Reconstituiri corono-radiculare (RCR)



Alcătuită dintr-o porţiune coranară şi una radiculară.
Microproteza este  ancorată în canalul radicular.
-          extemporaneu realizat pe loc în cabinet,
-          indirect în laborator.

Indicaţii pentru RCR:
-          din punct de vedere al topografiei – toţi dinţii,
-          să modifice volumul, forma porţiunii coronare,
-          distrucţii coronare întinse în suprafaţă  şi adâncime, care urmează să fie restaurate cu o coroană de acoperire,
-          obturaţii vechi + antagonişti voluminoşi,
-          modifică axul dintelui pentru realizarea paralelismului,
-          măresc rezistenţa fizico-mecanică a dinţilor devitalizaţi.


În general, coroanele mixte solicită sacrificii mari de ţesut dentar, deci există probabilitatea să necesite devitalizare în scop protetic:
        se trepaneauă dintele,
        scade rezistenţa structurală,
        dinţii devitalizaţi trebuie reconstruiţi.
        Grosimea unei coroane este cuprinsă între 1,5-1,8mm
Caracteristicile RCR
-          componentă coronară ce restaurează o parte din dinte cu rol de mărirea a dimensiunii coroanei şi creşterii rezistenţei,
-          prezintă o parte externă (coronară) şi o parte internă care pătrunde 2/3 din lungimea rădăcinii care este preparat special şi are rolul de a obţine fixitatea componentelor coronare,
-          sunt foarte frecvente utilizate,
-          pot fi acoperite de toate tipurile de coroane de acoperire.

Materile:
-          armătura metalică:       - pivoţi prefabricaţi : din metal, fibră de sticla , fibra de carbon.

                                                - pivoţi adaptaţi în cabinet      > freze dezafectate
                                                                                                > tije de turnare
                                                                                          > sârmă de wipla
-          cimentul:         - compozit autopolimerizabil
- compozit fotopolimerizabil
- freze speciale.

Prepararea dintelui
-          orice tratament numai cu Rx
o       se verifică dimensiunile radiculare -  verticală şi orizontală,
o       se verifică spaţiul periodontal,
o       se verifică zona apicală (fără procese periapicale).

Contrindicaţii:
 -pentru infecţii difuze sau delimitate
o       se verificiă relaţia cu sinusurile sau alte cavităţi,
o       se verifică aspectul canalului radic (dacă obturaţia este corectă)
-pentru existenţa unui ac rupt sau pivot fracturat, obturaţie incompletă sau fără obturaţie.
-          examen clinic corelat cu Rx
o       se încearcă mobilitatea dintelui (orice mobilitate mai mare de gradul 2-3 contraindică tratamentul, în funcţie de situaţia clinică)
o       se măsoară adâncimea unoeventuale pungi paradontale adevărate sau false,
o       se examinează prezenţa plăcii bacteriene şi a tartrului,
o       se testează sensibilitatea la percuţia  în ax.

Tehnica de prepararea a canalului radicular în vederea restaurării distrucţiilor dentare întinse cu ajutorul RCR:
-          cu freză sferică, în zona cavităţii pulpară, cu turaţie redusă, se îndepărtează resturi de obturaţie provizorie  sau definitivă,
-          se încearcă duritatea dentinei şi se pătrundesuperficial, câţiva mm pe canal.
-          dentina alterată se îndepărtează în totalitate,
-          camera pulpară se prepară neretentiv (diametrul mare spre exteriorul dintelui).

Prepararea canalului radicular. Instrumente
-          Ace Kerr şi Hestrom 30-40 se tatonează intrarea în canalul radicular prin împingere.
-          Freză sferică la început pentru creearea de acces pe canalul radicular,
-          freze Gates (pericol de cale falsă),
-          freze Beuterock (au spirale abrupte, iar contactul cu pereţii se menţine pe feţe mari, deci se reduce pericolul de cale falsă),
-          freze de alezat.

Caracteristicile părţii radiculare
-          lungimea este aproximativ egală sau mai mare decât cu înălţimea coroanei,
-          secţiunea transversală 1/3 din diametrul rădăcinii,
-          pentru premolari şi molari se prepară lăcaşuri pe toate rădăcinile două sau trei.

