Coroanele estetice (JACKET)


      Coroanele Jacket sunt microproteze de acoperire, confecţionate din materiale (porţelan, acrilat sau mase compozit) ce prezintă aspecte cromatice identice cu cele ale dinţilor naturali.
Aceste coroane menţin vitalitatea ţesuturilor dentare şi păstrează sau restabilesc toate condiţiile impuse de aspectele cromatice variate.

Indicaţiile coroanei  estetice sunt următoarele:
-    restaurarea aspectului coloristic al dinţilor devitalizaţi;
-    restaurarea integrităţii morfologiei dinţilor frontali fracturaţi, ce nu beneficiază de tratament conservativ (obturaţii);
-    restaurarea aspectului estetic al dinţilor frontali cu procese carioase profunde;
-   restaurarea estetică a dinţilor cu anomalii de formă, volum şi poziţie;
-   restaurarea estetică a dinţilor ce prezintă displazii ale smalţului la nivelul feţelor vestibulare;
-   restaurarea volumului şi formei dinţilor abrazaţi când relaţia ocluzală este favorabilă (confecţionate pe o preparaţie echilibrată).


Contraindicaţiile coroanei estetice sunt următoarele:
-  dimensiunile foarte reduse ale bonturilor dentare, deoarece prezintă o
suprafaţă de retenţie nesatisfăcătoare;
-    ocluzia adâncă acoperită însoţită de existenţa unor dinţi frontali cu dimensiuni reduse în sens vestibulo-oral (aplatizaţi);
-    abraziunea intensă a tuturor dinţilor, ceea ce reprezintă dovada că există musculatură mobilizatoare a mandibulei puternică, activă, capabilă să spargă construcţiile protetice casante.

Bontul dentar. Bontul dentar este preparat echilibrat, ţesuturile dentare vor fi îndepărtate în mod uniform de la nivelul celor patru feţe. Dimensiunile feţelor sunt mai mici cu 1,5-1,8 mm. Între ele, dinţii vecini şi dinţii antagonişti este creat un spaţiu egal, pe care-1 va ocupa coroana fizionomică. Pragul este situat cu 0,5 mm sub marginea gingiei în şanţul gingival; formează cu axul lung al dintelui un unghi cu dimensiuni de 1-1,5 mm. Toate feţele verticale, unghiurile şi colţurile sunt rotunjite şi netezite.

Metoda clasică (practicată numai  pe fantome)
Şlefuirea se desfăşoară dirijat, urmărindu-se efectuarea intervenţiei în mai mulţi timpi, astfel:
În timpul întâi este şlefuită marginea incizală, totodată este redusă înălţimea feţelor proximale.
Şlefuirea se poate realiza după două tehnici:
    tehnica de şlefuire progresivă, din aproape în aproape, instrumentarul abraziv fiind reprezentat de piatra de moară diamantată sau piatra Hetles. Marginea incizală este şlefuită 1,5 mm, într-un plan înclinat de 45 de grade spre oral;
    tehnica de şlefuire cu reper. Central, pe marginea incizală se taie un şanţ adânc de 1,5 mm. Instrumentarul abraziv pentru obţinerea şanţului este discul diamantat pe muchie. Şlefuirea marginii incizale pentru reducerea înălţimii se realizează cu piatra roată, de-o parte şi de cealaltă a şanţului;
  tehnica de şlefuire cu repere proximale. Se acţionează asupra marginii
incizale, fără interesarea unghiurilor proximo-incizale, mezial şi distal. Zonele
proximale rămân integre, reprezintă un reper care să constate cantitatea care
a fost şlefuită din înălţimea dintelui.

În timpul al doilea sunt şlefuite feţele proximale. Instrumentarul abraziv este discul plan abraziv pe o singură faţă. Discul este montat la piesa de mână dreaptă. Se acţionează pentru separarea pe feţele proximale ale dintelui, fără să fie produse leziuni în smalţul dinţilor vecini. Prin şlefuirea feţelor proxi­male se schiţează pragul proximal în zona cervicală la o distanţă de 1 mm de papila interdentară. Pragul are lăţimea de 0,25 - 0,50 mm; este tăiat în interiorul perimetrului coroanei. Discul pe feţele proximale în acţiune este înclinat con­vergent spre incizal ca să rezulte forma bontului.

