Eruptia dentara

  ERUPTIA DENTARA

  Dd erupe vizibil pana in momentul contactului cu antagonistii si ulterior erupe pt a compensa abraziunea de la suprafata de contact sau pt a-si intalni antagonistul care lipseste.

Poate fi:-eruptie activa=deplasarea dd spre pl ocluzal fara coborarea niv epiteliului jonctional.

             -eruptie pasiva-insertia epit jonct coboara catre vf. Rad=rap cor-rad se mareste.Insertia epiteliala este z in care epiteliul bucal se insera pe dd.Niv insertiei epiteliale poate cobora datorita involutiei normale fiziologice a tes odata cu varsta sau ca urmare a imbolnavirii parodontale =retractie gingivala.

      PARODONTIUL MARGINAL FUNCTIONAL

Are 2 componente:-gingia –parodontiu superficial(de invelis) form din:epiteliu gingival,corion si ligamente supra alv.

                              -parodontiul profound de sustinere(functional)form din:cement rad,desmodontiu si os alv.

   

   GINGIA-reprezentata de fibromucoasa gingivala care acopera osul alv,inconjoara coletul dd form santul gingival a carui adancime normala este de 0.5-3 mm,iar interdentar muc gingiv form papilele gingivale.

ZONELE TOPOGRAFICE: Marg gingiv libera=portiunea de gingie care se situeaza deasupra insertiei epiteliale corespunzator peretelui santului gingival,inaltimea ei fiind de 0.5-3mm.Limita dintre marg gingiv libera si gingia fixa este marcata de santul marg gingiv libere.

Papila interdentara ocupa spatial interdentar sub pc de contact si este de forma piramidala.Papila este modificata ca vol si forma daca exista o incongruenta dentara cu plus sau minus de spatiu sau in fctie de varsta.

Gingia fixa este aderenta de osul alv ,inaltimea ei fiind intre 1-9 mm.Este delimitata apical de gingia mobile prin linia muco-gingivala care se vede pe FV la max si mdbSub aceasta linie mucoasa este mai elastica si mobile pe planul osos.

ASPECTE CLINICE ALE GINGIEI SANATOASE

Culoarea ester oz deschis variabila in fctie de grosimea santului gingival,prezenta pigmentului melanic iar in zonele de hipercheratoza culoarea este mai palida.Persoanele mai brunette de tip mediteranean au o culoare bruna a gingiei iar la negroizi cul gingiei este neagra.

Suprafata gingivala in zona fixa are aspectul granitatde coaja de portocala cu puncte corespunzatoare digitatiilor stratului bazal si a fasciculelor de benzi de collagen perpendiculare pe suprafata osoasa pana in periost,acest aspect este mai evident la dd frontali pe versantul vestibular,aspect care dispare la batrani.frecventa aspectului de coaja de portocala este semn de sanatare gingivala,absenta semnaleaza imbolnavirea gingivala iar reparatia dupa tratam semnifica efectul favorabil si vindecarea.

Consistenta gingiei este ferma.Marg gingivala libera si vf papilelor prezinta o consistenta mai laxa usor depresibila la compresiune.

Pozitia gingiei fara de coletul dd depinde de niv la care gingia se fixeaza pe dd,fie la niv coletului anatomic fie mai jos iar protectia gingiei poate fi la niv smaltului sau mai jos relatia fiind datorata varstei sau unei afectiuni parodontale.

Morfologia gingiei-muc gingivala este form din epiteliu stratificat pavimentos si corion.

Epiteliu stratificar pavimentos(ep gingiv)-dpdv topographic este:ep.oral(extern),ep.santului gingival,sulcular(intern),Ep.jonctional.Insertia epiteliala este partea din epiteliu jonctional situate in fundul santului gingival in contact direct cu suprafata dd,cel epiteliale situate apical reprezinta insertia epiteliala primara,cele situate coronar reprezinta insertia epiteliala secundara.

A)Epiteliu gingiv.oral(extern):este epiteliu care acopera gingia,linia de demarcatie intre ep si corion este o suprafata ondulata datorita digitatiilor epiteliale de tip papiliform invaginate in corionul subiacent.Ac suprafata denivelata mareste mult interfata epiteliului-corion si asigura prin osmoza o mai buna trificitate a epiteliului care este lipsit de vase sanguine.Aspectul ondulat al jonctiunii ep –corion dispare in apropierea ep.jonctional.

Epiteliul este form din:-strat bazal cu cel de forma cuboidala asezate pe 1-2 randuri in palisade;-str spinos este str ep cel mai gros;-str granularmai redus in cellule,apare keratohialina care va forma keratina;-str.cornos este keratinizat.

Str bazal este in contact cu corionul prin lamina bazala.Celulele sunt unite prin punti intercelulare –desmozomi,care sunt structurile de legatura intercelulara form din placi de atasare,tonofilamente.

B)Epiteliul santului gingival –este slab keratinizat,cu spatii intercelulare marite.Santul gingiv este sp situate intre suprafata dd si ep care captuseste marg gingival ape fata ei interna de la creasta acesteia pana la ep jonctional.Delimitare:-peretele intern-dintele;-perete extern-gingie;baza santului-ep jonctional.

Adancimea normala a santului gingiv este intre 0.5-3 mm.Lichidul santului gingiv se numeste si lichid crevicular(GCF),provine din venele corionului si contine cel sanguine de aparare (PMN)si anticorpi,mucus,lizozim,fosfataze si electroliti.Are rol de spalare,activitate antimicrobiana si antimicotica participand la imunitatea nespecifica si chiar specifica.Lichidul crevicular este un exudat inflamator de aparare.Compozitia lichidului crevicular este asemeni serului sangvin si contine:K,Ca,Na,ac aminati,proteine,gamaglobuline,Ig,albumine,fibrinogen,enzyme.

C)Epiteliu jonctional.-este locul de alipire a gingiei pa dd form un manson localizat pe samalt sau/si cement.Grosimea lui este de 0.35-1.35mm si este slab keratinizat.Insertia epiteliala este form din cel care sunt strict in contact cu dd.

Digitatiile epiteliale lipsesc ceea ce semnifica o nutritie saraca;puntile intercelulare sunt reduse,sp intercelulare sunt marite ceea ce permite trecerea lichidelor intr-un sens sau altul.Ep jonctional este produsul proliferarii celulare din str extern al ep adamantin redus si poate avea intre 15-30de straturi.Regenerarea lui se face in 4-6 zile.

CORIONUL GINGIVAL- este form din tes conj,vase si nn.Tes conj e form din subst fund,fibre sic el.Gingia are o retea densa de fibre de collagen care ii asigura consistenta.Corionul gingiv contine:a)subst fund form dintr-o matrice organica in care sunt inglobate componente macromoleculare si constituie mediu intern in care se desfasoara totalitatea mecanismelor functionale intre cel.Contine subst nutritive si de metabolism,ioni,apa,etc.Compozitia sa biochimica este caract printr-un complex mucopolizaharidic alc din componente sulfatate si nesulfatate,ac hialuronic.Vascozitatea este rezultatul unui echilibru constant,dynamic intre polimerizare si si depolimerizarerin stare de gel si stare de sol,metabolism,incarcatura electrica.Proteo glicanii sunt complexe anionice compuse din polizaharide si o proteina.

                                                b)Celulele sunt reprezentate in majoritate de fibroblasti(65%)cu rol de sintetizare si resorbtie a fibrelor de collagen,sinteza proteoglicanilor,mentinerea integritatii tes,reparatie si regenerare.In corion se gasesc elemente figurate ale sangelui atat linia eritrocitara cat si linia leucocitara,momocite,plasmocite,PMN,osteoblasti,cementoblasti.

                                               c)Fibrele-fibre de collagen.Fibra de collagen este rigida si rezistenta la intindere.Reglarea biosintezei de collagen se face prin mediatori care fac transcriptia genetica prin ARN mesager.Fibrele de collagen sunt intr-o proportie de 60% din compozitia gingiei.LIg periodontal este form din fibre de collagen pp si sec.In corion se mai gasesc fb de reticulina,fb elastice si fb de oxytalan.Fb reticulinicesunt fb subtiri de collagen,necompactate,prezente intre epiteliu si tes conj sau intre endoteliul vaselor si tes conj.Fb sharpey sunt portiunile din lig periodontal care sunt ancorate intre cement si os.Sist de fb elastice responsabile de prop elastice ale gingiei contine aproximativ 6% din subst proteica gingivala.Degradarea fb de collagen in timpul inflamatiei si resorbtiei se face prin act colagenazelor,actiunea fagocitelor sau prin hidroliza-PMN si macrofagele degradeaza matricea colagenului.Biochimia alterarilor fb de collagen reprez markeri ai bolii parodontale si corespunde distructiei tes  conj.

