-
prezintă frecvenţă foarte mare ca
elemente separate sau elemente de agregare.
Pentru
utilizare şi realizare solicită preparare naturale sunt urmate de 2 obiective:
a)
să se obţină o formă neretentiva specifică pentru fiecare dinte
(trunchi de con cu baza mare la colet);
b)
să fie îndepărtate ţesuturile dintelui
în cantitate suficienta astfel încât să se creeze spaţiul pentru dimensiunea
viitoarei coroane.
Spaţiul
este creat pe fetele proximale, V, O,
ocluzale.
è
coroana să prezinte rezistenţa şi să se
înscrie în morfologia dintilor vecini.
Pentru
dinţii laterali PM, M - spaţiul creat la nivelul feţelor ocluzale 1-1,5 mm
funcţie de tipul de coroana + aliajul folosit.
·
Pentru dinţii frontali superiori la
nivelul feţelor P
·
inferiori la nivelul feţelor incizo- V
Tehnica de preparare:
-
pentru medic
-
consum de energie fizică şi nervoasă
pentru pacient
-
traumatism fizic şi psihic
Instrumente:
freze abrazive diamantate cu forme specifice.
Realizarea bontului:
- tehnica modernă = turbină cu 350-400.000 rotaţii/min
- tehnica clasică = piesa cu 20-60.000 rotaţii/min (la micromotor) electric sau cu cioc comprimat
Trecerea
de la piesa de mână la micromotor a fost intermediată de o piesă ce era
acţionată cu aer comprimat.
Tehnica
clasică este recomandată pentru medici la debut, fără experienţă, fără
posibilitate de apreciere a formelor şi dimensiunilor, este recomandată dacă
pacientul este sensibil, este recomandată în învăţământ.
- priza
digitală – cât mai aproape de partea activă cu sprijin pe dinţii vecini.
-
accesul este dificil la mandibula unde ţesuturile moi pot incomoda (? ?, limba,
ţesutul adipos jugal)
- – timpul I = se începe şlefuirea dinţilor laterali cu faza ocluzala – motiv: creează acces pentru faţa ocluzala, reduce dimensiunea verticală a dintelui.
Nu se începe cu faţa ocluzală dacă:
-
pacientul este tânăr;
-
nu se ia amprenta în aceeaşi zi – nu se
finalizează şlefuirea, apar leziuni la nivelul parodontiului marginal,
-
există posibilitatea folosirii unei cape
de acoperire pentru impiedicarea migrarii.
a)
tehnica din aproape în aproape – f. Frecventă;
b)
tehnica cu elemente de reper – este cea
mai recomandată, redă corect relieful ocluzal, îndepărtează un strat uniform.
La şlefuirea feţei ocluzale este indicat să se redea relieful
ocluzal-motiv:
·
stratul de ţesut este uniform îndepărtat
·
se protejeaza camera pulpară
·
orientarea în laborator a tehnicianului
·
modelarea feţei ocluzale
·
stomatologul inhaleaza pulberi mai
puţine.
- timpul II = feţele proximale.
a)
– exista vecini mezial şi distal
(situatie dificilă) – se impune desfiinţarea punctelor (ariei) de contact.
Discul:
-
periculos pentru posibilitatea de
derapaj
-
din aproape în aproape
-
slice-cut
Freze
cilindrice conice efilate montate la piesa contraunghi Se acţionează în interiorul
perimetrului dintelui preparat dinspre V şi dinspre O astfel încât să nu fie
lezat dintele vecin.
Se
creează spaţiu şi se dententivizează faţa.
Examenul
şlefuirii: se palpeaza cu vârful sondei dinspre cervical spre ocluzal.
