Cele mai mici proteze dentare.
Indicatii:
n
restaurarea
morfologiei coroanei dentare care prezintă leziuni parţiale determinate de:
caria dentară, fracturi traumatice şi abraziunea exagerată;
n
elemente
de agregare mezială a punţilor pentru restaurarea edentaţiilor unidentare şi a
punţilor mobilizabile dacă sunt utilizate aliajele de aur;
n
elemente
de sprijin pentru protezele parţiale, în edentaţiile întinse, fiind cuprinse în
cadrul pregătirilor preprotetice;
n
elemente
de fixare a aparatelor (şine) recomandate pentru imobilizarea dinţilor;
n
elemente
de echilibrare a ocluziei realizând stopuri ocluzale stabile la nivelul feţelor
ocluzale ale dinţilor laterali.
Clasificare:
1.Din punct de vedere al raportului cu dinţii au fost clasificate in:
·
Inlay
– intratisulare,
·
Onlay
– extratisulare
·
Pinlay
– intra, extratisulare
2.Din
punct de vedere al matrialului din care sut confectionate sunt:
-
metalice
-
din
compozit
-
din
ceramică
-
din
polisticle
3.Din punc
de vedere al localizării:
Cavitati de clasa: -I + II + V = cavitate simplă
-II = cavitate dublă
-MOD=
triplă
-atipică
Necesită conditii tehnico- materiale:
A.
- Manualitate
- Experienţă
- Simţ vizual
- Conştiinciozitate
- Prestigiul profesional
B.
- Aparatura
- Instrumentarul (freze cilindrici diamantate cu extremitatea dreapta cu diferite diametre)
C.
·
Tehnician
·
aliaj
D.
·
pacient
– condiţie economico – financiară
Inlay
Incrustaţiile
intratisulare sunt fixate în cavităţi preparate în ţesuturile coroanei dentare.
Preparatia cavităţii este realizată conform regulilor enunţate de Black, la
care se adaugă particularităţile ce rezultă din caracteristicile
incrustaţiilor.
Astfel:
- pereţii laterali ai cavităţii sunt pregătiţi
paraleli între ei şi perpendiculari
pe peretele parapulpar;
pe peretele parapulpar;
- pereţii cavităţii sunt
suficient de rezistenţi la presiunile ocluzale pentru a nu se produce
fracturarea lor;
-
profunzimea cavităţilor poate să fie mai mică decât
pentru obturaţii, aliajul turnat este mai rezistent decât aliajul de argint, în
cazul celor metalice. Pentru cele fizionomice grosimea trebuie să fie de minim
1,5 mm;
-
axul de inserţie şi de îndepărtare al incrustaţiei
coincide cu direcţia de acţionare a presiunilor masticatorii;
-
contactele intermaxilare sunt pe incrustaţie sau pe
dinte, dar niciodată la limita de trecere dintre incrustaţie şi ţesutul dentar;
-
stabilitatea incrustaţiei în cavitate este determinată de
forţa de fricţiune dintre pereţii laterali ai cavităţii şi suprafeţele
incrustaţiei.
Pentru o descriere sumară
a cavităţilor este prezentată următoarea clasificare: cavităţi simple, cavităţi
duble, cavităţi triple, cavităţi atipice.
-
Cavităţile simple (clasa I, a IlI-a şi a V-a după Black)
-
Cavităţile localizate pe feţele ocluzale ale premolarilor
şi molarilor sunt preparate cu forme asemănătoare
unei casete. Pereţii laterali vestibulari sunt paraleli între ei şi
perpendculari pe peretele parapulpar. Marginile cavităţii sunt bizotate pentru
incrustaţiile metalice.
-
Cavităţile feţelor proximale ale dinţilor frontali, au în
general, deschiderea cu formă triunghiulară.
-
Cavităţile de pe feţele vestibulare-cervical - au formă
reniformă, cu peretele pulpar uşor convex.
- Cavităţile duble (clasa a II-a Black), sunt. Cavitate preparate pentru
leziunile situate pe una din feţele aproximale
ale dinţilor.
- Cavităţile duble la nivelul
dinţilor laterali sunt compuse dintr-o
cavitate proximală mezială sau distală şi o cavitate ocluzală.
cavitate proximală mezială sau distală şi o cavitate ocluzală.
- Cavităţile duble la nivelul dinţilor frontali cu păstrarea unghiurilor.
- Cavităţile triple sunt
localizate la nivelul dinţilor laterali. Interesează, în general, feţele:
meziale,ocluzale şi distale.
Caracteristicile cavităţii pentru inlay:
Se
pot realiza in leziuni superficiale (1 min).
Pereţii
verticali ai cavităţii (3-4 pereti) sunt
paraleli între ei 2 câte 2 (paralelismul asigură inserţia – dezinserţia şi
menţinerea pe camp datorită forţelor de frecare).