FUNCT MUC GINGIVALE

Muc gingiv are urm fctii:-mentinerea troficitatii tes parodontale,fctia de protectie fata de agresiuni mecanice,termice,chimice si microbiene,-pastreaza integritatea epiteliului,procesul de exfoliere,productia de mucus,proc de regenerare,mentine pH si participa la imunitatea locala;-fctia de resorbtie-permeabilitatea fata de subst hipo si lipo solubile,alcool,saruri,hormone,medicamente;-functia emonctoriala-unele subst se elimina prin muc bucala;-eliberare de enzyme=fosfataza,colagenaza,lizozim;-reparatie,cicatrizare,regenerare;-fctia de mentinere a dd si participa la echilibrarea fortelor de masticatie ce se exercita pe dd.

Sist lig supraalveolare –lig supraalv sunt reprez de o retea de collagen sub forma de fibre,avand diferite directii si fctii.-fb circulare-mentin conturul si pozitia marg libere gingiv;~fb dento-gingivale-asigura sustinerea gingivala;~fb alveolo-gingivale-fixeaza gingia pe os;~fb peroisteo-gingivale-fixeaza gingia pe periost;~fb trans septale-mentin leg dd alaturati,protejeaza osul interproximal;~fb trans-gingivale-asigura aliniamentul dd in arcade;~fb interpapilare-sprijina gingia interdentara;~fb intercirculare-stabilizeaza dd in arcade;~fb intergingivale asigura support si contur pt gingia fixa.

PARODONTIUL MARG PROFUND DE SUSTINERE (FUNCTIONAL)

 PP componente ale parod marg profound sunt:cementul rad,desmodontiul si osul alveolar.

  Clemetul radical

Mezenchimul (1.gr mezzo+enchhyma=infuzie, amestec) este partea mezotermului care produce toate tesuturile conjunctive ale corpului, vasele de sange, vasele intregului sistemuli limfatic si inima; reprezinta elemental de baza al hematopoeziei embriofatice, iar post fetal, tesutul de origine al sistemului reticulohistiocitar. Mezenchimul adultului, desi este specializat, pastreaza in stare latenta toate proprietatile embrionare.

      Clementul radicular este un tesut canjunctiv , calcificat, care acopera suprafata exterioara a radacinii dintelui si uneori o parte din coroana la coletul dintelui, avand rolul sau functia de a fixa fibrele ligamentului alveolo – dentar de suprafata radiculara.

        Are o culoare alb-galbuie si o grosime initiala de 14 – 650 microni, care se modifica si difera cu varsta si topografia.

          Cementul este de doua feluri: primar si secundar. Cementul primar este de regula de tip acelular, iar cel secundar este de tip cellular.

         Ambele tipuri de cement au o matrice organica care se clarifica si contin fibre de colagen.Fibrele de collagen din cement (fibre Sharpey) sunt de doua feluri:

-         fibre interioare, inglobate in substanta fundamentala calcificata, produse de cementoblaste;

-         fibre de suprafata.

Fibre de calagen sunt produse de fibroblaste.

   Cementul  primar fibrilar sau acelular  este depus de straturi successive, paralele cu suprafata radicala, sub forma de lamele si are rolul de a ancora fibrele ligamentare periodontale. Fibrele sunt inserate cu un capat in cement si mineralizate la acest nivel.

  Cementul acelular contine substante minerale (hidroxiapatica) pana la 60%, apa -12%, si substante organice. 

  Clementul cellular  secundar este mai putin calcificat, contine fibre Sharpey mai putine, este mai gros in zonele de furcatie a radacinilor si la apex.

  Cementogeneza -   formarea cementului primar se realizeaza prin elaborare de catre cementoblaste a matricei organice si mineralizarea fibrelor Sharpey. El se ingroase prin aditie de substanta fundamentala  si mineralizarea fibrelor Sharpey. Cristalele de hidroxiapatita se depun , initial, in interiorul si la substanta fibrelor si apoi in substanta fundamentala. Cementoblastele vor fi inglobate in cement si se transforma in cementocite. Cementul se depune permanent mai mult la apex si la nivelul furcatiei radacinilor, compensand astfel eruptia dintelui.

  Hipercementoza este o ingrosare exagerata a radacinii dintelui prin depunere de cement.

    Dismodontiul

   Ligamentul dento_alveolar are o grosime de 0,3mm.embriologic, apare din sacul follicular. Parodontiul ligamentar, membrane periodontala sau ligamentul alveolo_dentar este compus dintr-un tesut conjunctiv  fibros (substanta fundamentala, cellule, fibre), vase si nervi, care ocupa spatial dento_alveolar, avand drept functie fixarea in alveola osoasa si echilibrarea fortelor ce se exercita asupra dintelui(FO).

Este o articulatie – gomfoza – dento-alveolara inalt specializata, care se realizeaza intre cement si os . Radiologic apare ca o linie de radiotransparenta.

Histologic este un tesut dens cu mulate fibre de colagen de tip fibros cu cellule in special fibroblaste. Fibroblastele au functia de a produce fibre de collagen, de mentinere a sistemului de fibre si de remodelare a   celor existente.

   Celulele

Exista mai multe tipuri de celule: cellule mezenchimale nediferentiate, fibroblasti, histioblasti, osteoblasti, cemetoblasti, osteoblaste, ondotoblaste, odontoclaste, celuleepideliale Malassez, celule de aparare din seria alba – macrophage, PMN, limfocites.a. Celulele mezenchimale se transforma in celule conjunctive  cunoscute: osteoblasti, cementoblasti etc.

   Ligamentul periodontal  

Este format din fibre de collagen orientate functional (principale), fibre cu orientare anarhica

 imprecisa (secundare) si fibre elastice dispuse in jurul vaselor cu rol incomplet elucidate, fibre de reticulina si oxitalan.

Fibrele de colagen principale sunt formate din ibrile, grupate sub forma de benzi care realizeaza ligamentul perodontl a carei suprafata desfasurata in sectiune, pentru un incisive central maxilar este de aproape 3 cm la patrat.

Orietarea fibrelor este oblica, intre osul alveolar si cement, spre varful radacinii si de la os la dinte. Fibrele sunt ondulate, vand un capat prins in os si la doilea capat prins in cement prin mineralizarea celor doua capete.

Fibrele principale sunt dispuse in urmatoarele grupe:

-         fibre orizontale – la marginea alveolei, retin dintele la effort lateral;

-         fibre oblice – se opun fortelor axiale (de masticatie);

-         fibre transseptale – previn pierderea contactului cu dintii vecini;

-         fibre apexiale – radiale, se opun smulgerii dintelui din alveola;

-         fibre de oxytalan si reticulinice se gasesc in jurul vaselor sanguine si in apropierea cementului.

  Osul alveolar 

 Este acea parte a maxilarului si mandibulei, sub forma de prelngire osoasa apofizara in care sunt fixati dintii.

Osul alveolar este sub forma:

      -lamin dura sau lama cribriforma, deoarece este perforate de vase si nervi, este anveola propriu-zisa a dintelui

      -lamina externa si lamina interna – lamele de os compact care delimiteaza procesul alveolar – fata externa si interna;

      -osul intermediar sponios format din lamele osoase care realizeaza o structura functionala de dispersie a fortelor de mestecatie (FO).

Osul lamelar este realizat de osteoblasti sub forma unor lame concentrice in jurul unui vas central, dispozitie numita os haversian; in spatiu apare ca un cilindru numit osteon. Intre osteoane exista  osul interstitial.

 Mineralizarea osului se face prin depunere de hidroaxipatita.

Osul spongios sau trabecular, de sustinere, raspunde la tractiunea si presiunea ce se exercita de catre dinte, prin apozitie, respective resorbtie, medelandu-se astfel functional prin actiuneaa osteoblastelor si osteoclastelor.

