Principii privind prepararea dintilor

Trebuie respectate trei principii:

• principiul profilactic
• principiul bio-funcţional
• principiul bio-mecanic

I.Principiul profilactic – prevenire, protecţie

- se adresează  structurii morfologice elementelor componente a sistemului stomatognat:

          - dintele (bont dentar),

          - dinţii vecini,

          - paradonţiului superficial şi profund,

          - părţile moi (buze/obraji/limbă).

Profilaxie:

• imediată = protejarea în timpul actului medical
• tardivă = prevenirea complicaţiilor (paradontita, modificări ATM, protejarea muschilor mobilizatiri ai mandibuleri).

1.Profilaxia dintelui

Intervenţiile sunt realizate după trei tehnici:

• Tehnica clasică – turaţie joasă, discuri, pietre – este necesară deprinderea acestei tehnici pentru realizarea manualităţii;
• Tehnica modernă;
• Tehnica mixtă (discuri + pietre pentru desfăşurarea convexitaţilor maxime + finisare cu turbină şi freze diamantate).

1. Dintele vital – profilaxia organului pulpar;
2. Dintele devital – profilaxia structurii dure pentru prevenirea fracturării; dacă există obturaţii voluminoase se realizează şi un RCR;

1. Dintele vital – profilaxia organului pulpar

-         datorită vitezelor mari ale turbinei se degajă temperaturi foarte mari (200º C)  şi poate apărea congestia organului pulpal (prin afectarea terminaţiilor odontoblastelor); - probabilitatea congestiei este crescută dacă s-a administrat anestezic.

Profilaxie  tehnică = direcţia orizontală M-D pe faţa dintelui cu mişcări lente, continue, uşoare, fără stagnare (apare şanţ şi supraîncălzire),

                             = nu există presiune, contactul este tejer,

= sunt utilizate numai freze diamantate active (se observă vizual şi palpatoriu),

= acţiunea frezei pe dinte se face cu răcire cu apă (dacă nu este la turbină se foloseşte cea de la unitate); este preferabil să se folosească apa de turbinnă pentru o răcire constantă şi evitarea diferenţelor  de temperatură care pot induce modificări în structura dintelui.

Atitudinea faţă de dinţii vitali poate fi prezentă prin 2 aspecte:

- devitalizarea în scop protetic: sunt indicate frecvent în cazul coroanelor mixte cu   sacrificiu  mare de ţesuturi ,

                                      : pot prezenta complicaţii tardive peripicale

- păstrarea vitalizării:     necesită o coroana de acoperire foarte bine adaptată cervical, axial, transversal;

                                           : orice neadaptare se transformă în jenă şi durere.

Este preferabil să se păstreze dintele vital cu  o adaptare foarte bună a coronarei , în special în cazul pacienţilor tineri.

La dintele vital profilaxia se realizează în 2 etape:

-         în timpul şlefuirii,

-         pe durata timpului de aşteptare a lucrării - se caută suprimarea senzaţiei dureroase, dar şi limitarea sau chiar absenţa contactului cu mediul bucal.

Se obţine:

-         chimic prin impregnare (precipitarea în canal a unor substanţe)

-         acoperire cu lac izolator = răşină asemanatoare cu lacul de unghii care se poate fragmenta,

-         acoperire cu mască de acrilat

                        1.cape prefabricate din celuloid

                        2. cape prefabricate din acrilat

                        3. cape metalice pentru dinţii laterali.

2. dintele devitale – rezistenţă redusă – posibil să se fractureze în zona coletului Rezistenta este dependentă de forţa muşchilor mobilizatori ai mandibulei, trebuie să se coreleze mărimea bontului cu forţa de masticatie.

2.Profilaxia dinţilor vecini:

Intre dinţi se formează două nişe separate de puncte (aria) de contact.

Prepararea bontului este posibilă numai după desfiinţarea zonelor de contact – moment important :

În metoda clasică se desfiinţează cu discul diamantat pe o singură parte.

În metoda modernă se acţionează cu freza şi turbina, se utilizează freza diamantată efilată în perimetrul dintelui ce va fi şlefuit – vestibulo – distal.

Punctul de contact va fi desfiinţat din aproape în aproape fără să lezeze dintele vecin. Freza trebuie menţinută uşor convergentă  spre ocluzal pentru a nu crea praguri nedorite.

3. Profilaxia paradonţiului marginal superficial:

Bontul este preparat până la nivelul fundului de sac; acesta este tapetat de epitelice care se inseră şi pe dinte = inserţia epitelială . Acesta  acoperă ligamentul circular.

Epiteliul + ligamentul circular = membrana care delimitează paradonţinul superficial de cel profund.

Poate fi foarte uşor de lezat datorită :

-         vizibilităţii reduse,

-         turaţia manuală a instrumentului,

-         manualitatea stomatologului (turbina sprijinită pe dinţi şi manevrată astfel încât sa nu lezeze inserţia epitelială; orice lezare inserţiei  epiteliale = sângerare urmată de cicatrizare cu retracţia acesteia  într-o poziţie mai apicală. Este exclusă amprentarea în aceeaşi sedinţă, pentru că ar aparea neadaptarea cervicală (în amprentare nu apare fundul de sac real).

Pentru evitarea situaţiei:

• manualitate
• vizibilitate,
• conştiinţă,
• lucru fără grabă, fără presiune,
• utilizarea frezelor speciale cu vârf inactiv,
• utilizarea metodelor pentru evidenţierae sanţului sulcular.

                      

4.Profilaxia paradonţiului profund:

Se realizează din momentul amputării dintelui pentru:

- astfel încât să se evidenţieze fundul de sac real,

-         redarea corectă a punctului de contact  cu antagonişti,

-         realizarea reliefului ocluzal, astfel încât să se obţină o ocluzie funcţională din punc de vedere  static şi dinamic.

