Protectia preparatiei dentare (bontul dentar)

Preparaţia bontului dentar se obţine prin şlefuirea cu instrumentele abrazive corespunzătoare. Prin şlefuire se îndepărtează parţial straturi de smalţ şi de dentină. Evidenţierea dentinei impune protecţia bontului fiindcă:

-       apar dureri spontane sau provocate de agenţii fizici şi chimici prezenţi în cavitatea bucală datorită terminaţiilor nervoase de la nivelul canaliculelor dentinare;

-       este posibil să se producă o comunicare între mediul bucal şi camera pulpară prin intermediul canaliculelor dentinare cu  efecte negative asupra troficităţii organului pulpar (pulpite sau necroze).

Protecţia are scopul să izoleze bontul dentar de mediul bucal.

Metodele de protecţie sunt:

-     chimice, de acoperire cu lacuri şi impregnare;

-     mecanice, de acoperire cu coroane provizorii.

Impregnarea are la bază, reacţia chimică produsă între două substanţe în urma căruia apare un precipitat. Pe suprafeţele bontului se aplică succesiv două substanţe, din combinaţia cărora rezultă precipitatul, care obstruează canaliculele dentinare.

Impregnarea pentru bonturile dentare din zonele laterale -  prin contactul dintre soluţia de nitrat de argint şi hidrochinonă. Tehnica se desfăşoară astfel:

□    bontul este izolat cu ajutorul rulourilor de vată, şi uscat cu jetul de aer;

□    în pensa dentară este prinsă o buletă de vată care se îmbibă în nitrat de argint, pentru badijonarea bontului pe toate feţele;

□    în altă pensă se prinde o buletă de vată îmbibată în hidrochinonă, pentru efectuarea badijonajului. Precipitatul care rezultă are culoarea neagră şi obstruează orificiile canalelor dentinare.

Este contraindicat la dinţii care prezintă camere pulpare voluminoase (dinţii tinerilor).

Impregnarea pentru bonturile din zona frontală. Precipitatul se obţine de culoare albă, prin contactul dintre soluţia de clorură de zinc şi ferocianura de potasiu. Tehnic se realizează asemănător cu impregnarea neagră. Buletă de vată prinsă în pensă, este îmbibată în soluţia de clorură de zinc, se badijonează bontul izolat şi uscat. După 1-2 secunde o altă buletă de vată, prinsă în altă pensă, este îmbibată în ferocianura de potasiu, pentru ca prin badijonare să rezulte precipitatul care obstrucează orificiile canaliculelor dentinar.

Linerii sunt substanţe desensibilizante cu rol terapeutic pentru organul pulpar, sunt utilizate pentru protecţia bonturilor dentare vital.

Lacurile din punct de vedere chimic sunt amestecuri de răşini naturale şi artificiale dizolvate în solvenţi volatili organici. Aceste substanţe, special imaginate şi comercializate sunt depuse prin pensulare pe feţele bontului dentar izolat şi uscat. După câteva secunde lichidul se evaporă, feţele bontului sunt acoperite de o peliculă izolatoare faţă de mediul bucal. Pelicula nu este fixată rezistent la structurile bontului, după câteva zile se desprinde. Alimentele dure, prin masticaţie participă la desprinderea peliculei.

Depunerea linerului se poate repeta după câteva zile, când sunt semnalate dureri la nivelul bontului.