 Forma alveolelor urmeaza pe cea a radacinii dintilor, realizand septuri interalveolare care separa radacinile dintilor alaturati sau septurile interradiculare.

Exista un sistem integrat periodontal capabil de autoreglare, iar modelarea osului alveolar se inscrie acestui sistem.

Vascularizarea si intervatia parodontiului

  Sursele arteriale

 Toate formatiunile cavitatii bucale sunt irrigate de ramuri ale arterei carotide externe.

Vascularizatia ligamentelor periodontale este comuna cu cea a proceselor alveolare si dintilor respective. Aceste formatiuni primesc arterele alveolare, ramuri directe sau indirecte ale aa. Maxilare. Prezenta sinusului maxilar deasupra procesului alveolar superior impune prezenta mai multor artere alveolare, procesul alveolar inferior are o singura sursa arteriala – artera alveolara inferioara.

 Maxilar superior

Dinti maxilari superiori, imreuna cu structurile moi si osoase inconjuratoare, au doua surse arteriale constante:

     -aa. Alveolare superioare si posterioare

     -aa. Aleolare superioare sianterioare

Aa. alveolare superioare si posterioare sunt ramuri colaterale ale a. maxilare, desprinse in fosa infratemporala, in zona in care artera descrie o curba orientala medial, indreptandu- se spre fosa pterogo-palatina. Alaturandu-se nervilor omonimi, se aseaza pe tuberozitatea maxilara, mergand spre anterior, lateral si inferior. Dupa ce asigura vascularizatia peretelui posterior al sinusului maxilar se termina  vascularizand procesul alveolar, partii moi, dintii laterali hemiarcadei superioare precum si portiunea adiacenta a mucoasei jugale unde se pot anastomaza cu ramuri performante ale a. faciale

Aa. alveolara superioara si anterioara  este de obicei ram collateral unic al a. infraorbitale, desprins la nivelul canalului infraorbital in peretele superior al sinusului maxilar. Impreuna cu nervi omonimi se aranjeaza in peretele anterior al sinusului maxilar, indreptandu-se initial spre lateral, apoi coborand infero-medial, parallel cu aperture piriforma (deschiderea anterioara a foselor nazale osoase_, intre alveolele caninului si ale incisivilor. Canaliculul osos starbatut de artera se termina in vecinatatea septului nasal osos si poate avea o lungime de pana la 5,5cm. artera se distribuie peretelui anterior al sinusului maxilar, procesul alveolar, partilor moi si dintilor frontali superiori ca si portiunii anterioare a zonei inferioare a fosei nazale.

A. alveola superioare si mijlocie este un ram inconstant al a. infraorbitate (present mai ales in cazurile in care exista un sept intrasinusal) care ocoleste lateral sinusului maxilar si formeaza arcade anastomotice cu celelalte artere alveolare superioare.

Maxilar inferior (mandubula)

Hemiarcada inferioara are o singura sursa arteriala: a. alveolara inferioara. Aceasta este ram collateral al a. maxilare ce coboara prin butoniera retrocondiliana Juvara, lateral de ligamentul sfenomandibular. Insotita de venele si nervul omonim patrunde prin gaura mandibulara si strabate canalul mandibular, unde emite intre 8 si 12 ramuri colaterale fine destinate molarilor si premolarului doi, ligamentelor periodontale, procesul alveolar dar si osului cordical. In dreptul primului premolar se termina bifurcandu-se intr-o a. incisive destinata dintilor frontali inferiori si structurilor inconjratoare si o a. mentoniera (mentala)destinata regiunii omonime si buzei inferioare.

Vascularizatia arteriala a gingiei este asigurata atat de aa. Alveolare cat si de alte srse arteriale din vecinatate.

Pentru gingia maxilara:

 Portiunea palatinala primeste ramuri ale a. platine mari, colaterala indirecta (prin intermediul a. palatine descendente) de a. maxilara; dup ace iese prin gura palatine mare se indreapta pe sub mucoasa boltii palatine spre anterior si medial, strabate retrograde canalul incisive si se termina pe podeaua fosei nazale, anastomozandu-se cu a. nazopalatina.

Portiunea vestibulara  primeste pe langa aa. Alveolare superioaresi posterioare si ramuri profunde din a. bucala (ram al a. maxilare), a. faciala (ram al a. carotide esterne) a. infraorbitala (ram al a. maxilare) si a. transversa a fetei (ram  al a. temporale superficiale).

Gingia si mucoasa maxilarului inferior (mandibula) este irigata in cea mai mare parte de a. alveolara inferioare care da ramuri dentare si a. mentala care iese prin gura mentoniera.

Portiune linguala primeste si ramuri din a. faciala, a. sublinguala (ram l a. linguale)

Portiunea vestibulara primeste ramuri profunde ale a. faciala, a.bucala si a. mentoniera.-

Intoarcerea venoasa

Venele de la nivelul parodontiului dintilor superiori (maxilar) dreneaza in partea anterioara catre afluenrii v. faciale si cei ai v. infraorbitale iar in partea posterioara in plexul venos pterigoidian (ce insoteste a. maxilara)

Venele paradontiului  dintii inferiori (mandibulei) dreneaza in partea anterioara spre v. faciala prin gura mantala iar in partea posterioara spre plexul venos pterigoidian prin gaura mandibulara.

Microvascularizatia parodontiului (plexul vascular periodontal)

Spatial dento- alveolar primeste sange prin intermediul a trei surse arteriale.

Artere profunde, desprinse din aa. Dentare ramuri ale aa. Alveolare. A. dentara patrunde prin partea apicala a alveolei si emite mai multe ramuri fine. Doua sau trei dintre acestea ajung la pulpa dentara trecand prin orificiul apical al radacinii in timp ce restul urca longitudinal in spatial periodiodontal din jurul radacinii – ramuri langitudinale.

Artere interdentare ( intraseptale) ce urca prin septuri intraseptale osoase; in final, aa. Interdentare se termina anastomozanddu-se cu vasele gingivale.

Artere descendente provenite din ramurile supraperiostale si epiteliale ale arterelor gingivale (plex subepitelial).

Prin astomozare se formeaza plexul vascular periodontal si plexul vascular dento-gingival.

Modalitatea de anastomozare a acestor surse arteriale la nivelul plexului vascular periodontal este specifica: bnu se formeaza arcade anastomotice lungi, ci anastomoze dense, asemanatoare unor ghemuri vasculare. Prin intermediul acestor “glomeruli” parodontali, plexul vascular periodontal regleaza fluxul  circultiei periodontale permitand mentinerea troficitatii jonctiunii gingivo-dentare, troficitatea parodontiului, debitul crevitular (cu rol in imunitate). Impreuna cu substanta fundamentala a tesutului conjunctiv din ligamentele periodontale care este hidrofila, avand un continut abundent in proteoglicani, participa la functia parodontiului de pereluare si echilibrare hidro_dinamica a impactului fortelor ocluzale (FO).

Vasele plexului periodontal sunt inervate de fibre nervoase baroceptoare care controleaza activitatea fibrelor musculare netede circulare perivasculare, avand astfel posibilitatea de regalre a debitului sanguin local.

Intoarcerea venoasa de la nivelul plexului periodontal este dirijata atat catre plexul periapical cat si spre venele interdentare.

Drenajul limfatic parodontal

Stabilirea cu exactitate a cailor de intoarcere limfatica a dintilor si paradontiului la om, ridica inca probleme anatomistilor.

Limfa arcadei dentare maxilare ajunge in special in limfonodului dubmandibulari si de cei prin grupul ganglionar cervical lateral profund (in lantul venei jugulare interne) ajunde in grupul ganglionar supraclavicular.

Limfa structurilor arcadei dentare mandibulare ajunge initial in limfonodulii submentonieri (submentali) si  subangulomandibulari se de aici in ganglionii paratraheali si mai departe in ganglionii cervicali.

Deoarece multe abcese dentare conduc la andenopatie submandibulara si apoi in ganglionii laterocervicali profunzi, se pare ca exista cai de deranj limfatic ce sunt comune celor doua arcade dentare. Osul alveolar, parodontiul si gingia au cai comune de drenaj limfatic cu cele ale dintilor.

Drenajul limfatic:

Stabilirea cu exactitate a cailor de intoarcere limfatica a dintilor si a parodontiului la om,ridica inca probleme anatomistilor.

