziei
loco-regionale, locale prin infiltraţie, plexale, intraligamentare, intraosoase
sau intrapulpare datorită unor factori generali
- afecţiuni cardiovasculare, alergia la componente specifice substanţelor
anestezice, epilepsia, etc - nu constituie contraindicaţii ale extirpării
vitale, ci implică necesitatea insensibilizării dinţilor respectivi prin
utilizarea anesteziei generale
§
insensibilizarea
chimică a pulpei dentare în vederea realizării aşa numitei extirpări devitale -
prin utilizarea substanţelor cu rol devitalizant pulpar, de tipul preparatelor
arsenicale şi non-arsenicale - este în prezent considerată potenţial
periculoasă prin riscul accidentelor pe care le produce şi în consecinţă nu
este recomandată ca metodă terapeutică de rutină de realizare a devitalizării
pulpare
[Grad C]
Procedeu terapeutic
- insensibilizarea pulpei dentare prin
anestezie
- insensibilizarea chimică a pulpei dentare în
condiţii obiective care nu oferă
posibilitatea extirpării vitale
- extirparea vitală cuprinde două
etape succesive: tratamentul chemo-mecanic al canalului radicular şi obturaţia
de canal
a. tratamentul chemo-mecanic al canalului
radicular
- realizarea cavităţii de acces
endodontic
- îndepărtarea pulpei coronare, cu instrumente
manuale
- identificarea orificiilor de emergenţă ale
canalelor radiculare
- odontometria
- debridarea şi instrumentarea (lărgirea)
canalelor radiculare, cu
următoarele obiective:
·
îndepărtarea pulpei radiculare
·
crearea accesului pentru irigarea cu
soluţii dezinfectante a întregului sistem endodontic
·
crearea spaţiului necesar tratamentului
medicamentos şi a obturaţiei de canal
·
menţinerea integrităţii structurii
radiculare
- instrumentarea canalelor radiculare poate fi
realizată manual şi rotativ, conform mai multor tehnici
- indiferent de tehnica de
instrumentare utilizată, cea mai adecvată formă finală obţinută în urma preparaţiei
este cea conică
- diametrul canalului radicular
trebuie să fie în final minim la nivelul stopului apical şi maxim la nivelul
orificiului de emergenţă al canalului radicular
- îndepărtarea dentinei radiculare
trebuie realizată centric, fără deci a modifica anatomia iniţială a canalului,
curburile acestuia, diametrul constricţiei apicale şi lungimea de lucru
stabilită iniţial
- instrumentarea canalelor
radiculare trebuie obligatoriu
însoţită de
lavaje endodontice cu soluţii de irigare, indiferent de tehnicile manuale sau
rotative utilizate; în canalele radiculare trebuie să fie permanent prezentă
soluţia de lavaj pe tot timpul instrumentării
- tratamentul medicamentos se aplică în cadrul
tehnicii de
extirpare vitală
în situaţia imposibilităţii realizării obturaţiei de canal în aceeaşi şedinţă
[Grad B]
b. obturaţia de canal
- obturaţia de canal constituie închiderea
etanşă cu material de
obturaţie de
canal nerezorbabil a canalelor radiculare evidate de conţinutul pulpar şi
lărgite, asigurând sigilarea apicală, laterală şi coronară a acestora
- obiectivele obturaţiei de canal constau în a
preveni microinfiltraţia şi deci pătrunderea şi proliferarea factorilor
microbieni la nivelul sistemului endodontic şi în ţesuturile periapicale
- obturaţia de canal se realizează în cadrul
extirpării vitale în aceeaşi şedinţă de tratament sau în şedinţa următoare, în
situaţia imposibilităţii realizării obturaţiei de canal în aceeaşi şedinţă
- obturaţia de canal trebuie să ocupe întreg
spaţiul creat în urma instrumentării canalelor radiculare
- materialele utilizate pentru obturarea
canalelor radiculare sunt reprezentate de materiale de sigilare, care pot avea
diferite compoziţii chimice
- gutaperca este utilizată, în funcţie de tehnica
specifică, prin aplicare în stare solidă sau ramolită prin încălzire
[Grad A]
3. TRATAMENTUL NECROZEI ŞI GANGRENEI PULPARE
SIMPLE
Recomandarea 3.1.