Tehnica de restaurarea distrucţiilor întinse cu ajutorul pivoţilor prefebricaţi
-          se alege după  examinare  clinic şi radiologic, pentru a se verifica dacă au lungimea şi diametrul corespunzător cu morfologia dintelui de restaurat,
-          se prepară porţiunea coronară şi de canal radicular (acesta a fost în prealabit tratat, obturat corect şi verificat radiologic),
-          se cimentează în cavitatea radiculară, apoi porţiunea coronară se reface cu materiale auto sau fotopolimerizabile - ciment (fosfat de Zn, silicat, acrilat autopolimerizator, compozit).
-          se finisează bontul şi se dă forma şi dimensiunea ecesară tipuli de microproteză cu care se restaurează dintele.

Dinte fracturat după RX.
Se prepară dintele:
  • şlefuirea  la nivelul pereţilor exteriori,
  • prepararea pereţilor interni (cavitatea pulpară + canal radicular),
  • scurtarea pereţilor pâna la o grosime suficientă (1 mm) să asigure rezistenţa şi să nu se fractureze.

Ampretarea într-un singur timp sau în doi timpi.
Amprenta într-un singur timp  (muşcătură sau cu linguri Katenbach) va înregistra:
- bontul radicular
- camera pulpară
- canalul radicular
- festonul gingival
- dinţii vecini şi antagonişti şi IM în RC.

Amprenta în doi timpi va înregistra:
a.primul timp:
- bontul radicular
- camera pulpară
- canalul radicular
- festonul gingival
- dinţii vecini
b. al doile timp
- dinţii antagonişti şi IM în RC.

Trebuie examinate amprentele pentru verificarea înregistrării tuturor elementelor câmpului protetic.
În  laborator trebuie confecţionat modelul apoi se modelează macheta (acesta trebuie să aibo o anumită dimensiune care să corespundă tipului de microproteză cu care se va acoprii dintele), se toarna şi se trimite în cabinet (Ag, Cr-Ni sau Cr-Co).

În cabinet se examinează pe model:
-          aspectul general al modelelor
-          adoptarea marginală la bont
-          dinţii vecini
-          spaţiul pentru dinţii antagonişti
-          spaţiul pentru faţa vestibulară,
-          se îndepartează de pe bont
Pe bont să existe contact între metal şi gips. Dezinserţia de pe model să se facă cu uşoară senzaţie de frecare.
Insertia - să se faca într-o singură poziţie.

Pacientul se aşează pe scaun:
-          paharul se pune în faţa pacientului  şi trusa sterilă
-          spălatul pe maini + mănuşi de unică folosinţă
-          aspiratorul
-          se verifică RCR
-          se îndepărtează părtile moi cu oglinda
-          se îndepartează pansamentul provizoriu
-          se dezinfectează RCR
-          este aşezată pe bont în aceeaşi poziţie ca pe model şi este examinată pe bont
-          se cimentează dacă totul este corect.

Dacă se prepară macheta direct în cabinetul dentar, se va da forma şi dimensiune direct şi nu se mai lasă la latitudinea tehnicianului dentar pentru crearea de spaţiu ocluzal şi aproximal.
Cimentul fluid-vascos, bine omogenizat, dar timp scurt – se introduce cu acul Lentullo în canal.
Dacă începe priza, se întrerupe cimentarea şi se îndepărtează cimentul din canalul radicular, în caz contrar:
- se poate fractura rădăcina
- se cimentează într-o poziţie prea înaltă – trebuie adaptat
- se introduce DCR-ul în poziţia corectă şi se presează
- priza se definitivează în cca 30-40 min.

Amprentarea pentru coroana de acoperire se realizează după cimentarea RCR-ului. Există tendinţa să se ceară laboratorului să realizeze concomitent se capa metalică. Oricât de corect este cimentat, poziţia nu este identică cu cea de pe model şi pot să apară  diferenţe.





Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Comentariul a fost trimis cu succes!