Limmfa arcadei dentare maxilare ajunge in special la limfonodulii submandibulari si de aici prin grupul ganglionar cervical lateral profund(in lantul venei jugulare interne) ajunge in grupul ganglionar subclavicular.

Limfa straturilor arcadei dentare mandibulare ajunge initial in limfonodulii submentonieri(submentali) si subangulomandibulari si de aici in ganglionii paratraheali si mai departe in ganglionii cervicali.

Deoarece multe abcese dentare conduc la adenopatie submandibulara si apoi in ganglionii laterocervicali profunzi, se pare ca exista cai de drenaz limfatic ce sunt comune celor doua arcade dentare.Osul alveolar,parodontiul si gingia au cai comune de drenaz limfatic cu cele ale dintilor.

Inervatia parodontiului:

Toate ramurile nervoase care inerveaza parodontiul sunt ramificatii ale trigemenului,iar nervii tesuturilor gingivale urmeaza un traseu asemanator cu al vaselor sangvine omonime.Nervii asigura inervatia somatoaferenta generala,conducand informatii tactile,termice,dureroase si de presiune de la structurile parodontale-sensibilitatea proprioceptiva-  transmite informatii privind intensitatea,sensibilitatea si localizarea presiunii de masticatie a fortelor ocluzale.

Receptorii parodontali pot identifica obiecte de cateva zeci de mm.grosime intre dintii in ocluzie.

Gingia la maxilarul superior este inervata de: nervul alveolar superior si posterior, nervul alveolar superior si anterior, nervul alveolar superior si mijlociu, nervul infraorbital(ram di nervul maxilar), nervul palatin mare-posterior.

Gingia la maxilarul inferior(mandibula) este inervata de nervul alveolar inferior(ram din n. mandibular) si de nervul bucal, nervul mentonier pe fata vestibulara si de n. lingual pe fata orala.

Fibrele terminale ale nervilor elveolari superiori(maxilari) si inferiori(mandibulari) asigura inervatia senzoriala a parodontiului.Fibrele nervoase patrund in spatiul alveolo-dentar prin zona apexului, prin orificiile lamei alveolare, dupa care isi pierd teaca de mielina si au la capete senzori specializati.

Pe linga nervii senzitivi ai parodontiului, musculatura neteda a vaselor sangvine de la acest nivel este controlata de numeroase fibre nervoase simpatice postganglionare, cu originea in ganglionul cervical superior, care ajung la acest nivel urmand nervul carotic extern si plexurile simpatice periarteriale.           

Echilibrarea fortelor ocluzale in parodontiu

Ipoteze privind modul de echilibrare a fortelor ocluzale(FO) in parodontiu:

- ipoteza sistemului visco-elastic

- ipoteza tensiunii ligamentare

- ipoteza tixotropica

- ipoteza echilibrarii FO prin descompunerea lor in forte de tractiune    

  si comprimarein lama alveolara

- ipoteza echilibrarii FO prin deformarea osului

- ipoteza comportamentului de membrana al spatiului dento-parodon-

  tal

# Ipoteza sistemului visco-elastic - deplasarea dintelui in spatiul periodontal impinge prin orificiile alveolei sangele, limfa si chiar lichidul interstitial, realizand o amortizare hidraulica si hidrodinamica. Prin revenirea fibrelor ligamentare care au fost intinse datorita deplasarii dintelui si prin presiunea exercitata de sangele din arteriole, se aduce dintele in pozitia initiala si se reface volumul de lchid din spatiul alveolo-dentar.

           Este un proces de pompare(refulare-aspiratie) a lichidelor din spatiul alveolo-dentar in afara alveolei si inapoi.

# Ipoteza tensiunii ligamentare - se considera ca prin deplasarea dintelui se intind fibrele ligamentare alveolo-dentare. Fibrele sunt ondulate si permit astfel alungirea. Nu se ia in consideratie dislocuirea de lichid din spatiul alveolo-dentar fara de care nu poate fi facuta deplasarea dintelui.

           Prin aceasta alungire a fibrelor ligamentare alveola este tractionata spre interiorul ei si blocheaza inaintarea dintelui.

# Ipoteza tixotropica

Rheologia studiaza deformarea lenta a corpurilor solide sub infkuenta solicitarilor, iar tixotropia studiaza reversibilitatea sol-gel sub actiunea unor forte de comprimare; reprezinta lichefierea reversibila a unui gel sub influenta actiunilor mecanice, trecerea de la faza de gel la faza lichida si invers.

            Se considera ca intreg continutul spatiului alveolo-dentar are comportamentul de gel a carui viscozitate se modifica in timpul efortlui FO.

# Ipoteza echilibrarii FO prin descompunerea lor in forte de presiune si tractiune pe lama alveolara(ipoteza Leriche) Considerand ca spatiul alveolo-dentar este incompresibil, inchis.

Deplasarea dintelui in alveola se face fara dislocuire de lichid - ceea ce nu corespunde realitarii!

# Ipoteza echilibrarii FO prin deformarea osului - FO se transmit direct osului prin intermediul desmodontiului: Elasticitatea osului preia aceste forte.

# Ipoteza comportamentului de membrana al spatiului dento-parodontal

            Aprecierea critica a ipotezelor:

            Toate aceste ipoteze considera ca absorbtia FO se face prin deformare elastica, tixotropie, fenomene hidrodinamice.

             Niciuna din aceste ipoteze nu poate explica in totalitate functionarea parodontiului; capacitatea de a prelua FO extraordinar de mari, faptul ca dintele zdrobeste cu partea lui lata coronara alimente extrem de dure si nu intra cu partea lui ascutita - radacina - in osul spongios al maxilarului.

             Parodontiul(P) este considerat un simplu sistem mecanic. In realitate, P este un sistem biologic integrat, care se autoprogrameaza, se autoregleaza si isi pastreaza homeostazia.

             Echilibrarea FO este mai complexa decat explicatiile pe care le ofera aceste ipoteze.

# Ipoteza controlului automat al echilibrarii FO

Homeostazia - echilibrul  dinamic al sistemului masticator se realizeaza prin mai multe reglaje de tip Feed-back, care pastreaza in mod normal sistemul intr-un registru de valori - homeostaza, indiferent de perturbatia la care este supus sistemul.

             Studiile efectuate privind echilibrarea FO duc la concluzia ca P este un sistem complex cu autoreglare si nu trebuie considerat ca un simplu mecanism sau ca un sistem fizic rigid.

             Functia de baza a P este de a echilibra FO si in acest sens este ordonata morfologia sa.

             P apare filogenetic mai tarziu decat alte sisteme si organe, asa incat este mai putin fiabil si mai vulnerabil.

             Mobilitatea fiziologica

             In analiza fiziologiei P trebuie sa tinem seama ca acesta nu este lipsit de reactie, el confera dintelui o mobilitate cu o anumita amplitudine (n.=0.15 mm) prin

care socul masticator produs de FO este echilibrat prin miscare - Comportare specifica sistemelor elastice cu amortizare. Aceasta mobilitate fiziologica este inaparenta clinic, in timp ce mobilitatea aparenta clinic este considerata patologica.

             Mobilitatea dintilor pana la o anumita valoare apare in scopul protejarii P si este un fenomen adaptiv, compensator

             O parte din fortele de impact vor fi consumate, absorbite prin deformarea alomentului, ATM si in structura de dispersie osoasa, iar alta parte se transmite dintilor si este echilibrata in parodontiu.

             Contractia muschilor masticatori in cursul masticatiei se desfasoara in doua faze:

         a) Contractia izotonica(izo=aceeasi) - mandibula se apropie de maxilar cu o FO minima constanta si este strivit alimentul de consistenta moale care are o rezistenta la deformare mai mica decat forta necesara pentru ca dintele sa se infunde in alveola. In aceasta faza P se comporta rigid.

         b) Contractia izometrica - se produce cand in miscarea mandibulei se interpune un aliment de consistenta crescuta. Forta de contractie musculara creste si intra in actiune mecanismele de echilibrare ale parodontiului(exista un prag de functionare pentru parodontiu)

              In timpul masticatiei, dintele suporta deplasari in directia axului sau, sau paraaxial, fapt ce va determina ca o parte din lichidele din spatiul alveolo-dentar sa fie refulate prin capilare in afara lamei alveolare sau redistribuite in interiorul spatiului alveolo-dentar . Aceasta miscare produce un efect de amortizare hidrodinamica si hidrostatica ce poate fi controlata de neuronii si fibrele musculare ale capilarelor din parodontiu, simultan cu deformarea elastica a ligamentului dento-alveolar. Apar astfel efecte de presiune si tractiune pe lama alveolara.

