Se numește și înghesuire dentară sau incronguență dento-alveolară.
Este de 3 feluri:
- adevărată
- secundară
- combinată
Incongruența dento-alveolară
adevărată se
datorează dezacordului între mărimea maxilarelor și mărimea dinților
(macrodonție).
Incongruența dento-alveolară
secundară este consecința unor tulburări de creștere la
nivelul procesului alveolar sau maxilar.
Se datorează pierderii timpurii
a dinților temporari de pe arcadă, prin carie și complicațiile sale.
Disarmonia
dento-alveolară ușoară
Se caracterizează prin:
prezența unui grad de
înghesuire la etapa de erupție a grupului incisivo-molar (6-7 ani)
I.C. inferiori sunt în
linguo-poziție, cu o ușoară reducere a spațiului
molarii 1 permanenți, sunt bine
aliniați sau în curs de erupție cu suficient spațiu pe arcadă
între 6-7 ani I.C. superiori
erup într-o poziție labială cu discretă lipsă de spațiu
zona de sprijin este sănătoasă
imaginea radiologică relevă
relații dimensionale bune între dinții temporari și cei permanenți
Disarmonia
dento-alveolară moderată
La aceeași vârstă (6-7
ani) se constată:
erupția I.C. inferiori cu grad
de incongruență mai mare
I.L. temporari pot să prezinte
un grad mărit și timpuriu de mobilitate
prezintă aceeași amploare și la
erupția I.C. superiori
zonele laterale sunt integre și
favorabile ca relație dinte temporar-dinte permanent
Disarmonia
dento-alveolară severă
Incisivii superiori și
inferiori pot prezenta grade mari de înghesuire.
I.L. pot fi expulzați de pe
arcadă, I.C. ocupând mult din spațiul acestora, dar rămân și mici treme.
M1 permanent poate să impacteze
cu M2 decidual.
În zona de sprijin se remarcă
relații dimensionale nefavorabile între dinții de lapte și cei permanenți.
La vârsta erupției I.L.
sunt semnalate următoarele caracteristici:
incongruențe ușoare
I.L. în erupție, cu o reducere
mică a spațiului necesar pentru alinierea pe arcadă
în formele moderate există
spațiu, dar acesta este insuficient față de mărimea lateralului
În formele severe I.L. pot să
nu fie erupți, spațiul existent este mult mai mic decât dimensiunea lateralului
sau este absent.
Imaginea radiologică dezvăluie
I.L. impactat între I.C. și C. decidual.
În unele cazuri se poate
constata o mobilitate mare a C. decidual cu resorbția radiculară mare produsă
de I.L. în erupție.
În alte situații se constată
absența C. decidual de pe arcadă, cu I.L. aliniat în locul C. Uneori se
conservă o mică tremă, alteori un contact între I.L. permanent și M1 decidual.
În etapele mai târzii se
constată:
în forma ușoară, discretă:
- incongruență a grupului frontal
inferior și superior
- existența spațiului pentru canini
- o bună relație dimensională la
nivelul MIMII/PM1PM2 cu spațiu adecvat pentru M2
în forma moderată:
- înghesuire ușoară a grupului incisiv
- reducerea spațiului pentru canini
care întârzie în erupție sau prezintă ușoare malpoziții
- ușoară criză de spațiu la nivelul M2
în formele severe:
- reducerea marcată a spațiului pentru
erupția caninului
- M2 este în permanentă criză de spațiu
cu erupție malpoziționată
- absența caninului de pe arcadă este
însoțită de o mică tremă între I.L. și PM1 sau în formele grave, de un contact
între cei doi dinți
- imaginea Rx evidențiază C. impactat
între rădăcina I.L. și PM1
- alteori imaginea Rx evidențiază
tendința de deplasare a C. spre oral sau
vestibular
În cazurile grave de
incongruențe adevărate sau combinate, depistate la terminarea erupției dentare
se remarcă:
- grave înghesuiri marcate prin I.L.
rotați, în oropoziție, angrenați invers
- canini în ectopie
- afectarea fizionomiei
- afectarea psihicului pacientului
În
toate formele de înghesuire, dar mai ales în cele grave, se constată:
suferințe odonto-parodontale
prin:
- abraziuni dentare
- sângerare parodontală
- tartru
- recesiuni parodontale în zonele
de incongruență
perturbarea funcției de
dinamică mandibulară, cu simptome ale sindromului algodisfuncțional
temporo-mandibular (oboseală, durere musculară, dureri în A.T.M.)
Tratamentul
înghesuirii dentare
În forma ușoară se
adoptă atitudinea de expectativă, medicul va supraveghea creșterea,
desfășurarea normală a funcțiilor, autoîngrijirea stomatologică riguroasă.
Anomalia se autoreglează
prin:
- creșterea procesului alveolar odată
cu erupția dinților
- înscrierea dinților pe o arcadă cu
perimetrul mai mare
- creșterea bazelor osoase
- spațiul oferit la schimbul zonei
laterale
Tratamentul
înghesuirii dentare moderate
Se face analiza:
- deficitului de spațiu
- stării zonei laterale
- gradului de supraacoperire
- tipului constituțional cranio-facial
- stării igienei orale
- factorilor psiho-sociali
În a doua perioadă a dentiției
mixte se verifică secvența și timpul de erupție a dinților permanenți din zona
laterală.
Atitudinea terapeutică variază
de la caz la caz.
În general se așteaptă erupția
completă a incisivilor, moment ce permite evaluarea foarte corectă a cazului.
Se apelează la expansiunea
de maxilar, utilizând aparate mobile activ-mecanice, funcționale sau
aparate fixe.
Expansiunea este condiționată
de existența unei supraocluzii, a unei îngustări alveolare de 5mm.
Se poate asocia extracția
dirijată sau mici măsuri ortodontice (șlefuirea dinților deciduali).
Disjuncția maxilară este
indicată în cazurile în care îngustarea are loc la nivelul bazelor osoase și a
planșeului nazal, dar și în cazul înghesuirilor adevărate.
Se completează obligatoriu cu tratament
ortodontic de reechilibrare ocluzală.
Tratamentul
înghesuirii dentare severe
În aceste cazuri se recurge la metode
ortodontice și chirurgicale.
Metodele ortodontice sunt:
- expansiune
- distalizarea zonei laterale
- mici măsuri ortodontice de dirijare,
șlefuire
Metodele chirurgicale:
extracție.
Se practică terapia de
dirijare a erupției dinților permanenți prin extracția dinților deciduali.
Este necesar ca procedeul
acesta de tratament să fie planificat cu cel puțin 3 ani înainte.
Terapia de ghidare a erupției
dentare prin extracție solicită supravegherea cazului până la terminarea
creșterii.
Reevaluarea trebuie făcută pe
parcursul creșterii, pentru că o extracție prevăzută inițial poate să nu mai
fie necesară (extracția PM1).
Micile măsuri ortodontice pot
să ofere avantaje foarte mari în asociere cu o extracție planificată.
Astfel, șlefuirea distală a MII
transformă o relație cuspid-cuspid cu tendință de evoluție spre clasa a II-a
într-o relație normală clasa I, în timp ce o șlefuire mezială a aceluiași dinte
ajută la alinierea C. și PM1.
Tratamentul
înghesuirii simptomatice
Este dependent de vârsta la
care se descoperă anomalia și de gravitatea pe care o prezintă.
Se poate practica:
- distalizarea zonei laterale
- expansiune
- extracție dentară
Orice tratament extracțional
trebuie completat cu terapia prin aparate ortodontice, pentru reechilibrarea
ocluzo-articulare.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Comentariul a fost trimis cu succes!