În timpul al treilea este tăiat şanţul cervical pe faţa vestibulară cu ajutorul unei freze lenticulare cu diametrul de 2 - 3 mm. Şanţul este paralel la festonul gingival, are aspect curbat, la distanţă de 1 mm şi este adânc de 0,5 mm. Şanţul se întinde spre feţele proximale să se unească cu pragul mezial şi distal existent. Pe faţa orală, şanţul este schiţat la distanţa de 1 mm de colet pentru coroanele tip Jacket. Pragul pe faţa orală, la coroanele mixte nu este necesar să se realizeze, fiind dificil şi cu consecinţe pentru rezistenţa bontului dentar.

In timpul al patrulea este preparată faţa vestibulară, utilizându-se următoarele tehnici:
a)     şlefuirea progresivă, din aproape în aproape. Instrumentarul abraziv este piatra Hetles sau diamantată. Slefuirea se realizează dinspre cervical spre incizal şi în sens mezio-distal, astfel incat sa se îndepărteze un strat egal din toate zonele feţei, aproximativ de 1 - 1,5 mm.
b)  şlefuirea cu repere. La şlefuirea cu repere există doua variante:
-un singur şanţ creat axial, central pe faţa vestibulară, extremitatea
inferioară este situată la nivelul marginii incizate, extremitatea superioară ajunge
în şanţul orizontal din zona cervicală. Şanţul este realizat cu o freză cilindrică cu diametrul de 1 mm (piesa de mână dreaptă sau contraunghi) Şanţul are adâncimea strictă de 1 mm.
-două şanţuri verticale, orientate axial, incizo-cervical, situate paraaxial, mezial şi distal. Şlefuirea ţesuturilor de pe faţa vestibulară este obţinută cu piatra roată;
           
In timpul al cincilea este preparată faţa orală cu piatra roată diamantată sau Hetles sau  o freză diamantată cilindrică montată la piesa dreaptă sau contraunghi, cu care se acţionează în axul lung al dintelui pentru reducerea convexităţilor şi, concomitent, a zonelor retentive.

În timpul al şaselea sunt reduse muchiile şi realizată finisarea bontului. Muchiile dintre feţele laterale sunt şlefuite cu ajutorul frezelor diamantate con invers, active frontal sau lateral. Discurile active pe faţa concavă sau convexă, de asemeni se pot utiliza. Frezele cilindrice sau cilindro-conice sunt eficiente pentru reducerea muchiilor. Finisarea bontului se realizează cu discul de hârtie sau cu polipantul.

Tehnica modernă

            Preparaţia este obţinută prin utilizarea vitezelor foarte mari (ultraviteze 300.000 – 500.000 turaţii pe minut), care sunt dezvoltate de turbine numai cu ajutorul frezelor diamantate: cilindrice, cilindro-conice şi conice efilate.
            Preparaţia incisivului central este descrisă în mod sistematizat, fiind folosiţi timpii:
Timpul 1:
La nivelul marginii incizale se realiză după următoarele variante:
- tehnica de şlefuire din aproape în aproape se realizeaza cu freza cilindrică - diametrul de 1,5-2mm. Reducerea este efectuată în mod egal mezio-distal. Stratul de substanţă este îndepărtat cu atenţie în apropierea dinţilor vecini, astfel încât să nu fie lezaţi.
Dacă dintele este vital, se  administreaza substanţe anestezice, plexal la maxilar si slefuirea este însoţită de răcire, în scop profilactic.
-tehnica de şlefuire cu reper, reprezentat de un şanţ creat pe marginea incizală adânc de 1,5mm, cu o freza diamantate  cilindrică.  Şlefuirea marginii incizale este finalizată cu ajutorul frezei orientată de la nivelul şanţului spre unghiurile incizo-mezial şi incizo-distal.
Timpul 2:
 Este preparată faţa vestibulară; această faţă este posibil să fie şlefuită după următoarele tehnici:
a)      şlefuire progresivă  din aproape în aproape cu freza cilondrică cu diametrul de 1-1,5mm. Freza este orientată şi dirijată să acţioneze în axul dintelui, şlefuirea este efectuată în sens mezio-distal. Se îndepărteza un strat egal din toate zonele feţei, aproximativ de 1,5mm. Acţiunea frezei spre cervical este limitată de prezenţa şanţului.

