Studiul morfopatologic al tesutului gingival la persoanele de varsta a 3-a

Mucoasa orală devine mai subţire, netedă şi uscată odată cu înaintarea în vârstă, îşi pierde elasticitatea şi aspectul punctat. Din punct de vedere histologic se constată subţierea şi modificarea morfologiei ţesutului epitelial, precum şi a joncţiunii epitelio-conjunctive, odată cu scăderea keratinizării. Cu toate acestea, nu au putut fi detectate modificări semnificative histologic în mărimea, forma sau aranjamentul celulelor epiteliale care să fie legate de fenomenul de îmbătrânire. La nivel structural, studiile histologice indică o reducere a keratinizării gingiei şi o serie de transformări de tip regresiv la nivelul epiteliului, concomitent cu fibroza conjunctivului. Fenomenul de parakeratoză se întâlneşte frecvent odată cu înaintarea în vârstă, ca urmare a microtraumatismelor, fiind în 50% din cazuri expresia inflamaţiei permanente.

Introducere

Structura normală a organelor dento-parodontale suferă modificări importante odată cu înaintarea în vârstă. La nivelul gingiei au fost identificate următoarele modificări odată cu înaintarea în vârstă: diminuarea keratinizării, scăderea celularităţii ţesutului conjunctiv, creşterea cantităţii de substanţe intercelulare.

Cercetările histopatologice realizate pe ţesutul gingival recoltat de la persoane cu vârste cuprinse între 25 şi 45 de ani, au pus în evidenţă următoarele aspecte (Figura 1):

La nivelul ţesutului epitelial

­         Epiteliul este de tip pluristratificat pavimentos, alcătuit din patru straturi, susţinut de corion fibros.

­         Membrana bazală are aspect ondulat datorită prelungirilor papilare ale epiteliului.

­         Stratul bazal sau germinativ este format dintr-un singur rând de celule cuboidale apropiate, cu spaţii intercelulare mici. Celulele sunt dispuse cu axul longitudinal perpendicular pe membrana bazală, fiind aşezate în palisadă. Nucleul acestor celule este mare, rotund sau ovalar.

­         Stratul spinocelular este alcătuit din celule poliedrice dispuse în mai multe straturi, cu numeroase spaţii intercelulare largi.

­         Stratul granular este format din 2-3 rânduri de celule plate cu nuclei picnotici şi citoplasma bogată în numeroase granulaţii de keratohialină.

­         Stratul keratinizat, cornos, descuamativ este alcătuit din 10-15 rânduri de celule keratinizate, aplatizate, lipsite de conturul obişnuit şi nuclei.

­         Prezenţa unui echilibru între fenomenul de descuamare epitelială continuă (keratinizare) şi fenomenul de reînnoire (proliferare celulară).

­         În condiţii patologice de inflamaţie gingivală apar fenomene de hiperkeratoză (îngroşarea stratului cornos), parakeratoză (apariţia de celule nucleate sau fragmente nucleare în stratul cornos).

La nivelul ţesutului conjunctiv

­         Ţesut conjunctiv este format din celule, fibre (în special colagenice), substanţă fundamentală şi o reţea neuro-vasculară.

­         Lipsa infiltratului inflamator în condiţiile unei gingii sănătoase.

Cercetările histopatologice realizate pe ţesutul gingival recoltat de la persoane cu vârste cuprinse între 60 şi 80 de ani, au pus în evidenţă următoarele modificări:

La nivelul ţesutului epitelial

­         Îngroşarea stratului epitelial sub formă acantozică (lărgirea stratului spinocelular), ceea ce reprezintă expresia adaptării mucoasei gingivale la multiplele şi frecventele iritaţii la care este supusă (Figura 2).

­         Îngustarea stratului epitelial (atrofie epitelială) (Figura 3 şi 4).

­         Lipsa echilibrului între fenomenul de keratinizare şi fenomenul de proliferare celulară manifestată prin fenomene de parakeratoză (apariţia de celule nucleate în stratul superficial al epiteliului datorită reducerii keratinizării), asociată şi cu prezenţa infiltratului inflamator limfo-plasmocitar în ţesutul conjunctiv subiacent (Figura 4 şi 5).

­         Se observă alterări distrofice ale celulelor epiteliale, caracterizate prin apariţia de vacuolizări şi modificări citoplasmatice ce merg până la fenomene de necroză (Figura 5).