               Presiunea hidrostatica maxima ce se poate instala in spatiul dento-parodontal datorita miscarii volumului ocupat de lichidul interstitial cu un volum de comprimare, este Vc = Sdt - s: ca urmare lichidul interstitial devine presurizat. Sub actiunea FO substanta interstitiala trece din starea solida in starea de gel sau sol, situatie in care presiunea devine foarte mare, corespunzatoare presiunii osmotice a gelului. Aceasta modificare de stare se datoreaza efectului reologic si tixotropic.

               Presiunea si vascozitatea se adapteaza fortelor ce incarca parodontiul, datorita proteinelor continute, si ca urmare se comporta ca un lichid inteligent.

               In ipoteza ca spatiul alveolo-dentar se comporta ca o membrana, cu grosimea de 0.2-0.3 mm, atunci aceasta este supusa la solicitari de forfecare in timpul deplasarii dintelui in alveola si care aproduc de asemenea efecte de presiune si tractiune alveolara.

               Astfel indiferent de ipoteza pe care o luam in considerare, pe lama alveolara apar forte de tractiune si compresiune care se compun dupa paralelograme de forta. Rezultanta(Rf) efortului de masticatie se transmite in lungul lamei alveolare care suporta presiunea masticatorie ca o bolta gotica inversa si care transmite aceste forte osului alveolar.

                Lamele osoase ale osului spongios alveolar se vor orienta functional prin apozitie si resorbtie sub forma unei structuri de dispersie a FO.

                Astfel, osul alveolar se comporta in totalitatea sa ca un ,,material inteligent" ce transmite aceste forte in lungul unor curenti de presiune care au determinat filogenetic aparitia stalpilor de rezistenta de la nivelul viscero si neurocraniului pana in vertex. De asemenea, substanta care umple spatiul alveolo-dentar isi modifica vascozitatea in functie de fortele la care este supusa de presiune si acceleratie.

                Sub actiunea factorilor functionali, rezultati prin contractia musculara, osul reactioneaza realizand structuri traiectoriale care alcatuiesc un sistem de dispersie a FO:

 - palatul osos, format din procesul palatin al maxilarelor si lama orizontala a oaselor palatine; o parte din fortele de pe dintii laterali se transmit catre structura palatina mediana si determina la nivelul acestei strucruri formarea torusului palatin.

 - planseul orbitei unde se intalnesc FO dispersate prin stalpul nazo-frontal si zigomatic

 - plafonul orbitei - predominant marginea orbitala

 - restul de forte care nu au fost neutralizate se concentreaza la nivelul bazei craniului de unde se disperseaza pe fata convexa a craniului si ajung la nivelul suturii sagitale in vertex.

               Diagramele efectelor de presiune si tractiune pe alveola variaza pe un interval cuprins intre un punct initial de repaus, corespunzator fazei de contractie izotonica a muschilor masticatori, faza in care parodontiul se comporta rigid, urmat de faza izometrica in care FO creste pana la in punct maxim determinat de presiunea ce produce excitatia dureroasa a senzorilor parodontali si intreruperea reflexa a contractiei izometrice.

               Prin urmare, primul nivel de reglare este reglarea marimilor de intrare in sistem, contractia muschilor masticatori. Daca reglajul nu functioneaza, atunci se poate produce fractura dintelui sau leziunea structurilor parodontale - trauma ocluzala.

               Pe intervalul corespunzator fazei izometrice in care rezistenta la rupere a alimentului este mai mare decat rezistenta la deformare a membranei parodontale(a structurilor parodontale) P functioneaza ca un sistem de amortizare hidroelastic care la randul lui are multiple reglaje de tip feed-back.

               In desfasurarea ontogenetica dintele se dezvolta conform modelului sau genetic. Cauze intamplatoare pot face insa ca dintele sa erupa intr-o pozitie aleatorie.

               Dupa eruptia dintelui pe arcada, radacina nu este complet formata. In functie de situatia in care se afla dintele in acest moment - pozitie, antagonisti, puncte de contact, tip masticator etc. - radacina dintelui isi termina dezvoltarea, foma ei fiind corespunzatoare echilibrarii FO adica pe directia vectorilui Rf. Din acest motiv, inchiderea apexului se face dupa cel putin un an de la stabilizarea planului de ocluzie.

              In timpul masticatiei pe langa deplasarea axiala apare si o deplasare paraaxiala, iar fortele de presiune si de tractiune nu mai sunt simetrice. Prin apozitie si resorbtie osoasa, alveola se va restructura, se va adapta noilor situatii. Dintele migreaza spre o pozitie de echilibru.

              Sistemul Dinte-parodontiu se pregateste pentru impactul masticator prin incarcarea cu sange a vaselor sangvine din spatiul alveolo-dentar, care in timpul efortului se golesc. Prin urmare este nevoie de un timp de incarcare a vaselor(plexul vascular parodontal), timp care depinde de frecventa si intensitatea miscarilor de masticatie. Putem spune ca exista cicluri de masticatie pentru ca aceasta incarcare sa se produca.

              Concluzii privind echulibrarea FO:

              Mecanismul echilibrarii si disiparii in parodontiu a fortelor ce se exercita asupra dintilor nu este pe deplin elucidat.

              Conform ipotezelor emise, absorbtia FO se realizeaza prin: efectul suspensor al ligamentului parodontal, efectul vasco-elastic, aparitia unor forte de comprimare si tractiune pe alveola, efectul de amortizare hidrodinamica, modificari fizice si biochimice ale substantei ligamentare(in special proteoglicani)

              Controlul automat se realizeaza pe trei nivele de reglare:

              a) Primul nivel de reglare este al marimilor de intrare FO. Sistemul nervos(sn an) analizeaza informatiile primite de la organele de simt (vaz, miros, gust, senzatii tactile si termice de la baroceptorii parodontali) pe care le comanda cu datele din memorie si comanda contractia muschilor masticatori - fazele de contractie izotonica si izometrica , intensitatea FO, frecventa miscarilor, punctul de aplicatie pe dinte al FO, etc. disconfortul sau durerea datirate unei forte excesive intrerupe reflex FO.

                b) Al doilea nivel de reglare - FO sunt transmise de la dinte la osul alveolar prin intermediul substantei ce umple spatiul dento-alveolar care functioneaza ca un sistem de amortizare hidro-elastica, rezultand forte de compresiune si de tractiune pe alveola.

                Pentru substanta de baza a desmodontiului, vascozitatea si starea de sol-gel sunt reversibile(efect reologic si tixotropic), in functie de comprimare si acceleratie(comportament al ,,materialelor inteligante"). Parodontiul isi pastreaza homeostazia prin mai multe reglaje de tip feed-back.

                c) Al treilea nivel de reglare consta in disiparea FO in structura de dispersie a oaselor maxilarului si ale craniului.

                Buclele de reactie(feed-back) ale sistemului parodontal se inchid in organism - SN, musculatura, circulatie, sistem osos etc. - depasind in totalitate structurile parodontale.

                 P este doar o mica parte a sistemului, o componenta de executie.

O serie de factori de perturbatie pentru acest sistem devin factori determinanti sau favorizanti ai traumei ocluzale:

                 - Dereglari neuro-vegetative sau de circulatie parodontala, de dinamica sangvina(vascozitatea lichidului circulant), rezultate prin inflamatie locala sau afectiuni sistemice - boli ale sangelui(ex. anemia) presiune scazuta a oxigenului, elemente figurate din sange etc. modifica comportamentul substantei din spatiun dento-alveolar si prin aceasta modifica raspunsul functional parodontal.

                 - tulburari ale tesutului conjunctuv - colagen, os - boli de colagen, osteoporoza, modifica comportamentul ,,materialului inteligent" si prin aceasta modifica deasemeni functionalitatea P.

