Ocluzia adanca acoperita si deschisa

Ocluzia adâncă acoperită

     Este anomalia caracterizată prin supraocluzie accentuată și retrodenţia incisivilor centrali sau a incisivilor centrali și laterali superiori.

     În clasificarea Angle: clasa a II-a, subdiviziunea 2 cel mai frecvent, dar există și cazuri în care rapoartele la nivel molar sunt neutrale, încadrându-se în clasa I Angle.

Etiopatogenie

Ereditatea este principalul factor.

     Korkhaus considera că există chiar o legatură etiopatogenică între ocluzia adâncă acoperită și progenia adevărată.

     Comun pentru cele două anomalii ar fi oblicitatea axului incisivilor superiori.

Conformația la naştere a aparatului dento-maxilar: ocluzie în “capac de cutie”.

     Maxilarul prezintă o creastă îngustă și dezvoltată mult vertical, care înconjură creasta mandibulară acoperind-o complet.

Siderarea creşterii verticale a osului în regiunea laterală.

     Această constatare decurge din observarea unor particularități de răspuns la acțiunile terapeutice.

     Dacă la subiecții normali sau la pacienții tratați pentru alte anomalii se face o înălțare provizorie de ocluzie, creând un spațiu vertical între sectoarele laterale ale arcadelor, apare fenomenul de căutare a antagonistului și dinții egresează.

     În ocluzia adâncă acoperită, dinții nu răspund la acest tratament.

Factorii locali de mediu: interpoziţia limbii sau a obrajilor.

Pierderile zonelor laterale în oricare din cele 3 perioade ale dentiţiei (temporară, mixtă, definitivă)

 

Semne faciale

     Etajul inferior al feţei este micşorat.

     Procheilie superioară cu tonus crescut şi descoperirea gingiei în vorbire.

     Profil convex patognomonic cu punctul Gnation înapoia planului Simon.

     Şanţ labiomentonier accentuat.

     Buza inferioară eversată.

     Menton proeminent.

     Unghiul mandibular micşorat.

     Tangenta mandibulei trece pe sub scuama occipitalului.

Semne orale

Arcada superioară:

     scurtată, forma de trapez sau “M”, cu retrodenţia atât a incisivilor centrali cât şi a incisivilor laterali

     proalveolie cu îngroşarea tablei vestibulare: baza apicală normală şi cea alveolară mărită

     în plan transversal este o arcadă lărgită

     bolta palatină este adâncă, cu versant anterior abrupt

Arcada inferioară:

     îngustată

     uneori scurtată prin retrodenţie (formă de trapez)

     apar suprafeţe de abraziune patologică pe dinţi

Modificări de ocluzie:

     supraocluzia incisivă accentuată

     uneori marginea incizală a incisivilor superiori depășește cu mult festonul gingival inferior, și poate traumatiza direct mucoasa

     incisivii inferiori pot traumatiza mucoasa palatină

     infrapoziţie laterală inferioară

     rapoarte distalizate - fie consecința retrodenției superioare, care obligă mandibula la o poziție posterioară, fie o parte complexă ce intereseaza dezvoltarea de ansamblu a aparatului dento-maxilar

     ocluzia lingualizată uni sau bilateral

Modificări ale ATM:

     panta articulară a tuberculului este abruptă

     cavitatea glenoidă înaltă

     condil: înalt, alungit, ramul ascendent gracil

Tulburări funcționale

     Mişcările orizontale ale mandibulei sunt blocate, predomină cele verticale.

     Hiperestezie dentinară prin abraziune accentuată a incisivilor.

     Îmbolnăviri parodontale prin suprasolicitări şi adăugarea factorilor generali de scădere a rezistenţei.

Diagnostic diferențial

     ocluzia adâncă în acoperiş

     ocluzia prăbușită

Ocluzia adâncă prăbușită

     Este consecința pierderii precoce a dinților din zona de sprijin în timpul dentiției temporare, a perioadei dentiției mixte sau a celei permanente.

     Elementele clinice sunt specifice sindromului de edentație în zonele laterale.

Obiective de tratament

     Ingresiunea dinţilor anteriori şi egresiunea dinţilor laterali cu rezolvarea dimensiunii verticale.

     Redresarea axului incisivilor.

     Propulsia mandibulei.

     Rezolvarea ingresiunii dentare.

Terapia ocluziei adânci este considerată ca una dintre cele mai dificile.

     Pentru ingresiunea dinților anteriori se folosesc plăcile superioare cu platou retroincizal și activatoarele pline, la care masa interocluzală este îndepărtată la nivelul dinților laterali, iar în partea anterioară exista un mic platou incizal.

     Pentru a obține și o ingresiune a incisivilor superiori se mai pot folosi arcuri palatinale agregate prin gutiere, sau arcuri vestibulare poliagregate cu inele pe incisivii superiori.

     Pentru obținerea egresiunii laterale, se pot aplica gutiere bilateral.