Pentru
faţa ocluzală – vizual şi palpatoriu în IM cu vârful sondei care traversează
dinspre lingual nu vestibular;
-
cu hârtia de articulaţie (bont uscat,
iar hartia în 3-4);
-
cu ceară de ocluzie – folie de 1 mm,
plastifiată şi introdusă între dinţi;
-
în situatii particulare caracterizate de
incertitudine se utilizează material de amprentă – silicon chitos, care se
utilizează foarte puţin
-
cu ajutorul coroanei provizorie (la
final).
- timpul III = feţele V şi O
-
cu piatra sferică sau roata sunt reduse
convexitatile maxime.
Se continuă şlefuirea cu freze
cilindrice conice astfel încât cele 2 feţe apar netede, convergente, fără
praguri.
Există posibilitatea folosirii şlefuirii
cu reper – pentru M şi PM superiori se recomandă şlefuirea cu şanţ.
- timpul IV = se reduc marginile şi se desfiinţează muchiile cu freze cilindrice sau con-inverse. Cele mai indicate – cilindro-conice pentru a nu crea praguri.
- timpul V = finisarea bontului – muchii, asperitati (freze la turaţie redusă). Dacă bonturile sunt scurte se creează elemente specifice de retenţie (puturi parapulpare 1,5 mm (V şi O); santuri parapulpare (0,5 mm)).
Şlefuirea insuficientă – efecte nefavorabile:
è
nu se realizează dimensiunea suprafeţei
ocluzale.
è
Coroane cu rezistenţă redusă – la retuş
se perforează
Şlefuire intensă - eforturi nefavorabile:
è
efort mare pentru stomatolog
è
trauma suplimentară pentru pacient
è
pericol de afectare a organului pulpar
è
uzura suplimentară a instrumentelor şi a
aparaturii
è
pulberi inhalate în cantităţi mari
- timpul VI = prepararea zonei gingivale
sucus alveolar- inserat pe ţesutul dentar = inserţia
gingivală, are o adâncime de 0,5-1mm.
Se face din aproape în aproape prin palpare astfel încât să
se derentivizeze fundul de sac.
În general la şlefuire se dezinsera epiteliul care se
cicatrizează dupa 48 h şi se reinseră mai sus (sau cervical).
Poate apărea coroana scurtă. În acest caz se indică amputarea
după 48 de h.
Pentru a nu leza inserţia gingivală – şlefuirea cu con efilat
cu vârf inactiv.
Forma preparării gingivale
- în bizon lung (lama de cuţit)
- cu prag gingival
a)
este uzuala şi preferată pentru că nu
necesită manualitate, pierderi de ţesuturi coronara, este indicată pe dinţii cu
dimensiuni reduse pentru realizarea coroanei metalice.
Dezavantaje:
-
pe amprentă este posibil să nu existe o
limita exactă
-
pe model limita este imprecisă
-
macheta cu limite imprecise
-
coroana cu adaptare axială relativă
b)
existente mai multor forme:
-
prag în unghi drept
-
prag rotunjit
-
prag obtuz
-
prag obtuz (bizotat)
Limita:
-
subgingival – în bizou lung
-
juxtagingival – numai cu prag
-
supragingival – numai cu prag
Complicatii
-
dezinserţia epiteliului gingival +
cicatrice
-
amprentarea in funcţie de pacient.
Aspectul
preparaţiilor
1- fără limită precisă
2- preparaţii cu prag
Forme prag: în unghi drept, în
sfert de cerc (en counge), sfert de oval, în unghi obtuz, praguri bizotate
(cele de mai sus). Bizotarea se face pentru îndepărtarea prismelor de smalţ
nesusţinute.
Tipuri de freze utilizate:
- freză cilindro-conică cu dimensiunea cea mai mare (pentru vestibular şi lingual)
- freză cilindro-efilate – se reduc feţele proximale;
- freză cilindrică mare (diametru 1,5mm) pentru şlefuirea feţei ocluzale cu repere reprezentate de şanţuri sau de treaptă;
- pentru şanţuri – freză sferică de 1mm astfel încât perimetrul să pătrundă în şanţ
- freză romboidală.