b)      Şlefuirea cu repere. Această tehnică este deosebit de utilă, îndepărtarea este obţinută în mod uniform în zona cervicală, incizală, mezială şi diatală. Slefuirea cu repere se poate realiza in  trei variante:
-          un singur şanţ creat axial, central pe faţa vestibulară, cu o freză cilindrică carea are diametrul de 1 mm cu extremitatea liberă rotunjită, să rezulte un prag în sfert de cerc.
-          Două şanţuri verticale, situate paraxial mezial şi distal.
c) Slefuirea cu treapta

            Timpul 3:
 Sunt preparate prin şlefuire feţele proximale. Instrumentul abraziv este freza conică efilată, Şlefuirea desfiinţează punctele de contact proximale şi creează feţe plane neretentive foarte uşor convergente în sens incizal. În acest moment este schiţat pragul proximal în zona cervicală, la o distanţă de 1mm faţă de papila interdentară.

            Timpul 4:
Este preparată faţa orală. Instrumentele abrazive sunt: freza diamantată roată montată la turbină şi freze cilindrice  acţionează în axul dintelui. Freza roată este utilizată pentru şlefuirea zonei concave a feţei orale. Freza cilindrică acţionează în zona cervicală şi în zona incizală. Pragul este preparat în zona cervicală supragingival 1mm dacă înălţimea coroanei este în limite normale; la dinţii cu înălţime redusă pragul este înfundat subgingival. Prin şlefuirea feţei orale sunt urmărite două obiective:
-          bontul obţinut să prezinte formă neretentivă;
-          să rezulte spaţiul necesar între marginile incizale ale dinţilor antagonişti şi faţa orală a dintelui.

Timpul 6:
Sunt reduse toate muchiile şi realizată finisarea bontului. Muchiile dintre feţele laterale sunt şlefuite cu ajutorul frezei diamantate cilindro-conice. Finisarea bontului este realizată prin utilizarea frezei diamantate cilindrice cu granulatie fina pentru prepararea unei suprafete netede.
Preparaţia dinţilor devitalizaţi. Dintele se devitalizeaza cand  fost fracturat în urma unui traumatism, sau reprezintă complicaţia unei carii profunde. Restaurarea se realizeaza cu ajutorul unei reconstituiri corono-radiculare. Bontul coronar este reprezentat parţial de ţesuturi dentare şi parţial de bont metalic, care este ancorat în canalul radicular pe 2/3 din lungimea acestuia. Bontul restaurat metalic creează avantajul că se poate efectua din el o reducere corespunzătoare la nivelul feţei vestibulare, în favoarea grosimii coroanei.
Dintele preparat
Bontul dentar este preparat neretentiv, cu forma apropiată de cea a cilindrului; toate feţele laterale sunt puţin convergente incizal, sub un unghi de 5-6°. În zona coletului prezintă pragul cervical (treaptă) lat de 1,5 mm. Pragul este circular, de jur împrejurul coletului, pe faţa vestibulară este situat sub festonul gingival cu 0,5 mm. Bontul dentar care va fi acoperit de o coroană fizionomică este obţinut prin şlefuirea coroanei dintelui natural pe toate feţele, urmărindu-se îndepărtarea din ţesuturi, în mod egal, un strat de 1,5-1,8 mm, care este egal cu grosimea pereţilor viitoarei coroane.

Niciun comentariu:

Trimiteţi un comentariu

Comentariul a fost trimis cu succes!