 Protecţia mecanică acoperirea este cea mai eficientă protecţie, a bontului dentar. Prin acoperire provizorie sunt obţinute următoarele avantaje:

■    restaurarea aspectului estetic al dinţilor cu dimensiuni şi forme modificate după şlefuiri (avantaj valabil pentru dinţii frontali);

■    migrarea verticală sau orizontală a bontului şi a dinţilor vecini, este împiedicată. Restaurarea morfologiei coroanei şi refacerea contactelor cu ceilalţi dinţi;

■    papila gingivală nu este traumatizată în procesul de masticaţie. Coroana provizorie are puncte de contact proximale;

■    placa bacteriană, nu se formează pe bontul dentar şi pe dinţii vecini, fiindcă masticaţia şi igiena bucală sunt normale;

■    sensibilitatea dureroasă este diminuată sau redusă total fiindcă în interiorul coroanelor în perioada de cimentare provizorie se pot utiliza substanţe medicamentoase sau cimenturi calmante, la care se adaugă absenţa contactului direct al bontului dentar cu mediul bucal în care pot să apară variaţii de temperatură sau soluţii chimice hipertone.

1. Tehnici pentru obţinerea coroanelor în zona frontală

1. Coroana provizorie, obţinută cu ajutorul capei de celuloid. Capele de celuloid sunt comercializate în truse, cu dimensiuni şi forme diferite. Pereţii capei sunt subţire şi transparenţi. Selectarea este obţinută după perimetrul înregistrat în zona coletului dentar şi după forma dintelui (incisiv superior, inferior sau canin).

Timpii pentru realizarea coroanei se succed astfel:

• adaptarea cervicală-transversală se obţine cu ajutorul perimetrului se adaptează axial şi transversal. astfel încât să pătrundă în sacul gingivo-dentar;

   proximal corespunzător punctului de contact se creează cu freza câte un orificiu, pentru a reflua acrilatul autopolimerizabil, să se obţină punctele de contact. Incizal, pe faţa orală, se realizează un orificiu, după aceeaşi tehnică ca să se elimine aerul din interiorul capei când este introdusă pe bont cu acrilatul autopolimerizabil în interior;

•      acrilatul autopolimerizabil este ales cu ajutorul cheii de culoare. Se prepară pasta;

•      capa fiind pregătită, se introduce în interior pasta plastică;

•      introducerea pe bont a capei în axul dintelui, aerul şi excesul de pastă sunt evacuate prin orificiul incizal. Proximal acrilatul datorită orificiilor restaurează punctele de contact;

•      îndepărtarea capei se face după polimerizarea acrilatului, prin secţiune cu freza pe faţa orală. Această intervenţie este efectuată cu atenţie fiindcă peretele capei este foarte subţire. Capa secţionată este îndepărtată şi rezultă o coroană acrilică cu feţele lustruite care are nevoie să fie adaptată ocluzal prin şlefuire aşa încât să se obţină poziţia de intercuspidare maximă şi libertatea de mişcare a mandibulei în propulsie şi lateropulsie;

•      îndepărtarea coroanei este posibilă şi uşor de realizat dacă bontul nu prezintă zone retentive. Coroana îndepărtată este finisată cervical şi lustruită oral, unde s-a făcut adaptarea;

•      fixarea provizorie, cu cement, reprezentat de eugenatul de zinc pentru acţiunea calmantă, de stimulare a dentino-genezei şi de fixare. Acţiunea nocivă de degradare asupra acrilatului, a eugenolului, este cunoscută dar coroana este provizorie.

2.  Coroanele fabricate de acrilat, sunt comercializate în truse, cu sortimente
variate din punct de vedere al dimensiunilor, culorilor şi formelor.

Se inregistrează perimetrul.

Se adapteză cervical cu o piatra diamantată.

       Urmează adaptarea proximală faţă de dinţii vecini (înălţimea) şi faţă de dinţii antagonişti, să permită
intercuspidarea maximă şi conducerea anterioară la ocluziile psalidodonte.
        Căptuşirea cu masa acrilică autopolimerizabilă este realizată
cu scopul obţimerii unui  contact intim cu bontul dentar.

         Fixarea provizorie cu unciment este obligatorie (să nu se producă aspiraţie în somn sau
într-un acces de tuse sau sughiţ).

