Pozitiile mandibulei

 
Relatia centrica
n      este importantă;
n      reprezintă punctul de plecare în tratamentul distructiilor coronare prin restaurările protetice fix.
n      orice eroare de înregistrare a RC ,înseamnă descentrarii ale axei balama, care are ca rezultat un condil deplasat în jos cu hipercontracţia protectivă a muşchiului pterigoidian extern.
n      ATM este o articulaţie purtătoare de forţă. Toate suprafeţele articulare ale condilului şi ale tuberculului articular sunt acoperite cu straturi avasculare de ţesut conjunctiv dens, fibros. Zonele avasculare nu au inervaţie, aceasta incluzând şi zona de disc care primeşte forţa. Dacă discul şi condilul sunt în rapoarte normale, ele pot primi o mare cantitate de presiune fără nici un discomfort, deoarece nu există nervi senzitivi care să semnalizeze pozitia patologica.

n      RC este o poziţie foarte precisă şi poate fi localizată şi înregistrată în mod repetat cu o precizie deosebită, de vîrf de ac. Ea reprezintă punctul de plecare al diagnosticului şi tratamentului ocluziei.
n      Relaţia centrică este o relaţie a mandibulei faţă de maxiIar, când condilulşi discul, în ansamblu sunt în poziţie cea mai superioară,posterioara,simetrica si nefortata in cavitatea glenoida..
n      RC este cea mai importantă poziţie si pozitia  de IM  trebuie sa corespunda cu RC, pentru comfortul şi funcţionalitatea aparatului dento-maxilar.
n      in R C este plasata mandibula in deglutitie, fonatie, uneori masticatie.
n      I M corespunde in general la arcadele ideale cu pozitia de R C;
n      interventiile stomat., obligatoriu, sa fie realizate incat sa mentina troficitatea strcturilor ap.dento-max, sa fie corespondenta intre relatiile de  I M  in  R C;
n      R C este inregistrata la pacient si transmisa laboratorului pentru obtinerea reliefului ocluzal cu o morfologie care sa asigure la niv. arcadelor I M  cand condilii sunt in R C:
n      Toate examinarile stomatologice includ analiza pozitiei mandibulare pentru a se constata daca aceasta este functionala.

Important:
-         pozitie constanta, toata viata;
-         pozitie diagnostica;
-         poate fi determinata;
-         intervine in masticatie (alimente dure);
-         este pozitia in care se realizeaza deglutitia;
-         este o pozitie functionala.
- 88% "long centric",   
-12% "point centric".

Metode de determinarea pozitiei de relatie centrica

Axa balama terminala ( ABT):
-axa imaginara care trece prin cei doi condili mandibulari; atunci cand realizeaza o miscare pura, in timpul deschiderii gurii pe o distanta de maximum 20mm.
-miscarea de rotatie pura a condililor in cavitatea glenoida se realizeaza in jurul axei balama terminale (ABT) in RC, in timpul deschiderii gurii pe o distanta de maximum 20mm.

1) Metoda antropometrica
- punctul tegumentar  in care se gaseste ABT, se afla pe linia care uneste tragusul cu unghiul extern al ochiului, la 13 mm anterior de tragus.

2) Metoda grafica
- determinata cu arcul facial
 - a) pt det. si inscrierea miscarilor mand.                                                                               
 - b) transferul pozitiei de RC la nivelul articulatorului.

3) Palpatorie (se palpeaza condilii)
– unimanuala                                                                                 
- bimanual                                                                         
- Dawson – in decubit dorsal.

4) inregistrarea stopurilor ocluzale ( I M ) ideal in R C., se realizeaza in mai multe moduri:
- medii de marcare (hartii de indigo, ceara)
- pt laborator (lucrari protetice), inregistrate cu materiale plastice care devin semirigide, rigide sau elastice (exceptie hidrocoloizii).

Determinanti sistemului stomatognat:
- posteriori-ATM
- mijlocii-muschii
- anteriori-dintii

a. Static
- pozitia de repaus (PR) - DVR
- IM –DVO

PLANURI:
-         Sagital
-         Transversal
-         Vertical.