Peretele pulpar este o suprafaţă
plană.
Pereţii laterali formeză unghi de 900 cu pretele pulpar şi parapulpar.
Metode de realizare:
1.indirect: se amprentează şi
se trimite în laborator pentru a se obţine o încrustaţie din compoziţie.
2.se confecţonează macheta în
cabinetul dentar.
3.semidirect: se amprentează
şi se poate confectiona in cabinet.
1. indirectă
- amprenta în sandwich
–
materialul
fluid depus cu seringa în cavitate, deasupra se aplica materialul chitos;
–
priza
este concomitentă – exista o legatura
fizico-chimică. Această tehnică are avantaje multiple, dar şi multe dezavantaje – calitatea
preparaţiei din punct de vedere al retentivitatii se constată numai după turnarea
modelului.
Cavitate incorecta = pereti evazati sau
retentivi;
Amprenta
poate fi într-un timp sau doi timpi.
b.. Amprenta în tub de cupru adaptat prin
răscroire la nivelul ecuatorului. Se badijoneaza tubul cu substanţa adezivă
pentru a se împiedica detaşarea, apoi se adaugă materiale elastice cu consistenta diferita.
c..
Sfentz sau Kerr – tehnica cu microport amprentă este dificilă, dar arată
imediat dacă preparaţia este corectă (retentiv – amprenta se fracturează). Necesită timp si manualitate.
După tipul de incrustaţie indicat:
a. Amprentele pentru cavităţile simple (ocluzale)
cuprind:
cavitatea şi faţa dintelui pe care este situată aceasta. Feţe ocluzale ale dinţilor
antagonişti şi relaţia de ocluzie.
cavitatea şi faţa dintelui pe care este situată aceasta. Feţe ocluzale ale dinţilor
antagonişti şi relaţia de ocluzie.
b. Amprentele pentru
cavităţile duble (M.O. sau D.O.) cuprind: cavitatea,
dintele pe care este preparată, dinţii vecini şi dinţii antagonişti.
dintele pe care este preparată, dinţii vecini şi dinţii antagonişti.
c. Amprentele pentru
cavităţile triple şi pentru coroanele parţiale (3/4 şi
4/5) cuprind: preparaţiile de la nivelul feţelor, dintelui pe care se află dinţii
vecini (mezial şi distal), dinţii antagonişti şi relaţia de ocluzie.
4/5) cuprind: preparaţiile de la nivelul feţelor, dintelui pe care se află dinţii
vecini (mezial şi distal), dinţii antagonişti şi relaţia de ocluzie.
2.Realizarea
machetei în cavitatea orală
-se realizeaza clasic, din ceară de inlay
(albastru sau verde), picurată în cavitate la o temperatură care să asigure fluiditatea
(prea caldă – se lipeşte de pereţi şi se contractă).
- Se consumă timp, dar elimină fazele din
laborator (model şi machete).
-se îndepărteză de pe bont cu o tijă (care va fi
şi suport pentru transport).
-Realizarea se mai poate face şi din răşini
autopolimerizabile, aceste se aplica in
preparatiile dentare sub formă aproape fluidă;
-se introduce o tijă pentru independenţă,
transport, ambalare.
Macheta este obţinută după
următoarele procedee tehnologice:
- Modelată direct de stomatolog pe dintele
preparat în cavitatea bucală, după care este trimisă laboratorului pentru a fi
transformată în piesă finită.
- Modelată indirect, pe
model în laborator de tehnician.
- Modelată mixt
(direct-indirect) macheta este realizată în doi timpi: în primul timp se modelează pe model
în laborator de tehnician, în al doilea timp se modelează pe dintele natural de
către medic, în special la nivelul marginilor, pentru obţinerea închiderii.
Confecţionarea în laboratorul de tehnică dentară
(ambalarea, turnarea).
Protecţia temporară a
bontului preparat.
Bontul fiind vital, este
necesar să fie izolat de mediul bucal. Protecţia se poate obţine prin
următoarele procedee:
□
coroane imediate, realizate după procedeul Scutan;
□
cape de celuloid, adaptate cervical şi cimentate provizoriu;
□
coroane de cupru, adaptate cervical şi ocluzal,
cimentate provizoriu;
□
lacuri speciale, în compoziţia cărora sunt răşini
naturale şi artificiale, bine tolerate de ţesutul dentinar şi organul pulpar.
Sunt fluide şi se depun cu pensula pe feţele şlefuite. Se formează o crustă
izolatoare, care se fracturează înainte de proba şi adaptarea microprotezei.
Examenul şi proba incrustaţiei în
laborator
Înainte de a se trimite
în cabinet, incrustaţia este controlată vizual, după care este aşezată pe
model. Se pot constata următoarele defecţiuni: lipsuri, plusuri, pori,
supradimensionări şi subdimensionări.