     La nivelul zonelor laterale trebuie făcută o stimulare suplimentară, prin aplicarea de forțe artificiale, în vederea producerii unei stări de remaniere tisulară, favorabilă măririi potențialului de creștere verticală.

     Prin lărgirea arcadei se desfac punctele de contact și egresiunea se accelerează.

     Tatonarea posibilității de reînălțare a ocluziei este o metodă ce se referă la o etapă de tratament preprotetic la adulții cu ocluzie joasă și urmărește furnizarea unor date precise, privind posibilitatea de reînălțare a ocluziei, poziția și direcția planului de ocluzie, precum și toleranța ATM și a implantării dentare  față de noile condiții.

Ocluzia deschisă

     Este anomalia dento-maxilară caracterizată – ca semn distinctiv - prin existența unui spațiu de inocluzie verticală (cel mai frecvent situat anterior), după ce subiectul și-a terminat mișcarea de închidere a gurii.

      Prima descriere a fost făcută de Carabelli care a denumit-o “Mordex apertus”.

Clasificare:

     ocluzia deschisă dismetabolică – determinată de rahitism, interesează bazele osoase

     ocluzia deschisă dento-alveolară, produsă de interpoziții

Etiopatogenie:

     tulburări metabolice

     interpozițiile

     alți factori

Tulburări metabolice – rahitismul interesează în principal sutura nazo-fronto-maxilară. Oasele maxilare rămân plastice și sunt deformate sub acțiunea presiunilor contracțiilor musculare și a interpozițiilor. Mandibula nu mai rezistă forțelor antagoniste dezvoltate pe de o parte de mușchii coborâtori care trag mentonul în jos și posterior și pe de altă parte de mușchii pterigoidian intern și maseter care trag mandibula în sus, la nivelul unghiului mandibular. Se produce o deschidere a unghiului și o curbare a ramului orizontal.

Interpozițiile  dinspre exterior (degete, buze, obiecte)

     Acestea acționează prin presiune directă, cu deformarea sectorului respectiv de arcadă, cu inhibarea erupției dentare.

     Când se asociază și succiunea, apare și inocluzia sagitală.

Interpozițiile dinspre interior - limba

     Au loc în timpul exercitării funcțiilor principale (deglutiție, fonație) sau în repaus.

     Se pot instala devreme, prin permanentizarea deglutiției infantile, sau mai târziu, în timpul permutării dentare, prin pierderea precoce a dinților temporari în grup.

     Alți factori:

      - formațiuni limfo-epiteliale ale orofaringelui care obligă copilul să stea cu gura deschisă și favorizează interpozițiile linguale

      - molarul de minte inferior printr-o erupție exagerată, ar putea produce o ocluzie deschisă tardivă

      - accidentală, în timpul unui tratament ortodontic

Manifestări clinice

Semne extraorale (faciale)

     fanta labială larg deschisă, dar incisivii superiori nu sunt vizibili

     buza superioară apare ca fiind scurtată

     etajul inferior mărit

     șanțurile nazo-genian și labio-mentonier sunt șterse

     nasul are aspect “în șa”

     profilul este accentuat convex prin prokeilie superioară și poziționarea posterioară a mandibulei

     ramul orizontal mandibular prezintă o oblicitate accentuată, cu prezența ancoșei mandibulare

     ramul ascendent scurtat

     unghiul mandibular mărit

     hipotonia orbicularilor buzelor

Semne orale:

1.Modificări dentare:

        - displazii de smalț

            - incisivi în formă de șurubelniță (Hutchinson)

       - molarii de 6 ani în formă de turn (Moser)

        - coroane scurte, uneori și rădăcinile     scurte

2.Modificări la nivelul arcadelor

    - procesele alveolare sunt mari, în special în zona laterală

    - arcada superioară este îngustată iar cea inferioară în formă de trapez

    - denivelări ale planului de ocluzie: infraspoziție anterioară

3.Bolta palatină este îngustă și adâncă.

4.Modificări de ocluzie:

             - inocluzie verticală frontală sau laterală

             - proalveolodenție superioară și retrodenție inferioară

             - ocluzie distalizată

             - ocluzie cap la cap laterală

     Tulburări funcționale:

   1. tulburări fizionomice: fanta labială deschisă, disproporția etajelor feței

   2. respirație orală

   3. tulburări masticatorii: lipsește incizia alimentelor

   4. deglutiție infantilă

   5. tulburări fonatorii

Tratament

                Tratament profilactic – combaterea rahitismului, alimentație naturală, îndepărtarea obiceiurilor vicioase, educarea și reeducarea vorbirii, reeducarea funcției respiratorii, reeducarea funcției de deglutiție, reeducarea funcțională a musculaturii labio-jugale.

     Tratament curativ

                            - tratamentul ortodontic:   aparatură mobilă sau fixă

                            - tratament chirurgical asociat