a. tratament precoce
b. îndepărtarea
ţesuturilor care prezintă rezistenţă mecanică redusă
c. tratamentul
leziunilor este reprezentat de microproteze
d. prepararea specifică
pentru tipul de microproteză
e. cimentarea
microprotezei
a) tratament precoce - efecte:
-
recomandarea tratamentului corespunzător;
-
împiedică agravarea leziunii cu apariţia fracturilor şi a
edentatiilor;
-
împiedică apariţia pulpitei (cu necroza şi gangrena) –(orice
fractură de dinte în care dentina a fost expusă, poate duce la aceasta prin
inflitrarea cu microorganisme prin canaliculele dentinare până la pulpa dentară).
b) îndepărtarea
ţesuturilor care prezintă rezistenţă mecanică redusă – nici o acoperire nu se
efectuează pe ţesuturile afectate (infiltrate). Este posibil să apară compresie
la nivelul organului pulpar (camera pulpară, canal radicular) şi chiar
periradicular.
c) tratementul
leziunilor este reprezentat de microproteze – microprotezele sunt realizate din aliaje speciale (cabinetul şi
laboratorul);
d) prepararea specifică
pentru tipul de microproteză – aplicarea protezelor se face după prepararea specifică. Prepararea
cumuleaza mai multe aspecte:
-
pacientul trebuie sa suporte tratamentul atât din punct de
vedere psihonervos, cât şi fizic;
-
să fie capabil să se
deplaseze de 2-3 ori;
-
să suporte durerea
preparării cavităţii, proba de metal si
o proba intermediara;
-
să existe cale de acces pentru realizare –
deschiderea gurii să prezinte minim 3-4 cm);
e) cimentarea
microprotezei – tratamentul prin restaurarea cu o microproteza se încheie
prin cimentarea lucrării. Fixitatea lucrării este asigurată de doi factori:
-
factorul dominant = precizia lucrării – trebuie să pătrundă pe
bont prin fricţiune; contactele intime între bont şi fata internă a lucrării
asigură stabilitatea şi menţinerea microprotezei pe campul protetic.
-
cimentul – se poate dizolva în salivă, nu au duritate mare).
Cimenturile ionomeri de sticla (glass ionomerii) sunt stabile şi scumpe, dar au
duritate mult mai mare.
Tulburările leziunilor coroanei
a) intensitatea
tulburărilor este dată de:
-
zona în care este situat dintele interesat;
-
dimensiunea modificarilor (în sens axial şi transversal şi de
formă cu intresarea zonelor de stopuri
ocluzale (stopuri II – margini incizale + stopuri Isi III – cuspid-fosetă).
b) tulburările
funcţiilor sistemului stomatognat:
-
estetică, pentru zona frontală – intensitatea este determinată
de dimensiunea leziunii;
-
numărul dinţilor interesaţi;
-
estetică pentru leziuni fără pierdere de substanţă;
-
fonetică – claritatea şi intensitatea vocii; Important pentru consoanele
dentale-pentru zona frontala si timbrul-
pentru zonele laterale);
-
masticaţia – important pentru zonele laterale;
-
tulburări în relaţiile dintre cele două arcade dentare, atât
statice căt şi dinamice. Pierderea unui punct de contact duce la modificarea de
dirijare a mandibulei intr-o pozitie patologica. Daca nu există arii de contact
proximale, se retenţionează alimente si sunt afectate papilele inter-dentare. Rezultând
astfel: a.neplăceri mai mici sau mai mari:
-
sensibilitate dureroasă,
-
stare de disconfort,
-
traumatismul nisei gingivale prin desfiinţarea nisei
masticatoare – apare afectari loco-regionale.
Ca urmare apar afectări
buco-regionale:
-mandibula
va fi dirijată asimetric, cu urmări nefaste (hipertrofie pe partea bună şi
hipotrofie pe partea afectată cu afectarea muschilor masticatori,
-afectarea
unilaterală a ATM,
-dezechilibre
ocluzale permanente,
-depunere
de tartru pe hemiarcadele ce nu intervin in masticatie,
-axa balama
terminala se deplasează cu afectarea simetriei celor doi condili.
Prepararea dinţilor pentru obţinerea microprotezelor:
-
prepararea substratului biologic
-
toate coroanele dentare prezintă forme retentive şi contacte
interdentare în IM
Sunt
urmărite două obiective:
A) obţinerea unei forme neretentive, dar care să asigure
fixitatea (formă neretentivă - triunghi, formă retentivă – cilindru). Se
realizeaza o forma de trunchi de con cu difenţă foarte mică între baza mică şi
baza mare, cu o încliaţie de circa 60. Baza mare este situată în
zona fundului de sac de subgingival, iar baza mică în zona ocluzală. Şlefuirea
cât mai aproape de cilindru este benefică, dar presupune o prelucrare precisă
din punct de vedere al laboratorului.
B) asigurarea dimensională astfel încât să se asigure:
-
o grosime corespunzătoare pentru coroana de acoperire – între
0,3 şi 0,8mm,
-
înscrierea în curbura
arcadei dentare.
Intervenţia
pe coroana si radacina se realizează dirijat, urmărindu-se un obiectiv
profilactic în prepararea dintelui cu doua componente:
-cu o
componentă generală – referitor la indicatie ca ansamblu
-şi una
fizică.
Componenta generală – orice indicatie prezintă o stare psihică
particulară de teamă vis a vis de intervenţia stomatologică, cauzele fiind
variate: antecedente traumatice personale, antecedente traumatice ale
cunoscuţilor, prezenţa cabinetului şi a scaunului, prezenţa medicului). Ele
trebuiesc atenuate prin abilitatea psihologică a medicului, pacientul urmând să asculte şi să respecte
indicaţiile acestuia.
Din punct
de vedere psihologic, restaurarea estetică şi/sau acţionarea în vederea
minimizării durerii asigură realizarea legăturii medic-pacient.
Timpul
acordat unui pacient trebuie sa includă şi un timp acordat pentru confortul
psihic al pacientului.
Componenta fizică acţionează în vederea
controlului durerii. Elementele asupra cărora se desfăşoară profilaxia:
-dinţilor
vecini (adiacenţi),
-paradonţiului
marginal,
-paradonţiului
profund,
-ţesuturilor
moi (buze, obraji, limbă şi planşeu bucal),
-pulpară.
Un singur
dinte şlefuit pe arcada integra prezintă o foarte mare dificultate dacă exista
puncte de contact stranse. Intervenţia pentru crearea unui spaţiu între dintele
de acoperit şi dinţii vecini este dificilă, deoarece există tesuturi moi,
vizibilitate redusă, salivă, instrumente cu turaţie mare, instrumentar taietor.
Există
trei metode de separare: clasic, modern şi mixt.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Comentariul a fost trimis cu succes!