Plan
Molari-drt.
Canini-drt.
Incisivi
Canini-stg.
Molari-stg
S
-neutral
-mezializat
-distalizat
mm
-neutral
-mezializat
-distalizat
mm
-contact
-inocluzie
-raport invers
mm
-neutral
-mezializat
-distalizat
mm
-neutral
-mezializat
-distalizat
mm
T
-raport lingualizat
-normal
-invers
-cap la cap
-normal
-invers
-cap la cap
-linia mediana pastrata
-deviata
mm
-normal
-invers
-cap la cap
raport lingualizat
-normal
-invers
-cap la cap
V
-normal
-inocluzie
-infra
-supraalveolodentie
-normal
-infra
-supraalveolodentie
-acoperire
-cap la cap
-deschisa
-normal

-infra
-supraalveolodentie
-normal
-inocluzie
-infra
-supraalveolodentie

b. Dinamic
Mişcările mandibulare automatizate având ca semnale primare proprioceptorii din
  • parodonţiul marginal,
  • ATM
  • muşchi
  • tendoane, etc

1. Deschiderea gurii
- deschiderea gurii din relaţie centrică până la o distanţa de 2-2,5 cm între marginile incisive ale frontalilor superiori, este o mişcare deter­minată de muşchii coborâtori ai mandibulei în timpul căreia condilii execută în ATM numai o mişcare de rotaţie în jurul unui ax imaginar care trece prin centrul condililor şi care se numeşte axă balama terminala.
- când se termină rotaţia, depăşindu-se deschiderea gurii de 2-2,5 cm, la nivelul condililor apare şi translaţia, deci o mişcare combinată de rotaţie + translaţie care determină deschiderea maximă a gurii de 5 - 6 cm între marginile incizale ale frontalilor superiori şi inferiori.
Această mişcare (limită) de deschidere maximă a gurii când intervine şi rotaţia + translaţia condilului determină traectoria.
La 88% dintre pacienţii dentaţi, cu ocluzii normale, fără disfuncţii, punctul intercisiv parcurge o traiectorie de 0,25 – 1,7 mm către superior şi anterior până ajunge în poziţia 2 care este: poziţia de  intercuspidare maximă.   Această mişcare  s-ar datora unor contacte  dento-dentare  între pantele meziale  ale  cuspizilor maxilari şi pantele distale  ale  cuspizilor mandibulari.  diferenţa dintre punc­tele  1 şi 2  a căpătat  denumirea de   "long centric",   
La 12% dintre pacienţi această diferenţă dintre punctele 1 şi 2 nu există; punctele se suprapun» Deci relaţie centrică coincide cu intercuspidarea maximă. Această situaţie a fost denumită drept "point centric".
Long centricul şi point centricul au atras atenţia multor autori care au adus argumente, şi contraargumente. Trebuie reamintit şi subliniat că Posselt, a determinat mişcările extreme LIMITA ale mandibulei şi pentru a obţine relaţia centrică, el a "forţat", a împins mandibula cât mai mult spre posterior şi superior pentru a ob­ţine punctul 1. Cea mai autorizată şi acceptată astăzi concepţie asu­pra long centricului este teoria lui Peter Dawson (1989) care în esenţă susţine următoarele: long centricul, deci traiectoria de la punctul 1:1a punctul 2 nu este o alunecare sagitală cu dinţi în contact. Deci nu există câteva contacte în RC care proiectează mandibula spre intercuspidarea maximă
long centricul este libertatea de a închide mandibulei.

2. Propulsia mandibulei
- Mişcarea de propulsie a mandibulei în plan sagital reprezintă mişcarea limită, dinţii fiind în contact dento-dentar. Punctul de ple­care al acestei mişcări reprezentat de partea superioară a traiectori­ei lui Posselt; îl reprezintă relaţia centrică.

3. Miscarea de lateralitate
În mişcarea de lateritate, contactul dento-dentar se realizează prin:
- protecţie canină,
- contact de grup.
Ceilalţi dinţi, mai ales pe partea inactivă sunt în disocluzie.
Conducerea laterală este mişcarea de departe mult mai importantă decât conducerea anterioară, caninii jucând rolul major în capacitatea dinţilor anteriori de a rezista la eforturile laterale. În mişcările funcţionale, în ciclul de masticaţie există numai o excur­sie antero-laterală. Din considerente didactice, diagnostice şi de tratament se discută separat de o conducere anterioară şi de o condu­cere laterală. Principiile de funcţionalitate ale conducerii laterale sunt asemănatoare cu acelea ale conducerii anterioare, deci tratamen­tul evident are implicaţii deosebite şi o specificitate aparte.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Comentariul a fost trimis cu succes!