          Microprotezele  neadaptate axial – pot secţiona ligamentul orizontal şi se deschide spaţiul periodontal.

 La dintele vital apare durere, complicaţii mari, infecţie.

La dintele devital – carie +fractură.

5.Profilaxia părţilor moi :

          La utilizarea turbinei este necesară pentru că este posibil ca freza să se mobilizeze din turbină (dacă este uzată)  şi poate leza ţesuturile moi.

          Freza de calitate inferioară – mandrina se descentrează dacă:

·        structura materialului este necorespunzatoare,

·        partea  activă este mare, iar acţiunea se face cu presiune.

II.Principiul bio-funcţional:

          Funcţiile sistemului stomatognat:

• masticaţia
• fonaţia
• estetica

          De la prepararea dintelui stomatologul se au  în vedere aceste funcţii.

1. Masticaţia – să prepară dintele la nivelul  punctelor de contact astfel încât să restauraze stopurile ocluzale din gr. I şi II şi III în IM şi pentru deglutiţie. Prepararea feţei ocluzale să se obţină, astfel încât spaţiul creat să permită modelajul morfo-funcţional (cuspizi, pante, versanţi). Dacă spaţiul este insuficient apar dezavantaje:
• Nu se modeleaza conspunzător
• Nu se asigură grosimea conspunzătoare pentru rezistenţă microprotezei.

Dacă este şlefuit prea intens se poate leza organul pulpar şi grosimea coroanei este prea mare.][

Funcţia masticatorie este asigurată prin:

·        Relieful ocluzal,

·        Puncte de contact proximale cu asigurarea nişelor masticale si protecţia papilei interdentare.

-         în general, masticaţia este realizată cu predilecţie pe semiarcada unde un există momente de disconfort.

-         inexistenţa punctelor de contact – alimentele pătrund în nişa papilei – o lezează, apare inflamaţia şi durerea.

-         În timp, bontul trebuie să reziste la presiunile ocluzale, să nu se fractureze, sa nu apară sensibilitate în ax.

2. Funcţia estetică – este importantă mai ales pentru zonele frontale. În funcţie de fanta bucală, feţele vestibulare  ale dinţilor apar mai mult sau mai puţin :

• Aspectul cromatic
• Dimensiunea dinţilor
• Forma şi poziţiile

 – poziţiile să refacă curbura vestibulară în zona frontală cu respectarea doleanţelor pacienţilor.

3. Fonaţia – forma şi dimensiunea feţelor orale la dinţii frontali şi înălţime la dinţii laterali.

III. Principiul Biomecanic:

Se referă la:

a.sacrificiu minim de substanţă dentară,

b.retenţie şi rezistenţa cimentului,

c.structura durabila a restauraţiei

d.preparare cervicală.

a.sacrificiu minim de substanţă dentară

-pentru păstratea vitalităţii dintelui

b.retenţie şi rezistenţa cimentului

Depinde în mare masura în functie de:

1.forma bontului

2.grosimea peliculei de ciment

3. marimea particulelor din masa cimentului

4.directia de acţiune a forţelor masticatorii

1.forma bontului

-2-6,5 forma favorabilă,

-≥ 3 facil de inserat şi usor de modelat pentru tehnician.

-depinde de experienţa profesională şi de vizibilitatea data de deschiderea fantei bucale.

-înclinarea feţelor laterale se face în funcţie de numărul de dinţi,

-în cazul incrustaţiilor feţele laterale trebuie să fie paralele între ele,

-pentru microproteze – fricţiune

                                  - suprafaţă mare de contact cu bontul dentar

                                  - şanţuri de ghidare pentru fixare şi stabilizare impotriva dizlocării.

-faţete – crearea de retenţii suplimentare pentru creşterea suprafeţei de contact: casete, lăcaşuri, pinuri.

2.grosimea peliculei de ciment

3. marimea particulelor din masa cimentului

4.directia de acţiune a forţelor masticatorii

Axul de inserţie al coroanei:

-paralel cu dinţii (frontali, laterali),

-forţele de acţiune să fie perpendicular pe axul dintelui.

c.structura durabila a restauraţiei şi a microprotezei

A. rezistenţa bontului dentar

B.rezistenta microprotezei – la rupere şi la abraziune

A. rezistenţa bontului dentar

1.ocluzal

-şlefuire cu respectarea reliefului suprafeţei ocluzale (contacte funcţionale),

-examinarea planului de ocluzie înainte de prepararea dinţilor  ce urmează a fi restauraţi,

2. axial

3.faţete şi incrustaţii

-ism

-pereţii laterali paraleli,

-suprafeţe suplimentare preparate aproximal.

Bontului dentar în timp

         

B.rezistenta microprotezei – la rupere şi la abraziune

 Se referă la stabilitatea fizico-chimică în mediul bucal al coroanei de acoperire

-microprotezei în timp

Ideal – materialul are coeficienti de abraziune = dinte natural

          Duritatea mare a ceramicii duce la abrazarea antagoniştilor sau la mobilitatea dintelui acoperit.

          Abraziunea este un element de profilaxie funcţională – la controlul anual este necesară refacerea ocluzală (reechilibrarea ocluzală).

          Mediul bucal este capabil, în funcţie de PH salivar, să dezvolte pila electrică – microproteza trebuie să fie inertă.

          Toate acoperirile trebuie supravegheate în timp – control şi Rx. În special dacă există intervenţii pe canal relativ corecte – ex: tratamente incomplete la pluriradiculari.

d.preparare cervicală (praguri)

-diferite forme,

-diametrul cervical mai nmare decât cel ocluzal,

-bizotare margini.