                 - miscarea lichidelor de o parte si de alta a lamei alveolare, aspiratie-refulare, in timpul masticatiei, contribuie la troficitatea structurilor P si in lipsa ei, prin masticatie lenesa, preferinta pebtru alimente de consistenta moale, absenta antagonistuliu, duc la solicitari subliminare ale parodontiului si prin aceasta se produce o diminuare a circulatiei parodontale cu consecinte trofice.

                 - Cand frecventa si intensitatea efortului de masticatie depaseste capacitatea de incarcare a spatiului alveolo-dentar(forte suplimentare), atunci se produce ischemia cu acelas efect distrofic.

                 - la forte orizontale parodontiul are putine posibilitati de autoreglare, asa incat efectul disfunctional este mult mai nociv.

                 - tulburari ale SN pot modifica diagramele de contractie izotonica si izometrica (bruxism, boli neurologice) care vor conduce la disfunctia parodontala, distrofie, depresie imunitara in consecinta, urmata de infectia si inflamatia parodontala.

Evolutia ontogenetica a sistemului dento-maxilar

# Faza de evolutie

# Faza de echilibru si echilibrare

# Faza de involutie

                  Sistemul dento-maxilar parcurge de-a lungul evolutiei ontogenetice, ca dealtfel intregul organism, trei etape succesive:

                  # faza de evolutie

                  # faza de echilibru si echilibrare

                  # faza de involutie

# Faza de evolutie:

   Cuprinde perioada de formare si dezvoltare a mugurilor dentari, eruptia dintilor pe arcada, stabilirea planului de ocluzie; se formeaza coroana si radacina dintelui, osul alveolar desmodontiul.

   Inchiderea apexului se face la 1-2 ani dupa ce dintele a ajuns in planul ocluzal.

   Eruptia activa este eruptia dintelui pana ajunge in contact cu antagonistul.

   Eruptia activa accelerata, este eruptia dintelui care depaseste planul de ocluzie   pentru ca nu are antagonist; dintele inainteaza in plan vertical impreuna cu osul alveolar, iar dimensiunea coroanei anatomice si a radacinii nu se modifica.

   Ocluzia sete raportul de contact intre cele 2 arcade dentare antagoniste

   Ocluzia centrica este ocluzia de intercuspidare maxima, pozitia condililor in ATM este cea mai superioara, posterioara si simetrica, contractura musculara este simetrica si cu forta maxima.

   Ocluzia de obisnuinta poate sa corespunda sau nu cu intercuspidarea maxima(ocluzia centrica) are pointcentric sau longcentric.

   Ocluzia poate fi psalidodonta, cap la cap, adanca, deschisa, inversa etc.

   In timpul dinamicii masticatorii pot sa apara contacte ocluzale interdentare incorecte: blocaje, interferente, supracontacte(contacte premature) care deregleaza miscaril masticatorii si suprasolicita unii dinti. Aceste contacte premature vor declansa miscari prin care se incearca desfiintarea contactului interdentar prematur, iar blocajele prin angrenaje inverse vor produce deasemenea abraziune prin intercuspidare sagitala; aceasta va duce la un blocaj si mai strans si parodontiul va suporta forte traumatizante care vor constitui factori de imbolnavire parodontala.

            ATM:

 - se structureaza in functie de modul in care se produc miscarile mandibulei(,,engrama" de masticatie )

                 - la rumegatoare - ATM se structureaza pt. miscari laterale

                 - la rozatoare - ATM are o forma adecvata miscarilor de propulsie si             

                                           retropropulsie

                 - la carnivore - ATM este sub forma de balama, permitand doar moscari                   

                                          verticale

                 - la om - ATM permite miscari conform unei diagrame(poselt), cu rotatia        

                               condilului(inchis-deschis), diductie(lateralitate stanga-dreapta),                 

                               propulsie-retropropulsie.

                 Morfologia suprafetei arcadelor dentare va corespunde functional acestor tipuri de masticatie, iar abraziunea suprafetelor interdentare se va face conform directiilor de miscare a mandibulei: pentru propulsie si lateralitate va fi intercuspidare laterala(transversala); pentru miscari doar verticale, datorita blocajului, se va realiza o intercuspidare sagitala.

                 ATM se modeleaza in functie de tipul de ocluzie corespunzator cu inclinarea pantei tuberculului articular al ATM.

Panta foarte inclinata a tuberculului este articular este caracteristica pentru ocluziile foarte adanci - in care sunt predominante miscarile de inchidere-descgidere(balama) - si rotatia condilului mandibular; va apare intercuspidare sagitala.

                In ocluzia psalidodonta, ATM are o morfologie intermediara cu un cuspidaj moderat.

                Mezializarea fiziologica - arcadele dentare se formeaza prin eruptia succesiva a dintilor, intr-o ordine cronologica dinspre mezial spre distal, ceea ce creeaza un stimul de crestere pentru oasele maxilare, pentru osul alveolar si o curbare spre distal a radacinii dentare.

Pe de alta parte, FO se vor descompune si in forte orizontale, care datorita inclinatiei dintilor, vor produce forte de mezializare, iar dintele tinde sa se incline mezial(isi cauta vecinul si antagonistul).

Radiologic, spatiul alveolo-dentar este mau larg distal decat mezial.

Etiologia bolii parodontale

Boala parodont este considerate o affect a structurilor parodontiului de cauza infectioasa cu lez de tip inflamator cronic,asociata sau nu cu lez de tip distrofic sau ploriferativ cu evol progresiva care duc la distrugerea tes dev sustinere si in final la pierderea dd.Etiologia parodontopatiei a fost mult timp neprecizata,au fost emise numeroase ipoteze verificate partial.Fact etiologici au fost clasif in:f.favorizanti,cauzali,determinanti,locali si generali.

Fact etiologici generali:sunt fact care influenteaza reactivitatea gen favorizand imbolnavirea parod:predispozitia constitutionala(f. genetici),f.metabolici(diabet),f.hormonali(endocrinopatii),affect ale tes conj,affect ale SNC,F.imunitari,f.externi(intoxicatii),stari carentiale(hipovitaminoze).

Fact locali sunt fact de iritatie pt parodontiu,igiena deficitara,placa bact,tartru,fact disfunctionali locali.

Fact microbian in etiologia bolii parodontale:Se considera ca toti fact care influenteaza etipoatogenia si evol parodontopatiei sunt favorizanti sau predispozanti,darn u constituie cauza parodontopatiei.Fact causal este considerat fact microbian.Se poate afirma ca fact determinant este raspunsul imun al org.Parodontita este rezultatul interactiunii intre complexul bacterian din placa bacteriana si rasp unsul imun al gazdei,terenul.Unii autori considera ca trebuie inclusa si trauma ocluzala drept fact cauzal.

Argumente pro si contra privind rolul bacteriilor in declansarea si evolutia bolii parodontale.-bacteriile accumulate pe dd apar dupa un model predictibil si intr-o anumita succesiune;-acumularile bacteriene pe dd sunt associate bolii parodontale;-distrugerea bact de pe dd impiedica de obicei boala parodontala sau reduce simptomatologia bolii;-boala parod apare atunci cand parodontiul raspunde prin inflamatie la actul microbian;-interactiunea complex bacterian-raspunsul organismului poate fi:pacienti cu placa bact si raspuns normal-fara inflamatie si pac cu p.b si raspuns anormal – cu inflamatie;-daca dd se curate professional la fiecare 2 zile semnele clinice de gingivita nu apar,gingivita apare ca rezultat al placii bacteriene asa incat impiedicarea maturarii p.b printr-o igiene dentara buna este o metoda de prevenire a bolii parodontale.

PLACA BACTERIANA:1.supragingivala-in santuri si fosete,interdentara,pe suprafata V si O;2.subgingivala.

Placa bact este un sist ecologic adherent la suprafata dd form dintr-un substrat organic si un complex bacterian sist care form un biofolm stratificat si compact si care nu poate fi indepartat prin simpla spalare cu jet de apa sau clatire.Cavitatea bucala are mai multe situsuri ecologice care reprezinta ecosisteme bacteriene foarte diferite:limba,muc buc,bact aderente pe dd pana la marg gingiv,saliva.

In afara suprafetei dd placa bact poate fi intalnita si pe:obturatii,microproteze,ap ortodontice,proteze mobile.Placa bacteriana poate fi indepartata numai prin raclare sau periaj.In strat subtire placa nu este vizibila direct putand fi obs numai dupa colorare cu coloranti organici.Placa bact matura are o cul galbuie sau cenusie.Rel dintre microorg din placa bact si act parodontiului a fost demonstrate experimental prin intreruperea igienei orale pt diferite intervale.Instalarea gingivitei este intotdeauna favorizata de absenta igienei.

