Coroana mixta metalo-ceramica

Coroana mixtă metalo-ceramică reprezintă forma cea mai modernă de tratament în cadrul restaurărilor protetice coronare unitare sau  ca elemente de agregare ale punţilor dentare.

Literatura de specialitate în acest domeniu, posedă o bibliografie bogată, numărul mare al cercetătorilor, împreună cu intensitatea preocupării ca fapt, reprezintă dovezi concludente ale investigaţiilor făcute în scopul obţinerii rezultatelor de care poate beneficia astăzi arta stomatologică.

Noile tehnici utilizate în confecţionarea coroanei mixte metalo-ceramice, cu toate calităţile ce o caracterizează, nu numai că au îmbogăţit arsenalul mijloacelor terapeutice, dar au adus stomatologia pe acelaşi plan cu celelalte specialităţi medicale, în care revoluţia tehnico-ştiinţifică participă intens la îmbunătăţirea stării de sănătate a omenirii.

În prezent, sunt produse mase ceramice care au în compoziţie, alumină (Vitadur şi De Trey Aluminous), ce-i conferă o rezistenţă mecanică mare, recomandate pentru confecţionarea punţilor de mică întindere.

Din punct de vedere al aspectului fizionomie sunt:

-    coroane total fizionomice la care structura metalică este sub formă de capă ce acoperă intim şi în totalitate bontul dentar. Masa ceramică este arsă pe această capă. Toate feţele capei sunt acoperite de masa ceramică, care restaurează morfologia coronară a dintelui respectiv;

-    coroane parţial fizionomice la care structura metalică are pe faţa vestibulară, şi în jumătatea vestibulară a feţelor proximale o casetă în care se depune masa ceramică pentru ardere.

Caracteristicile   coroanei   mixte   metalo-ceramice

1.  Din punct de vedere estetic reprezintă idealul, datorită stabilităţii
cromatice, al nuanţei coloristice, al translucidităţii şi al luciului permanent.

Aspectul estetic este durabil în timp, fiind superior faţă de efectul estetic prezentat de coroanele mixte metalo-acrilice sau metalo-compozit.

2.  Din punct de vedere masticator şi din punct de vedere al stabilităţii
ocluziei funcţional pot să participe în mod eficient la triturarea
alimentelor şi la menţinerea contactelor dento-dentare stabile. Masa ceramică,
prin stratul de glazură, prezintă rezistenţă la uzură mult mai mare decât cea
fără acest strat, dar rezistenţa la compresie este aceeaşi.

3. Din punct de vedere biologic.

Tolerabilitatea biologică a maselor ceramice este mult superioară răşinilor acrilice. Masele ceramice sunt suportate bine de ţesuturi, fiind inerte.

Indicaţiile coroanei metalo-ceramice sunt:

-   Element de agregare ideal din punct de vedere fizionomie, biologic, masticator şi al ocluziei funcţionale al punţilor dentare, în toate tipurile de edentaţii.

-   Restaurează morfologia coronară a dinţilor frontali şi laterali, care prezintă modificări de formă şi volum, datorită lipsei de substanţă produse de carie, displazii, fracturi şi abraziuni.

-   Restaurează aspectul cromatic al coroanelor dinţilor devitali.

-   Restaurează morfologic un grup de dinţi pentru a asigura condiţiile
ocluziei funcţionale.

Contraindicaţiile coroanei mixte metalo-ceramice sunt reprezentate de morfologia coronară a dinţilor naturali. Toate coroanele care sunt cu volum redus, cervico-incizal sau ocluzal nu pot beneficia de acoperirea cu o coroană mixtă, deoarece suprafeţele laterale nu sunt eficiente pentru obţinerea retentivităţilor microprotezei pe bontul dentar.

În prezent, indicaţia coroanei mixte metalo-ceramice este limitată de următorii factori:

-   preţul de cost ridicat al celor două materiale (masa ceramică, aliajul metalic);

-   tehnologia prin care se confecţionează, ce impune o înaltă calificare profesională, pasiune, simţ artistic şi calm;

-   aparatura din laborator, reprezentată de cuptorul special pentru ars masa ceramică.

Clasificarea aliajelor utilizate pentru arderea masei ceramice din punct de vedere al compoziţiei chimice:

1. Aliaje nobile

Aliaje de Aur-Pt.

Aliaje de Paladiu-Aur

2. Aliaje seminobile

-    Aliajele de paladiu-argint

Amprentele. Amprentele pentru coroana mixtă metalo-ceramică cuprind toate elementele câmpului proteic: bontul dentar, dinţii vecini, dinţii antagonişţi şi ocluzia.

Tipuri de amprente:

- Amprentele cu mase termoplastice

-Amprentele cu elastomeri, siliconi, polisulfuri sau polieteri,

Modelul. După amprenta cu mase termoplastice în inel de cupru este obţinut modelul cu bonturi mobilizabile.

Macheta componentei metalice. Macheta este modelată din ceară albastră calibrată de 0,30-0,35,

EXAMENUL Şl PROBA COMPONENTEI METALICE

Examenul se desfăşoară în doi timpi:

În primul timp sunt observate următoarele:

>   aspectul modelului, dinţii vecini, dinţii antagonişti, fixarea în ocluzor şi soclurile modelelor (dimensiune şi formă), bontul mobilizabil;

>   componenta metalică, adaptarea cervicală axială şi transversală. Proximal, raportul cu dinţii vecini, cât spaţiu este pentru componenta ceramică, modelajul la nivelul pragurilor, forma şi dimensiunea, spaţiul liber ocluzal faţă de dinţii antagonişti;

>   dezinserţia şi inserţia pe bont dacă este în contact cu pereţii bontului modelului;

> aspectul pereţilor, netezi, fără pori, dimensiunea pereţilor, grosimea
măsurată.

In timpul doi, microproteza este examinată şi probată pe câmpul protetic. Sunt parcurşi următorii subtimpi:

>   dezinserţia microprotezei de pe model;

>   dezinfecţia microprotezei cu alcool şi alte substanţe;

>   uscarea prin proiectarea jetului de aer de la unitul dentar;

>   pregătirea câmpului proteic, îndepărtarea de pe bont a microprotezei provizorii, uscarea bontului;

>   inserţia microprotezei pe bontul dentar.

Finalul acestei faze clinice îl reprezintă supraaprentarea în poziţie de intercuspidare maximă, cu ajutorul elastomerilor solizi. Este necesară şi obligatorie fiindcă sunt înregistrate:

-poziţia corectă, stabilă a microprotezei (a capei) pe bontul dentar şi raporturile cu dinţii vecini, spaţii sau contacte;

-poziţia faţă de dinţii antagonişti în ocluzie;

-spaţiul care există ocluzal pentru ceramică.

În laborator, componenta estetică este realizată după această poziţie înregistrată. Faţa ocluzală este obţinută foarte corect (dimensiuni şi relief), retuşurile în faza finală sunt minime.

Defecte posibile ale componentei metalice constatate la probă

La probă este posibil să se constate:

•  neadaptarea în zona cervicală în sens axial şi transversal.

• defecte de turnare reprezentate de pori sau plusuri.

Defecte posibile ale componentei ceramice

Culoarea este examinată în raport cu dintele omolog, dinţii vecini şi dinţii antagonişti.

-   Forma, dimensiunea se remediază fie prin şlefuire sau prin adaos.

Corectarea este realizată în laborator în mod corect.

-Desprinderea masei ceramice de pe componenta metalică după cementare este defecţiunea cea mai gravă, care nu se remediază decât după îndepărtarea capei, în general, prin secţionare.