3.  Tehnica de copiere Scutan. este caracterizată de succesiunea
următoarelor intervenţii:

•   înainte de prepararea bontului, se efectuează amprentarea cu materiale
elastice cu vâscozitate crescută din grupa elastomerilor de sinteză;

•      prepararea dintelui, obţinerea bontului dentar;

•      bontul este amprentat, să se confecţioneze coroana indicată;

•      acrilatul autopolimerizabil, preparat sub formă de pastă, se aşează în interiorul primei amprente, fără să încorporeze bule de aer (ceea ce reprezintă un accident frecvent) - coroana apare cu orificii (pori);

•      amprenta primară cu acrilat este reaşezată pe câmpul protetic. Între bont şi interiorul amprentei coroanei care s-a şlefuit, acrilatul este modelat, se obţine o coroană. Pereţii coroanei prezintă grosimea egală cu ţesuturile îndepărtate prin şlefuire. Prin această metodă se constată ce cantitate de substanţă coronară a fost şlefuită;

•      îndepărtarea amprentei se realizează după polimerizarea pastei de acrilat;

•      coroana este îndepărtată de pe bont pentru prelucrare, după care urmează cimentarea provizorie;

Deficienţele metodei sunt reprezentate de:

•      acţiunea nocivă a monomerului asupra organului pulpar la dinţii vitali;

•      reacţia de polimerizare este exotermă, căldura eliberată (40-50 grade), produce durere la dinţii vitali;

•      aşezarea amprentei cu masa acrilică se obţine uşor în aceeaşi poziţie dacă s-a creat un punct de reper.

4. Tehnica de obţinere a coroanelor provizorii prin copiere cu ajutorul modelului auxiliar

Tehnica are faze comune cu tehnica Scutan. Se desfăşoară astfel:

•      amprentarea dintelui care urmează să fie preparat, cu mase elastice siliconate în dublu amestec. Amprentarea să cuprindă şi dinţii vecini;

•      prepararea bontului, urmează după amprentare;

•      amprentarea cu silicon pentru confecţionarea coroanei care a fost indicată;

•      amprentarea cu alginate, să se toarne din moldano modelul auxiliar. După obţinerea modelului, este izolat cu substanţe speciale (izodent);

•      pasta de acrilat autopolimerizabil preparată, este introdusă în impresiunile primei amprente, să nu se încorporeze bule de aer (manevra dificilă);

modelul auxiliar izolat corespunzător este introdus în amprenta cu pastă de acrilat. Coroana de acoperire din acrilat este modelată datorită contactului cu bontul şi cu pereţii amprentei. După polimerizare, este îndepărtată după model şi din amprentă, probată pe bontul dentar, prelucrată şi cimentată.

Caracteristicile metodei:

•      ampentarea este realizată de trei ori, două amprente sunt din materiale siliconate şi una din alginat;

•      modelul auxiliar din moldano, turnat în cabinet, reprezintă o fază suplimentară care durează 30 minute;

•      amprenta cu acrilatul autopolimerizabil nu se aşează pe câmpul protetic, să producă modificări organului pulpar, fiindcă este utilizat modelul auxiliar.

5. Coroana provizorie obţinută cu ajutorul faţetei prefabricate din acrilat

Tehnic:

□    din cheia de culori se alege faţeta care corespunde cromatic;

□    adaptarea prin şlefuire cu piatra roată urmăreşte: realizarea feţei orale cu forma concavă adaptată la faţa vestibulară a bontului dentar proximal, incizal şi cervical, să se înscrie în dimensiunile bontului şi a dinţilor vecini;

□    acrilatul autopolimerizabil, preparat sub forma de pastă la culoarea dinţilor vecini şi a faţetei, este depus pe faţa vestibulară, orală şi proximală. Pe faţa vestibulară se aplică faţeta în poziţia în care a fost realizată adaptarea. Faţeta şi pasta de acrilat sunt menţinute cu degetele veselinate în aceeaşi poziţie până la definitivarea reacţiei de autopolimerizare. În faza de plasticitate a pastei a fost îndepărtat excesul, proximal şi oral. Neîndepărtată în momentul potrivit, coroana nu este posibil să fie îndepărtată, fiindcă a pătruns în zone retentive;

□    coroana îndepărtată, are o formă grosieră. Urmează prelucrarea, să se obţină aspectul corespunzător. Se lustruieşte şi se cimentează numai dacă s-a efectuat amprentarea pentru coroana finală.