La nivelul ţesutului conjunctiv

­         Aspect fibrotic datorat creşterii numărului fibrelor de colagen organizate sub formă de mănunchiuri şi scăderii numărului celulelor (Figura 3).

­         În afecţiunile parodontale se constată la nivelul mucoasei gingivale existenţa unui infiltrat inflamator limfo-plasmocitar, de densitate variabilă, cu aranjament difuz sau nodular, uneori perivascular, interesând corionul papilar şi profund însoţit de dilatarea vaselor capilare profunde (Figura 2 şi 3).

Mucoasa orală devine mai subţire, netedă şi uscată odată cu înaintarea în vârstă, îşi pierde elasticitatea şi aspectul punctat. Din punct de vedere histologic se constată subţierea şi modificarea morfologiei ţesutului epitelial, precum şi a joncţiunii epitelio-conjunctive, odată cu scăderea keratinizării.

Cu toate acestea, nu au putut fi detectate modificări semnificative histologic în mărimea, forma sau aranjamentul celulelor epiteliale care să fie legate de fenomenul de îmbătrânire, în plus anumite modificări pot fi produse de deficienţele nutriţionale sau de anumite boli sistemice. La nivel structural, studiile histologice indică o reducere a keratinizării gingiei şi o serie de transformări de tip regresiv la nivelul epiteliului, concomitent cu fibroza conjunctivului.

Fenomenul de parakeratoză se întâlneşte frecvent odată cu înaintarea în vârstă, ca urmare a microtraumatismelor, fiind în 50% din cazuri expresia inflamaţiei gingivale permanente. Creşterea activităţii mitotice şi îngroşarea epiteliului sunt legate de prezenţa inflamaţiei gingivale şi nu de fenomenul de îmbătrânire.

Ţesutul conjunctiv gingival devine mai dens şi cu aspect fibrotic datorită creşterii numărului fibrelor de colagen şi scăderii numărului fibroblaştilor.

Datorită atrofiei epiteliale şi perturbării echilibrului dintre fenomenul de keratinizare şi fenomenul de proliferare celulară, inflamaţia se dezvoltă mai rapid, iar vindecarea rănilor se face mai încet. Din acest motiv în tratamentele parodontale la seniori se recomandă mânuirea cu grijă a ţesuturilor şi realizarea operaţiilor parodontale cât mai atraumatic posibil.

Concluzii

1.      La nivelul ţesutului gingival au fost constatate modificări care sunt atribuite mai degrabă inflamaţiei cauzate de boala parodontală: acantoză, parakeratoză, zone de necroză, decât fenomenului de îmbătrânire în sine. Proliferarea celulară epitelială este accentuată în cazul inflamaţiei gingivale şi este mai mare la grupul seniorilor.

2.      Apariţia atrofiei epiteliale a fost constatată numai la grupul seniorilor.

3.      În corionul subiacent ţesutului epitelial se modifică raportul colagen-fibroblaşti în favoarea fibrelor de colagen.

4.      În cazul bolii parodontale în ţesutul conjunctiv subepitelial există un infiltrat inflamator limfo-plasmocitar.

Fig. 1: Preparat histologic, coloraţie HE, obiectiv 20x. Ţesut gingival la o persoană tânără. Stratul epitelial nu prezintă stratul cornificat şi nu se observă semne de proliferare ale stratului epitelial.

Fig. 2: Preparat histologic, coloraţie HE, obiectiv 100x. Ţesut gingival la o persoană vârstnică, cu fenomene pregnante de acantoză la nivelul ţesutului epitelial şi bogat infiltrat subepitelial, unde se observă şi dilatarea vaselor capilare.

Fig. 3: Preparat histologic, coloraţie HE, obiectiv 40x. Ţesut gingival la o persoană vârstnică, cu strat epitelial foarte subţire, ţesutul conjunctiv subiacent prezintă mănunchiuri de fibre colagenice îngroşate şi infiltrat masiv limfo-plasmocitar.

Fig. 4: Preparat histologic, coloraţie HE, obiectiv 100x. Ţesut gingival la o persoană vâstnică, cu îngustarea stratului epitelial şi fenomene de parakeratoză. Nu există semne de infiltrare rotundo-celulară la nivelul ţesutului conjunctiv.

Fig. 5: Preparat histologic, coloraţie HE, obiectiv 40x. Ţesut gingival la o persoană vârstnică, cu fenomene de necroză şi parakeratoză la nivelul ţesutului epitelial.