Caracteristicile tratamentelor efectuate în leziunile coroanei dentare



a.      tratament precoce
b.     îndepărtarea ţesuturilor care prezintă rezistenţă mecanică redusă
c.      tratamentul leziunilor este reprezentat de microproteze
d.      prepararea specifică pentru tipul de microproteză
e.      cimentarea microprotezei

a)     tratament precoce - efecte:
-         recomandarea tratamentului corespunzător;
-         împiedică agravarea leziunii cu apariţia fracturilor şi a edentatiilor;
-         împiedică apariţia pulpitei (cu necroza şi gangrena) –(orice fractură de dinte în care dentina a fost expusă, poate duce la aceasta prin inflitrarea cu microorganisme prin canaliculele dentinare până la pulpa dentară).

b)    îndepărtarea ţesuturilor care prezintă rezistenţă mecanică redusă – nici o acoperire nu se efectuează pe ţesuturile afectate (infiltrate). Este posibil să apară compresie la nivelul organului pulpar (camera pulpară, canal radicular) şi chiar periradicular.
c)     tratementul leziunilor este reprezentat de microproteze – microprotezele sunt  realizate din aliaje speciale (cabinetul şi laboratorul);
d)     prepararea specifică pentru tipul de microproteză – aplicarea protezelor se face după prepararea specifică. Prepararea cumuleaza mai multe aspecte:
-         pacientul trebuie sa suporte tratamentul atât din punct de vedere psihonervos, cât şi fizic;
-          să fie capabil să se deplaseze de 2-3 ori;
-          să suporte durerea preparării cavităţii,  proba de metal si o proba intermediara;
-           existe cale de acces pentru realizare – deschiderea gurii să prezinte minim 3-4 cm);
e)     cimentarea microprotezei – tratamentul prin restaurarea cu o microproteza se încheie prin cimentarea lucrării. Fixitatea lucrării este asigurată de doi factori:
-         factorul dominant = precizia lucrării – trebuie să pătrundă pe bont prin fricţiune; contactele intime între bont şi fata internă a lucrării asigură stabilitatea şi menţinerea microprotezei pe campul protetic.
-         cimentul – se poate dizolva în salivă, nu au duritate mare). Cimenturile ionomeri de sticla (glass ionomerii) sunt stabile şi scumpe, dar au duritate mult mai mare.

Tulburările leziunilor coroanei
a)     intensitatea tulburărilor este dată de:
-         zona în care este situat dintele interesat;
-         dimensiunea modificarilor (în sens axial şi transversal şi de formă cu intresarea  zonelor de stopuri ocluzale (stopuri II – margini incizale + stopuri Isi III – cuspid-fosetă).
b)    tulburările funcţiilor sistemului stomatognat:
-         estetică, pentru zona frontală – intensitatea este determinată de dimensiunea leziunii;
-         numărul dinţilor interesaţi;
-         estetică pentru leziuni fără pierdere de substanţă;
-         fonetică – claritatea şi intensitatea vocii; Important pentru consoanele dentale-pentru zona frontala si  timbrul- pentru zonele laterale);
-         masticaţia – important pentru zonele laterale;
-         tulburări în relaţiile dintre cele două arcade dentare, atât statice căt şi dinamice. Pierderea unui punct de contact duce la modificarea de dirijare a mandibulei intr-o pozitie patologica. Daca nu există arii de contact proximale, se retenţionează alimente si  sunt afectate papilele inter-dentare. Rezultând astfel: a.neplăceri mai mici sau mai mari:
-         sensibilitate dureroasă,
-         stare de disconfort,
-         traumatismul nisei gingivale prin desfiinţarea nisei masticatoare – apare afectari loco-regionale.
 Ca urmare apar afectări buco-regionale:
-mandibula va fi dirijată asimetric, cu urmări nefaste (hipertrofie pe partea bună şi hipotrofie pe partea afectată cu afectarea muschilor masticatori,
-afectarea unilaterală a ATM,
-dezechilibre ocluzale permanente,
-depunere de tartru pe hemiarcadele ce nu intervin in masticatie,
-axa balama terminala se deplasează cu afectarea simetriei celor doi condili.

Prepararea dinţilor pentru obţinerea microprotezelor:
-         prepararea substratului biologic
-         toate coroanele dentare prezintă forme retentive şi contacte interdentare în IM
Sunt urmărite două obiective:
A)   obţinerea unei forme neretentive, dar care să asigure fixitatea (formă neretentivă - triunghi, formă retentivă – cilindru). Se realizeaza o forma de trunchi de con cu difenţă foarte mică între baza mică şi baza mare, cu o încliaţie de circa 60. Baza mare este situată în zona fundului de sac de subgingival, iar baza mică în zona ocluzală. Şlefuirea cât mai aproape de cilindru este benefică, dar presupune o prelucrare precisă din punct de vedere al laboratorului.
B)    asigurarea dimensională astfel încât să se asigure:
-         o grosime corespunzătoare pentru coroana de acoperire – între 0,3 şi 0,8mm,
-          înscrierea în curbura arcadei dentare.

Intervenţia pe coroana si radacina se realizează dirijat, urmărindu-se un obiectiv profilactic în prepararea dintelui cu doua componente:
-cu o componentă generală – referitor la indicatie  ca ansamblu
-şi una fizică.
Componenta generală – orice  indicatie prezintă o stare psihică particulară de teamă vis a vis de intervenţia stomatologică, cauzele fiind variate: antecedente traumatice personale, antecedente traumatice ale cunoscuţilor, prezenţa cabinetului şi a scaunului, prezenţa medicului). Ele trebuiesc atenuate prin abilitatea psihologică a medicului,  pacientul urmând să asculte şi să respecte indicaţiile acestuia.
Din punct de vedere psihologic, restaurarea estetică şi/sau acţionarea în vederea minimizării durerii asigură realizarea legăturii medic-pacient.
Timpul acordat unui pacient trebuie sa includă şi un timp acordat pentru confortul psihic al pacientului.
Componenta fizică acţionează în vederea controlului durerii. Elementele asupra cărora se desfăşoară profilaxia:
-dinţilor vecini (adiacenţi),
-paradonţiului marginal,
-paradonţiului profund,
-ţesuturilor moi (buze, obraji, limbă şi planşeu bucal),
-pulpară.
Un singur dinte şlefuit pe arcada integra prezintă o foarte mare dificultate dacă exista puncte de contact stranse. Intervenţia pentru crearea unui spaţiu între dintele de acoperit şi dinţii vecini este dificilă, deoarece există tesuturi moi, vizibilitate redusă, salivă, instrumente cu turaţie mare, instrumentar taietor.
Există trei metode de separare: clasic, modern şi mixt.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Comentariul a fost trimis cu succes!