Prelucrarea finală a
incrustaţiei. Este o operaţie relativ simplă, deoarece se netezeşte cu guma şi se
lustruieşte cu filţ şi pastă de oxid de crom. Prelucrarea se efectuează numai
la nivelul suprafeţelor externe. În final, pentru a se obţine luciul asemănător
sticlei, este supusă acţiunii pufului.
Proba şi cimentarea pe
câmpul proteic. Incrustaţia aplicată pe model este trimisă în cabinet.
La proba în cavitatea dintelui se urmăreşte:
-
gradul de fricţiune (stabilitate);
-
adaptarea marginilor în conturul cavităţii;
-
punctul de contact cu dintele vecin;
- relieful ocluzal, contactele cu dintele
antagonist în poziţia de
intercuspidare maximă, şi în mişcările madibulei de propulsie şi de
lateralitate.
intercuspidare maximă, şi în mişcările madibulei de propulsie şi de
lateralitate.
3. semidirectă
Incrustaţiile din ceramică
Dezvoltarea materialelor pentru
realizarea obturaţiilor, precum şi preţul de cost redus, face ca utilizarea
reataurărilo cu ajutorul ceramicii să fie o alternativa restrânsă.
Restaurarea coroanelor dentare
obţinută prin utilizarea incrustaţiilor, era posibilă numai din aliajele de
aur. În prezent, se pot realiza incrustaţii din ceramică sau compozit în
favoarea aspectului estetic prin metode variate.
Indicaţiile incrustaţiilor din masă ceramică:
-
leziunile coroanelor dentare din zona frontală;
-
leziunile coroanelor dentare din zona laterală dacă nu se
acceptă obturaţii (amalgam sau compozite);
-
reconstituirea estetică a dinţilor laterali însoţită de
rezistenţă mult mai mare comparativ cu masele compozite folosite pentru
obturaţii sau incrustaţii.
Contraindicaţiile incrustaţiilor din masă ceramică:
-
leziuni coronare mari care, după preparaţia cavităţilor,
rezultă pereţi cu rezistenţă redusă, supuşi fracturării;
-
leziuni prezente la nivelul coroanelor dentare care au
dimensiuni reduse
-
Prezenţa parafuncţiilor centrice sau concentrice,
nocturne sau diurne, constituie factori care pot mobiliza sau fractura
incrustaţia.
Particularităţile
preparaţiilor dentare pentru incrustaţiile ceramice
-
pereţii cavitaţilor, la locul de întalnire să nu formeze
unghiuri foarte bine exprimate;
-
marginile libere ale pereţilor cavităţilor nu sunt
bizotate, fiindcă ceramica fiind casantă este posibil să se fractureze;
-
cavităţile în general să prezinte o profunzime de minim
1,5 mm, să asigure rezistenţa mecanică a incrustaţiei.
Amprenta
Câmpul protetic pe care există
preparaţia pentru incrustaţie, este înregistrat cu materiale specifice, prin
amprentare. Tehnica de amprentare care înregistrează în trei timpi cele două
arcade dentare şi ocluzia în poziţie de intercuspidare maximă.
Materialele utilizate sunt
reprezentate de elastomeri de sinteză, care sunt depuse în portamprente
universale, consecutiv sau concomitent.
Tehnici de obţinere în
laborator a incrustaţiilor
1.
Tehnica ce utilizează folia de platină de 0,02 mm, pentru
depunerea pastei de ceramică drept conformator (aceaastă tehnică nu mai este
utilizată).
2.
Tehnica modelului realizat din mase refractare. Această
tehnică este utilizată datorită avantajelor determinate de posibilitatea să se
obţină incrustaţii din ceramică, prin depunerea şi modelarea pastei direct pe
model.
3.
Tehnica prin turnare, solicită pentru realizare
următoarele condiţii:
-
machetă modelată din ceară.
-
Tiparul obţinut din mase refractare speciale.
-
Cuptorul pentru sinterizare să posede componenta de
turnare sub presiune a masei ceramice topite.
4.
Tehnica de prelucrare computerizată, după amprenta
optică. (DICOR).
Examinarea incrustaţiei
Această fază se desfăşoară în doi
timpi.
În primul timp este examinată pe
model să se constate gradul de adaptare la nivelul marginilor şi a modului cum
pătrunde pe preparaţia dintelui.
În al doilea timp este inserată
pe dintele preparat să se constate adaptarea la preparaţie şi la celelate
componente ale câmpului protetic (dinţi vecini şi dinţi antagonişti).
Cimentarea
Această fază cuprinde următorii
timpi:
-
pregătirea instrumentarului;
-
pregătirea incrustaţiei;
-
pregătirea câmpului protetic;
-
pregătirea cimentului;
-
la cimentarea propriu-zisă se utilizează un ciment din
răşină compozită cu priză duală.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Comentariul a fost trimis cu succes!