Tratamentul
necrozei şi gangrenei pulpare simple
Principiu
- tratamentul endodontic conservator al
necrozei pulpare sau
gangrenei pulpare
- diferenţierea dintre cele două
forme de patologie pulpară se
poate face doar prin examen microbiologic al conţinutului sistemului
endodontic, necroza pulpară constituind o mortificare aseptică, iar gangrena
pulpară o mortificare septică a pulpei dentare, fără implicarea parodonţiului
apical; din această perspectivă se recomandă aplicarea în ambele situaţii a
aceluiaşi tratament, considerând orice mortificare pulpară ca fiind de natură
septică
Obiective
- tratamentul canalelor radiculare
infectate în scopul reducerii drastice a numărului de microorganisme (dezinfecţie avansată)
- îndepărtarea completă a
conţinutului spaţiului endodontic, cel
puţin din canalul principal
- îndepărtarea dentinei infectate de
la nivelul pereţilor canalelor
radiculare
- lărgirea canalului radicular pentru
a permite realizarea unei
obturaţii de canal corecte
Indicaţii
- necroza pulpară
- gangrena pulpară simplă
Contraindicaţii
- leziuni cu pierdere de substanţă cu evoluţie
profund subgingivală, imposibil de restaurat ulterior
- leziuni parodontale apicale de mari
dimensiuni (osteite apicale cronice difuze întinse)
- rezorbţie radiculară externă avansată
- canale inaccesibile (impermeabile), în
prezenţa unei radiotransparenţe periapicală
- dinţi cu mobilitate accentuată, de gradul II
spre III
- dinte lipsit de importanţă
strategică în cadrul planului general
de tratament
[Grad A]
Observaţii:
Se recomandă renunţarea la reluarea tratamentului endodontic
în parodontitele apicale cronice la dinţii cu obturaţii de canal incomplete,
în situaţia imposibilităţii accesării canalului radicular pe toată lungimea sa
sau în condiţiile existenţei unor perforaţii la nivelul podelei camerei
pulpare, sau a căilor false radiculare ce nu permit prin amploarea sau
poziţionarea lor tratamentul endodontic conservator ortograd sau cel prin
tehnici de chirurgie endodontică
[Grad C]
Procedeu terapeutic
- crearea cavităţii de acces, determinarea
lungimii canalului radicular, instrumentarea şi lavajul canalelor radiculare se
realizează în acelaşi mod ca în situaţia extirpării vitale, cu următoarele observaţii:
→ instrumentarea canalelor trebuie
să fie precedată de realizarea odontometriei
→ în cursul instrumentării trebuie
utilizate soluţi de lavaj (irigare)
→ îndepărtarea florei microbiene
prezente în cadrul sistemului endodontic se realizează în primul rând printr-un
tratament chemo-mecanic de canal, care permite îndepărtarea în totalitate a detritusurilor
organo-minerale şi a dentinei infectate din pereţii canalelor radiculare prin
instrumentare şi lavaje endodontice
→ în vederea tratamentului
medicamentos al spaţiului endodontic au
fost propuse: antiseptice, antibiotice, asociaţii ale acestora sau alţi agenţi
antimicrobieni (ca de ex. hidroxidul de calciu)
- obturaţia de canal se va efectua
în momentul inexistenţei oricărei simptomatologii
[Grad A]
4. TRATAMENTUL PARODONTITELOR APICALE CRONICE
Recomandarea 4.1.
Tratamentul
parodontitelor apicale cronice
Principiu
- tratamentul parodontitelor apicale cronice
prezintă în principiu aceeaşi abordare ca în tratamentul necrozei şi gangrenei
pulpare simple
Obiective
- tratamentul canalelor radiculare
infectate în scopul reducerii drastice a numărului de microorganisme (dezinfecţie avansată)
- îndepărtarea completă a
conţinutului spaţiului endodontic, cel
puţin din canalul principal
- îndepărtarea dentinei infectate de
la nivelul pereţilor canalelor
radiculare
- lărgirea canalului radicular pentru
a permite realizarea unei
obturaţii de canal corecte
Indicaţii
- gangrena
pulpară complicată cu parodontită apicală cronică
Contraindicaţii
- aceleaşi ca în situaţia necrozei şi gangrenei
pulpare simple
Procedeu terapeutic
- prezintă aceleaşi caracteristici ca în
situaţia necrozei şi gangrenei pulpare
Observaţii:
- în situaţia în care, în condiţiile încheierii
tratamentului endodontic, leziunea periapicală respectivă nu diminuă după 18
luni, se recomandă intervenţia chirurgicală considerată cea mai indicată
- în situaţia
existenţei unor leziuni osteitice periapicale de mari dimensiuni trebuie
apreciată oportunitatea menţinerii dintelui în contextul importanţei strategice
pe care o deţine pentru întreg planul de tratament
- în cazul în care se consideră oportună
menţinerea dintelui respectiv, tratamentul endodontic ortograd trebuie însoţit
de abordarea chirurgicală specifică formei lezionale respective
[Grad A]
5. TRATAMENTUL PARODONTITELOR APICALE ACUTE
Recomandarea 5.1.