Şlefuirea
zonei cervicale
Este momentul cel
mai delicat – trebuie să fie programat pacientul după o zi de odihnă şi după
ora 10. Trebuie să nu se producă lezarea inserţiei epiteliale. Perimetrul maxim
al bontului este la nivelul fundului de sac. Nu exista vizibilitate -> verificarea se face prin
palpare, cu sonda.
Pe feţele :
-vestibulare se
şlefuieste usor.
-linguale mai ales
la M2, M3 se realizează dificil, cu sprijin pe feţele
ocluzale ale dinţilor anteriori datorita salivei, faţa ventrală a limbii
(trebuie protejată cu oglinda), obrazul (este îndepărtat de asistentă cu doua
oglindă);
Feţele distale sunt
dificil de şlefuit. Cea mai dificilă preparare – nu există spaţii edentate (ele
favorizeaza şi uşurează şlefuirea).
Examinarea
subgingivală
Este realizată numai prin palpare cu
sondă între marginea cervicală şi festonul gingival
Şlefuirea cu prag en counge
Sunt imaginate freze cilindrice cu
extremitatea liberă rotunjită. Ele sunt orientate în axul lung al dintelui (uşor
convergent) creează pragul en counge este uşor de realizat pentru frontali, pm1,
pm2, m1 superior; diametrul frezei este de 1 mm.
Se utilizeaza turaţie convenţională
sau turbina.
Prag ¼ oval
Se folosesc freze cilindrice cu
extremitatea liberă rotunjită şi freze uşor alungite. Sunt pentru contraunghi
sau pentru turbină de 1,5 mm, iar
diametrul contaunghi, împreună cu piesa dreapta 2,2 mm.
Indicaţii pentru şlefuirea cu prag
Este
frecvent folosită pentru următoarele situatii:
-
realizare uşoară dacă există freză specială pentru
crearea lui
-
se asigură componentei estetice o grosime
corespunzătoare
-
este indicata la coroanele mixte metalo-ceramice;
CI la coroanele metalo-acrilice
deoarece componenta estetică în zona cervicală are dimensiuni reduse, iar
componenta fizionomica are o structură, care se degradează în timp la variaţii
de temperatură. Se indică pentru ceramica şi compozit. Ceramica în momentul
sinterizarii se contractă pe direcţia cea mai mare. În momentul cimentării
aceasta reflueaza şi nu se formează bule de aer.
Marginile
cervicale se adaptează. Procesul tehnologic favorizează obţinerea unei margini
corespunzătoare pragului.
Concluzii:
-
este
cel mai utilizat prag
-
frecvent
se adaugă bizotarea prismelor de smalţ
-
asigură
aspectul estetic
-
se
află sub festonul gingival
Nivelul la care este posibil să fie situat:
Subgingival: - avantaje - marginea este inchisă de festonul
principal
-
au acţiune cario- profilactică
- dezavantaje - nu asigură profilaxia
parodontiunlui marginal;
juxtagingival: - impune
adaptare ideală a marginilor cervicale la
- se recomandă dacă există cario-rezinstentă, igienă atent efectuată,
autocurăţire determinată de salivă şi de mobilitatea părţilor moi
- nu asigură aspect estetic
- dacă există nerv şi nu există adaptare bună sau există
microproces carios, apare sensibilitate la schimbarea temperaturii, la
sărat-dulce, acru, deci apare un semnal de alarmă;
- are un grad de vizibilitate şi este preferat la dinţii
devitali cu sensibilitate parodontală;
Supragingival: - la 2 mm deasupra festonului
gingival
- la ecuator; este indicat numai dacă există dinţi cu dimensiunea în
sens cervico-ocluzal, rezultând dimensiuni mari, aspect globulos
- are vizibilitate directă, deci există condiţii favorabile pentru realizarea
lui dacă există freză en counge, 1/3 de oval sau cu extremă liberă dreaptă,
- există manualitate, exerciţiu atentie şi rabdare;
-
cario-rezistenta, sensibilitatea redusă, dinţi voluminoşi, camere pulpare mici,
condiţii financiare suficiente, pentru că se realizează numai din aur
-
există conditii tehnico-materiale în laborator, manualitate, răbdare,
ccunostiinta.