Placa bact este reprezentata  de o acumulare complexa de microorg cu densitate de peste 400 de specii diferite.Alaturi de bacterii in placa se gasesc cel epiteliale si leucocite.Acestea sunt distribuite intr-o matrice extracel care contine proteine,polizaharide si lipide provenite din saliva si produsi de metabolism bacterian.Componenta anorganica a placii este reprezentata de Ca si fosfor de provenienta salivara si GCF.Cresterea componentei anorganice duce la transformarea placii de tartru.

Biofilmele:Majoritatea microorg persista in mediile naturale nu ca org libere,ci atasate de suprafete intr-o pelicula(biofilm)care form un ecosystem prin diversitatea componentelor cel si prin complexitatea proceselor metabolice.

Biofilmele sunt continuitati de microorg si produse extracelulare aderente ferm de un support cellular cu un grad inalt de organizare.In mediile naturale comunitatile bact au rol in degradarea materiei org si a poluantilor.Activitatile biologice ale comunitatilor bacteriene sunt rezultatul unor microorg cu capacitate metabolice complementare.

Biofilmul este alc din cellule si matrice organica.Streptococii reprezinta 60-90% din bact care colonizeaza smaltul dentar in primele 4 ore dupa periajul dentar.Bact colonizatoare primare coagrega numai cu un set de colonizatori timpurii si in general nu coagrega cu colonizatori tardivi.Puntea de leg intre cele 2 categorii de colonizatori este Fusobacterium nucleatum.

Boala parodontala este prod de bact din placa bact:Actinobacillus actinumycetemcomitans,Porfiromonas gingivalis,sunt cele mai frecvente bacterii Gram(-) associate cu parodontita.

Formarea placii bact:Majoritatea bact din  saliva sunt microorg de pe limba si muc buc.Imediat dupa spalare(curatire)proteinele salivare se ataseaza selective pe suprafata dd si form o pelicula aderenta.Pelicula are o grosime de cativa microni si cu timpul se ingroasa.Pe aceasta pelicula se depun microorg prin atasare si colonizare.Pelicula este form din albumina,glicoproteine,fosfoproteine,lipide,subst din fluidul sucusului gingival.Intr-un interval de ordinul orelor dupa formarea peliculei,coci,bacilli Gram (+) din microbiota normala colonizeaza aceste suprafete:streptococ,actinomicete.Aceste bacterii produc glicani extracelulari prin intermediul carora adera la pelicula proteica a dd.Dupa cateva zile predomina actinomicetele si incepe sa sa dezvolte matricea caract biofilmului.

Aderenta bact la pelicula poate fi explicate prin:mecanisme electrostatice,mec hidrofile,printr-o structura specializata a bacteriei(filamente,pili);prin receptori de suprafata si enzyme (adezine),punti interbacteriene.

Aderenta bact la pelicula initiala duce la o acumulare mare urmata de ploriferare microbiana ce det realizarea de matrice interbacteriana moment care corespunde maturarii placii bact.Bact se asociaza si se ataseaza timpuriu de cel biofilmului datorita unui process de recunoastere denumit coagregare.

Coagregarea:este rezultatul unui proc de recunoastere intercel datorita careia bact diferite genetic pot sa adere prin intermediul adezinelor.Adezinele recunosc receptorii proteici,glicoproteici sau polizaharidici existenti pe suprafetele orale sip e alte tipuri de cel bact.Pe langa polizaharidela matriciale,pe palca se gasesc si polimeri de origine salivara.Componentele organice se mineralizeaza cu ionii de Ca si fosfor.PLaca bact in absenta masurilor de igiene orala se dezv in 2-3 sapt cu o grosime de 50-100 microni.Placa se dezv pe suprafata dd dar si in ariile protejate intre dd si in sulcusul gingival,supra si subgingival.In interiorul placii bacteriene bacteriile sunt protejate pt ca difuzarea subst antimicrobieneeste f limitata,iar lizozimul salivar patrunde f greu.

Multiplicarea bacteriana-formarea matricei-maturarea:

Prin multiplicarea bact la niv  peliculei se elibereaza numerosi metabolite org sau anorg realizandu-sa leg de coagregare.IN acest fel placa bact se maturizeaza si se form matricea interbacteriana.Matricea consta intr-un amestec de complex glicoproteice,polizaharide extracel,,prot salivare,ac nucleici,ioni.Matricea contine bact in special streptococci,lipide,proteine,enzyme,toxine,metabolite toxici,subst anoeg care vor precipita si vor produce tartru prin mineralizarea placii bact.Cele mai multe bacterii produc polizaharide.

Microbiota placii bact contine:-microorg cariogene generatoare de pH acid pe seama  glicolizei:Streptococ mutans,Lactobacillus acidophilus etc;-microorg parodontogene generatoare de pHalcalin prin activitate proteolitica al carei rezultat va fi producerea de ammoniac,mercaptani,hydrogen sulfurat,care favorizeaza precipitarea unor minerale si form tartrului:AAC,Bacteroides gingivalis;-subst cu potential adjuvant si supresor care influenteaza raspunsul imun al gazdei~lipopolizaharidele,dextrani,ac lipoteichoic.

Org uman dispune de mijloace de aparare impotriva placii bact:-mecanice:fluxul salivar si miscarile peretilor moi,frictiunea alimentelor in timpul masticatiei;-chimice:fact salivari care se opun formarii si maturarii placii supragingivale:glicoproteine,sist tampon salivare,lizozimul.Lizozimul act la niv mureinei din peretele bact Gram(+) prin desfacerea leg dintre ac N-acetil muramic si N-acetil glucozamina,rezultand sferoplasti usor de distrus prin fagocitoza sau datorita variatiilor presiunii osmotice.Nutrientii pt placa bact pot avea origine salivara,alimentara sau sunt adusi de fluidul santului gingival.In santul gingival sursa primara de nutrienti pt dezv biofilmului crevicular este lichidl crevicular(GCF),un exudat seric care contine in special proteine si glicoproteine.In compozitia lichidului gingival cravicular intra proteine serice,albumina,leucocite,imunoglobuline,complement,mucine,lactoferina,lizozim,preoxidaza,histidine,cistidine cu rol in aparare.Microbiota autohtona stimuleaza imunitatea org fata de bacteriile autohtone si alohtone.

Potentialul redox(oxidoreducere):Datorita colonizarii cu microorg suprafata dd devine anaeroba.Potentialul redox scade de la +200 microV la -30 microV in primele 2 zile de la colonizare si ajunge la -150 microV dupa 7 zile.Potentialul redox al santului gingival este mai mic decat in alte situsuri orale.In felul acesta proportia bacteriilor anaerobe creste fata de cele aerobe odata cu varsta biofilmului.

Merabolismul placii bact supra si siub gingival = metabolismul in interiorul placii bact este f complex si in general complementar.Specii aerobe coexista cu specii anaerobe.Interactinile metabolice si structurale intre diferitele specii de microorg din placa reflecta marea complexitate a acestei nise ecologice.Metabolismul placii bact depinde de dieta alimentara.Aportul de glucide det cresterea proceselor fermentative cu scaderea consecutiva a pH-ului si effect cariogen.Formarea placii bact supragingiv urmeaza un model predictibil si influenteaza stadiul formarii placii subgingivale.Din momentul in care placa supragingiv se matureaza tes gingivale se inflameaza.Placa supragingivala matura isi asigura aportul de nutrienti indirect de alimentele ce trec prin cav buc si din GCF datorita inflamatiei gingivale si reducerii tensiunii de oxygen.Odata ce placa subgingivala este form placa supragingiv nu mai este necesara.Mediul bacterian subgingiv are suficienti nutrienti,oportunitati de aderenta si un mediu oxidoreducator stabil pt metabolismul lor si pt proliferare.Din acest moment placa supragingivala poate fi inlaturata dar placa subgingiv isi va continua activitatea.