II. Tehnici pentru obţinerea protecţiei mecanice a bonturilor dentare din zonele laterale

1. Cape metalice din aluminiu sau dintr-un aliaj special cunoscut sub numele de Silea

Ambele tipuri de cape prezintă următoarele caracteristici: maleabilitate, posibilitatea să fie modelate prin deformare, fără efort fizic. Capele sunt comercializate în truse (formate din compartimente), cu dimensiuni şi forme diferite necesare pentru premolari şi molari. Grosimea tablei este de 0,10-0,15 mm (foarte subţire). Obţinerea coroanei dintr-o capă se desfăşoară astfel:

•      perimetrul cervical al bontului este realizat din sârmă după procedeul cunoscut;

•      conul de inele pe care se introduce perimetrul indică dimensiunea necesară pentru alegerea capei;

•      capa este aleasă din compartimentul trusei, în funcţie de dimensiunea perimetrului şi forma dintelui;

•       adaptarea cervicală, axială, este realizată prin răscroire cu foarfecă, şlefuire şi bizotare, după tehnica utilizată pentru inelul de cupru;

•      adaptarea ocluzală: capa adaptată cervical este aşezată pe bontul dentar. Mandibula este dirijată să se obţină intercuspidarea maximă. Dacă bontul prezintă faţa ocluzală bine şlefuită cu relieful anatomo-funcţional păstrat şi s-a creat spaţiul interocluzal de 1,5 mm, prin contactul cu dinţii antagonişti, se modelează relieful ocluzal. Contactele ocluzale sunt examinate în intercuspidare maximă şi în dinamica mandibulară. Trebuie să nu existe contacte premature sau interferenţe;

•      amprenta pentru coroana finală, se realizează în aceeaşi şedinţă, dacă parodonţiul marginal nu a fost lezat sau după 6-7 zile după vindecare şi stabilizare;

•      cimentarea capei, se realizează cu un ciment provizoriu. Dacă nu s-a efectuat amprenta, capa va fi îndepărtată la proxima şedinţă şi recimentată până când se confecţionează coroana finală.

2. Tubul de cupru utilizat pentru protecţia provizorie a bontului dentar vital.

Tehnica se desfăşoară astfel:

-       perimetrul cervical al dintelui se obţine din sârmă;

-       conul de inele este utilizat să fie ales tubul din cupru;

-       adaptarea cervicală axială se obţine prin răscroire, şlefuire şi bizotarea marginii;

-       adaptarea proximală pentru restaurarea punctelor de contact, este realizată prin turtire vestibulo-orală şi prin modelarea unor convexităţi cu ajutorul cleştelui Jonson;

-       adaptarea ocluzală: inelul introdus pe bontul dentar să permită intercuspidarea maximă;

-       marginea liberă ocluzală este modelată convergent către axul dintelui, tubul este îndepărtat de pe bont; la nivelul marginii ocluzale sunt efectuate 5-6 secţiuni adânci de 1-2 mm, cu ajutorul foarfecii. Secţiunile favorizează adunarea marginii;

-       cimentarea provizorie, este realizată cu ciment (eugenat de zinc). Protecţia bontului este obţinută cu un corp fizic (tubul de cupru) şi chimic prin eugenatul de zinc.

Dezavantajele tehnicii sunt:

•      eugenatul de zinc se dizolvă parţial în contact cu saliva şi emană mirosul caracteristic;

•      tubul de cupru: în mediul bucal dacă există alte aliaje (obturaţii, lucrări protetice) este posibil să reprezinte un element al pilei galvanice.