Tratamentul
parodontitelor apicale acute
Principiu
- tratamentul
parodontitelor apicale acute implică eliminarea agentului etiologic,
reprezentat în imensa majoritate a situaţiilor de către patologia pulpară
inflamatorie sau infecţioasă
Obiective
- eliminarea
factorilor etiologici care au condus la instalarea parodontitei apicale acute
- este frecvent necesară realizarea unei căi de
drenaj pentru gazele de fermentaţie şi produsele de lichefacţie colectate la
nivelul focarului inflamator
Indicaţii
- pulpitele totale
(corono-radiculare) complicate cu parodontita apicală acută hiperemică
- gangrena pulpară simplă complicată cu
parodontita apicală acută hiperemică
- parodontita apicală acută hiperemică ca
rezultat al acutizării unei parodontite apicale cronice
-
parodontita apicală acută hiperemică survenită
în urma realizării obturaţiei de canal
- parodontita apicală acută exsudativă seroasă
ca evoluţie a unei parodontite apicale acute hiperemice netratate
- parodontita apicală acută exsudativă
purulentă ca evoluţie a unei parodontite apicale acute exsudative seroase
netratate
[Grad A]
Procedeu terapeutic
- în funcţie de etiologie: extirparea vitală,
tratamentul gangrenei pulpare, tratamentul parodontitei apicale cronice
- poate fi
necesară aplicarea unei metode chirurgicale, a cărei selecţie este dependentă
de forma anatomo-clinică a parodontitei apicale acute, de stadiul de evoluţie,
condiţiile topografice locale, starea generală a pacientului: drenaj
endodontic, incizie muco-periostală, osteotomie transmaxilară, drenaj alveolar
prin extracţia dentară
- tratament medicamentos, administrat pe cale
generală sau locală, cu un caracter adjuvant
- în situaţia reuşitei tratamentului endodontic
şi/sau chirurgical, la nivelul dintelui respectiv se realizează o restaurare
morfo-funcţională coronară sau corono-radiculară prin mijloace directe sau
indirecte
[Grad A]
6. POSIBILITĂŢI DE RELUARE ALE TRATAMENTULUI
ENDODONTIC
Recomandarea 6.1.
Reluarea
tratamentului endodontic
Principiu
- realizarea unui tratament endodontic care să
elimine cauzele care au determinat incorectitudinea tratamentului endodontic
preexistent
Obiective
- realizarea unui tratament endodontic, care să
permită conservarea dintelui respectiv în condiţiile menţinerii stării de
sănătate a parodonţiului apical sau eliminării patologiei periapicale existente
Indicaţii
- reluarea
tratamentului endodontic devine necesară în situaţiile în care:
→ există canale radiculare neobturate
→ obturaţii de canal incorecte: incomplete,
neomogene, cu depăşire
→
absenţa vindecării unei leziuni periapicale preexistente
→
evoluţia unei leziuni periapicale preexistente
→
apariţia unei leziuni periapicale consecutiv tratamentului endodontic
→
menţinerea sau reapariţia unei simptomatologii clinice
→
lipsa de corelare a simptomatologiei clinice cu aspectul radiologic
- aceste situaţii se pot datora unei
instrumentări defectuoase, neidentificării tuturor canalelor radiculare,
prezenţei unor corpi străini în canalele radiculare (instrumente endodontice
fracturate), existenţei unor căi false
[Grad A]
Observaţii:
Succesul iniţial al terapiei endodontice
poate fi compromis de o restaurare coronară sau corono-radiculară incorectă:
-
ca moment al execuţiei
-
în concepţie
- din punct de vedere al materialelor utilizate
-
prin nerespectarea tehnicii specifice
Eşecul unui tratament endodontic poate
deci apare şi în următoarele situaţii:
-
infiltraţii marginale de-a lungul obturaţiei de canal prin: → pierderea integrităţii restaurării coronare
(fractură)
→
absenţa adaptării marginale a restaurării coronare
→
recidivă de carie, carie secundară
→
patologie parodontală marginală
-
fractura radiculară determinată de utilizarea unui pivot
- disfuncţie ocluzală
[Grad B]
Procedeu terapeutic
- îndepărtarea restaurării coronare sau
corono-radiculare prezente
- identificarea şi îndepărtarea cauzelor care au
condus la un
tratament
endodontic anterior incorect
- realizarea unui tratament endodontic ortograd,
însoţit
sau nu de un tratament chirurgical specific
eventualei patologii periapicale
existente
-
realizarea unei restaurări directe sau indirecte, coronare sau
corono-radiculare, în funcţie de situaţia
clinică respectivă
-
monitorizare timp de 2-4 ani
[Grad A]
Observaţie specială:
Criteriile
Societăţii Europeane de Endodonţie cu privire la aprecierea rezultatelor
tratamentului endodontic:
- la minimum un
an de la finalizarea tratamentului endodontic,
succesul
este reprezentat de:
→
absenţa totală a simptomatologiei clinice specifice
(durere, edem, fistulă)
→ dintele
este funcţional
→ imaginea
radiologică este lipsită de orice elemente patologice
- eşecul este reprezentat de:
→ apariţia
unei leziuni periapicale sau creşterea în volum a celei preexistente
→
în decurs de patru ani leziunea periapicală preexistentă
a rămas identică sau şi-a micşorat dimensiunea, fără a dispare complet
→
apar semne radiologice de rezorbţie radiculară sau
hipercementoză
→
există o contradicţie între simptomatologia clinică şi
imaginea radiologică
[Grad A]
7. METODE DE ALBIRE ALE DINŢILOR DEVITALI
Recomandarea 7.1.