Pragul în unghi drept
-
primul
tip de prag creat;
-
a
fost realizat pentru coroane metalo-ceramice arse pe folia de aur;
-
înfundat pe vestibular şi supragingival pe faţa orală.
Motive: - marginea metalică era groasă pentru
asigurarea rezistentei;
- coroana se sprijinea pe prag
astfel încât forţele se distribuiau uniform
- există freze create pentru
creat şi înfundat aceste praguri
-
este realizat cu grad de dificultate dacă se doreşte să fie de 900
şi nu există freze active numai frontal
Indicaţii: coroane mixte
metalo-acrilice/metalo-compozit
Avantaje: - stratul de material estetic are dimensiune
mare în zona ?, deci asigură aspect estetic
-
dinţi voluminoşi, devitali, cu camere pulpare mici, pacientul în vârstă, devitali
armaţi cu ?
Poate fi subgingival,
juxtagingival, supragingival; impune utlizarea unor aliaje metalice care să
asigure adaptare foarte bună transversală.
Pragul cu unghi obtuz
Se realizează foarte rar; are unghiul
foarte evazat între pereţii radiculari şi pereţii bontului. Este comod de
realizat (unghiul este aproximativ). Pragul este indicat pentru dinţii cu
retracţie gingivală mare, pentru stomatologii cu insuficientă manualitate
şi/sau atenţie.
Avantajul este că cimentul reflueaza usor şi nu
există spaţiu cu aer.
Containdicat pentru coroane metalice acrilice
(stratul de material acrilic este subţire, dacă nu este eliberată marginea
coroanei – colereta de protecţie)
Indicat pentru dinţii cu
paradontopatie – contact cu festonul gingival fără a pătrunde în sacul
gingival.
Erori
Sunt
reprezentate de următoarele aspecte ale bonturilor (apar evidente la turnarea
modelului):
- bont dentar exagerat de mult şlefuit = aspect conic
- dezavantaje: - timp crescut de şlefuire
- traumă pshică şi fizică a pacientului
- scăderea rezinteţei bontului (pierderi
de ţesut)
- retenţia este deficitară
- coroană cu pereţii groşi
- bont dentar insuficient şlefuit proximal, vestibular, oral, ocluzal
Dezavantaje: -
insuficent şlefuit în punctele de contact.
- şlefuirea în exces în zona ocluzală
-
ţesut
dentar sacrificat
-
deschiderea
camerei pulpare
-
retenţia
microprotezei este deficitară.
- multiple denivelări
-
modelul se uzează – proteza apare mai mică la interior.
- muchi, colţuri = bont nerotunjit suficient – se pot fractura (microproteza modificată).
- Perimetrul maxim la distanţă de festonul gingival (şlfuirea cu burtă) – coroana nu va fi adaptată transversal şi striveste parodontiul marginal sau nu se inserează pe dinte.
Cauze
-
vizibilitate
redusă la nivelul campului protetic (fantă bucală mică, limbă mare);
-
ţesut
jugal hipertrofiat şi inexistenţa asistentului pentru îndepărtarea obrazului;
-
instrumnete
neadecvate;
-
sensibilitate
proprie a pacientului;
-
imposibilitatea
efectuării unei anestezii suficiente;
-
absenţa
răbdării;
-
absenţa
simţului vizual pentru aprecierea formelor şi dimensiunilor bontului;
-
absenţa
timpului acordat pentru intervenţia programată;
-
lipsa de documentare şi de manualitate, experienţă,
exerciţiu.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Comentariul a fost trimis cu succes!