Tratamentul protetic al leziunilor coronare

Tratamentele protetice sunt reprezentate de :

1. restaurări protetice minime – încrustaţii, fatete
2. acoperiri coronare cu microproteze
3. proteze dentare care substituir o coroana şi au şi o componentă radiculară – proteze unidentare de substituţie

Leziunile minime ale coroanelor dinţilor naturali sunt tratate iar morfologia este restaurată cu ajutorul obtoraţiilor definitive (o). Există posibilitatea restaurării cu incrustaţii adică o lucrare protetică obţinută cu ajutorul laboratorului de tehnică dentară., dar sunt puţim folosite, au indicaţii limitate, aplicabilittate redusă, materialele sunt scumpe (aur ) iar manualitatea trebuie să fie foarte bună..

CAUZELE LEZIUNILOR CORONARE

Leziunile coronare pot fi            -cu lipsă de substanşă – presupun modificări de formă şi volum

                                                -fără lipsă de substanţă

I – Leziuni cu lipsă de substanţă

A - procesul carios – caria dentară      - determină la oricare din dinţii arcadei leziuni care pot fi

-superficiale      – fără afectarea pulpei dentare

-profunde         – produc leziuni ale organului pulpar şi periapical

                                                 - sunt localizate pe:

-feţele ocluzale ale dinţilor laterali în şanţuri şi fosete

-feţele proximale desfiinţând punctul de contact

-feţele vestibulare în zona coletului

B – leziuni datorate accidentelor – sunt mai frecvente cele care interesează zona frontală şi pot interesa dinţii în moduri diferite:

            -1/3 incizal

            -1/2 – fractură coronară

            -fractura totală a coroanei

            -fracturi radiculare

deasemeni pot fi interesaţi unul sau mai mulţi dinţi iar gravitatea leziunii este în funcţie de intensitatea traumatismului semnele şi simptomele fiind în funcţie de sex, vârstă, pregătire profesională.

C – fracturi iatrogene            – cauzate de turbină datorită uzurii piesei, sau de o freză deformată. Remediul constă în înlocuirea imediată a oricărei freze deformate sau uzate precum şi verificarea profesională a turbinei în cazul depistării unui zgomot anormal

                                                 - cauzate de manevre greşite sau brutale în timpul extracţiilor

                                                 - cauzate de reducerea mandibulei în cazul luxaţiilor sau a subluxaţiilor mandibulare ( se poate produce un contact dur şi brutal între arcade în momentul reintrării condililor în cavitatea glenoidă )

D – alte cauze                         - în timpul masticaţiei. Pentru aceasta trebuie să existe o serie de factori favorizanţi (dinţi demineralizaţi, obturaţii voluminoase ) şi factori determinanţi ( fragmente dure în alimente)

                                                - bruxism poate fi          *static  - presiune puternică excentrică ce poate duce la oboseală musculară, suprasolicitarea ligamentelor parodontale; este in general diurn.

                                                                                    *dinamic – presiunea este asociată cu mişcări mandibulare.

Bruxismul reduce înalţimea coroanelor la început la nivelul vârfului cuspizilor aplatizând relieful ocluzal. Pentru zonele frontale apar abraziuni evidente la nivelul stopurilor ocluzale din grupa II ( marginile incizale ale dinţilor frontali inferiori şi faţa palatinală a incisivilor superiori )

                                                - leziuni congenitale       *distrofii şi displazii – tulburari în metabolismul ţesutului dentar în perioada de formare a dintelui prin aport scăzut de proteine , mineralizare slabă.

                                                                                    *dinţi Hutchinson datorită sifilisului congenital

II Leziuni fără lipsă de substanţă

1. modificări de culoare
2. modificări de poziţie
3. modificări de formă
4. modificări de dimensiune
5. treme şi diasteme

1-Modificări de culoare         modificări primare de cauză congenitală (ex ingerare de antibiotice precum tetraciclina fie de catre mama fie de copilul mic)

modificări secundare                 dinţi devitali ( au un aspect mat, fără  transluciditate, culoare gri)

dinţi devitalizaţi la care hemostaza nu s-a făcut corect sau canalul nu a fost uscat iar hemoglobina a pătruns în canaliculele dentinare colorând dentina

obturaţii de amalgam – impregnează dintele conferindu-i o culoare gri-cenuşiu.

2-Modificări de poziţie           malpoziţiile (oropoziţie, vestibulopoziţie, rotiţi, etc) determină retenţii de alimente şi carii. Restaurarea morfologică este dificilă. În general malpoziţia nu poate fi corectată prin coroane de acoperire deoarece  în zona coletului.

3-Modificări de formă            cele mai frecvente sunt modificările ILsup care poate avea o formă globuloasă-sferică sau alungit-cuneiformă.

4-Modificări de dimensiune – este o situaţie dificilă din punct de vedere estetic în special în zona frontală.

5-Treme şi diasteme              pentru inchiderea tremelor şi diastemelor se pot face punţi dar în yona coletului vor apărea spaţii (sunt necesare pentru protejarea papilei interdentare ) care pot dăuna efectului estetic mai ale în zona frontală superioară. Încercarea de închidere a acestor spaţii poate duce la comprimarea parodonţiului margimal şi a papilei cu inflamarea lor şi declanşarea unor parodontopatii marginale.