Albirea dinţilor
devitali
Principiu
-
neutralizarea produselor de descompunere tisulară a
pulpei dentare sau a materialelor de obturaţie de canal
Obiective
- redarea funcţiei fizionomice unui
dinte devital
- evitarea unei soluţii invazive
care presupune îndepărtarea prin şlefuire a unei cantităţi de ţesuturi dure
dentare sănătoase: faţetare vestibulră, microproteză unidentară de înveliş
Indicaţii
- dinţi devitali cu discromie, prezentând
coroana clinică indemnă, corect aliniaţi la nivelul arcadei dento-alveolare, ai căror
dinţi vecini sunt prezenţi şi nu prezintă disfuncţie fizionomică
[Grad B]
Procedeu terapeutic
- tratamentul discromiei se instituie după
evaluarea situaţiei clinice a dintelui respectiv
→
discromia poate fi instalată consecutiv pierderii vitalităţii
pulpare prin evoluţia patologiei acesteia, în absenţa unui tratament endodontic: în această situaţie trebuie mai
întâi realizat tratamentul endodontic corect
→ discromia poate fi instalată consecutiv
tratamentului endodontic: în această situaţie se apreciază radiologic
corectitudinea acestuia şi se decide dacă este sau nu necesară reluarea sa
- în condiţiile unui tratament corect,
verificat radiologic, se poate aplica tratamentul specific - albirea
ambulatorie internă - pentru rezolvarea discromiei
[Grad A]
Observaţie:
- în scopul potenţării rezultatului,
la această metodă de tratament specifică pentru discromia dinţilor devitali se
pot asocia concomitent metodele de tratament aplicate pentru discromia dinţilor
vitali: albirea externă realizată în cabinet şi albirea externă ambulatorie
realizată la domiciliu
→ dacă rezultatul nu este considerat optim, se
recomandă aplicarea unei alte metode de tratament, reprezentate de faţetarea
vestibulară indirectă cu o faţetă ceramică sau realizarea unei microproteze
unidentare de înveliş din material ceramic
COORDONATORI
Prof. Dr.
Bogdan DIMITRIU (Bucureşti)
Prof. Dr.
Virgil CÂRLIGERIU (Timişoara)
Prof. Dr.
Andrei ILIESCU (Bucureşti)
Prof. Dr.
Maria VATAMAN (Iaşi)
Prof.
Dr. Liviu MUREŞAN (Cluj-Napoca)
Conf.
Dr. Mihaela ŢUCULINA (Craiova)
Conf.
Dr. Marta GÂRDEA (Constanţa)
Conf. Irina
MORARI (Sibiu)
Conf.
Dr. Ioana SUCIU (Bucureşti)
Şef de lucrări
Dr. Luminiţa NICA (Timisoara)
Şef de lucrări
Dr. Mihai POP (Târgu Mureş)
BIBLIOGRAFIE
1. American
Association of Endodontists Endodontic Case Difficulty Assessment Form and
Guidelines. www.aae.org, 2010.
2.
Gafar M, Iliescu A. Endodonţie clinică şi practică. Ed a II-a revăzută
şi adăugită. Ed. Medicală, Bucureşti, 2010.
3.
Hargreaves KM, Cohen S. Pathways of the pulp. 10th ed.
Elsevier Mosby, St. Louis, Mo., 2011.
4. Ingle JI, Bakland LK, Craig J, Baumgartner
P.D. Ingle's Endodontics. 6th ed. BC Decker Inc, 2008.
5. Quality guidelines for endodontic
treatment: consensus report of the European Society of Endodontology. International
Endodontic Journal, 2006; 39: 921-930.
6. Torabinejad M, Walton RE.
Endodontics: Principles and Practice. 4th ed Saunders, 2008.
7. Bergenholtz G, Hørsted-Bindslev
P, Reit C. Textbook of Endodontology. 2th ed. Wiley-Blackwell, 2009.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Comentariul a fost trimis cu succes!