Metabolismul bacteriilor din placa.Cresterea si modif structurii placii bact se datoreaza proliferarii bacteriilor.Odata ce bacteria a aderat ea se divide si continua sa prolifereze daca este favorizata metabolic.Daca mediul nu este favorabil bact trebuie sa consume o mare cantit de energie pt protectia ei si pt a se hrani.Rata metabolica a cel este det de natura si val nutrientilor,de pH,de potentialul redox si inhibitori metabolici.

Placa supra si subgingiv.In rap cu pozitia fata de marg gingiei se disting 2 tipuri de pl bact:-pl.supragingiv este dominate de bact Gram(+)din genul Streptococcus si Actinomyces si este initial aeroba;2.pl. subgingiv este alc din microbiota anaeroba Gram(-)dominate de spirochete necultibabile.

Placa supragingiv in gingivita colonizatorii initiali  ai pl bact supragingiv sunt streptococii dar in cateva zile comunitatea microbiana este dominate de Actinomyces.Odata cu scadera potentialului redox al pl bact devin predominante speciile microaerofile sau anaerobe.Cand incepe gingivoragia Actinomyces vascosus are o pondere importanta si creaza mediul favorabil cresterii bacteriilor din gr Campylobacter si Prevotella care necesita fact nutritive ai gazdei din sg.

Form placii supragingiv:form peliculei de albumina,glicoprot,lipide,fosfolipide;~colonizarea prin aderenta ,atasare,coagregare:Streptococ si Actinomices;~proliferarea-form matricei,maturarea placii dureaza 2-3 sapt.Nutrientii pl supragingiv sunt de orig salivara,alimentara,dar si din lichidl crevicular.Bact din biofilm devin anaerobe dat colonizarii suprafetei si scaderii potentialului redox a.i in final prolifereaza bact anaerobe.PL supragingiv tanara contine microorg Gram (+),coci si bacilli ulterior apar bacilii Gram(-),coci,bacilli,fuzobacterii,spirochete.Inflamatia gingiei favorizeaza dezv microbiotei subgingiv.

Bact supragingiv Isi procura necesarul nutritive in special din hrana care trece pein cav buc.Majoritatea bact supragingiv prefera glucidele de orig alimentara ca sursa nutritive.Disponibilitatea nutrientilor pt metabolismul bact depinde de compozitia chimica a dietei si de accesul ei la pl bacteriana.schimbarea dietei influenteaza compozitia pl bact.Modif inflamatorii ce rezulta din maturarea pl bact supragingiv prod edemul marg gingivale care acopera placa si o crestere a GCF.In felul acesta placa este acoperita de marg gingiei edematiate si scaldata de Gcf si treptat isi schimba microbiota devenind asemanatoare celei subgingiv.

Placa subgingiv se dezv prin progresia pl supragingiv este diferita de pl supragingiv si are 3 zone de bacterii:1.bacterii aderente la tes dent(smalt,cement,dentina);2.bact aderente la epiteliul gingiei sulculare(insertia epiteliala);3.bact aderente tes gingival.

1.Este dominanta de bact filamentoase Gram(-).Unele specii de Capnocitophaga se leaga direct de cement iar alte specii se leaga de suprafata epiteliala a gingiei si permit formarea unei matrice aderente care se diminueaza pe partea epiteliala a ariei subgingiv.Portinea bazala a santului are o aderenta mai slaba si prezinta tulpini Gram(-) filamentoase si spirochete.

2.PL subg aderenta zonei jonctiunii gingivodentare de ep santului gingiv este dominate de microorg Gram(-),coci,bacilli,spirochete.Pe ac zona matricea dispare,colonizarea se face direct pe epiteliu si poate sa fie f bogata in formele de parodontita grava.Exista o corespondenta intre evolutia placii si gradul de colonizare a ep sulcular care este locul de penetrare.

3.Este caract prin penetrarea in epiteliu si subepiteliu a coloniilor microbiene si miceliilor in forme grave de parodontita mergand pana in corion.Bact subgingiv utilizeaza in primul rand glucoza dar pot utilize peptide si AA.Majoritatea nutrientilor pt bact  subgingiv provin din produsi de degradare tisulara,GCFsi schimbul interbacterian.Bact subgingiv sunt in majoritate anaerobe pt ca O2 e consumat de bact aerobe.Bact subgingiv sunt facultative,pot metabolize atat in mediu aerob cat si anaerob.Odata ca pl bact supragingiv se matureaza potentialul redox scade si favorizeaza metabolismul anaerob.Metabolismul bact poate fi influentat neg de o diversitate de inhibitori,produsi de anumite bact care pot sa reduca cresterea si metabolismul altor specii.Fact care det constrictia arteriolelor periferice,ca fumatul,stresul sunt fact de risc pt paroodntiu si de stimulare a microbiotei anaerobe.

Mecanisme directe de patogenitate a pl bact:Complexul bact ataca in situsurile cele mai vulnerabile:ep distrofic,franjurat,cu intreruperi ale str ep si ulceratii ale str bazal;~invazia este posibila numai dupa depasirea barierelor sistemului de aprare locala:mucus,lizozim,spalare cu GCF,exfolierea epiteliilor;~dupa penetrare si inoculare bact se prod invbazia in corion si ploriferarea bact;~biofilmul este impenetrabil la act fact de aparare,lizozim,antiseptice si antibiotice;~bact care produc exotoxine(leucotoxina ataca PMN);~colonizarea microbiana;~enzimele bact ataca tes parodontal;~metabolitii bacterieini sunt citotoxici pt tes parodontal(indol,sulfuri,amine,ammoniac,ac grasi,H2S,metilmercaptan).

Tartru dentar

Este un deposit organo-mineral adherent de suprafata dent sau alte structuri dent rezultat din mineralizarea placii bact.Este un deposit organic calcificat ce se fixeaza pe placa bact,calcul asemanator celor din vezica biliara,rinichi.

Compozitia tarturului dent se modifica in fctie de pozitia dd,vechimea depozitului,individ,igiena,masticatie,saliva.Este un compus din subst anorganice 80% si org 20%.Subst anorg:fosfat de Ca,brusita,whitlokita,carbonat de Ca si Mg.Subst org:proteine,polizaharide complexe,leucocite,microorg gram(+) si (-),AA,ac grasi,fosfolipide,cholesterol.

Suprafata tartrului este rugoasa si acoperita de un strat de placa bact nemineralizata,ce difera in z.supra si subgingiv.In z.subgingiv domina bact filamentoase,bact ale placii supragingiv,in z.subgingiv sunt prezente microorg care se gasesc in placa subgingiv.Tartru este acoperit de pl bact si de un deposit moale care se inlatura cu spray de apa sau la periaj.

Tartru supragingiv rezulta prin precipitarea din saliva.Este vizibil clinic de la marg coronara la cea gingivala.Prezenta si cantitatea tartrului supragingiv este rezultatul depozitelor bacteriene pe dd si este de asemenea influentat de secretia ggl salivare.Ca rezultat cea mai mare cant de tartru supragingiv se obs de obicei pe suprafetele V ale M max adiacenti ductului de la gl parotida si suprafetele orale ale dd mdb anteriori care sunt expusi la ductul gl submandib.Tartru supragingiv are cul de la alb la maro inchis dependent de colorantul din subst nutritive.Tartru supragingiv contine saruri anorganice in principal sub forma de fosfat de Ca.Tartru contine si diferite cantit de carbonat de Ca si fosfat de Mg.Partea anorg a tartrului este chimic similara cu partea anorg a osului ,dentinei,cementlui.Comp org a tartrului implica priteine si polizaharide complexe derivate di pl bact,cel epit descuamate si leucocite.Amestecul de cristale anorg se schimba in compozitie in fctie de stadiile tartrului.

Tartru subgingiv,seric rezulta prin precipitarea din lichidul crevicular,este de cul maronie-negru,cu o consistenta crescuta,dens,adherent,se disloca cu dificultate si se gaseste in santul gingiv.Se form apical pana la marg gingiv si de obicei nu este vizibil.Poate fi detectat prin explorarea cu sonda parodontala si este de obicei evidentiat ca o suprafata aspra.Daca marg gingiv este indepartata prin suflare cu aer  tartru gingiv poate fi evidentiat chiar apical pana in jonct smalt-cement.Tartru subgingiv apare frecvent maro sau negru ceea ce reflecta prezenta produsilor bacterieni si sanguini.

Formarea tartru-ipoteze asupra mineralizarii Depunerea cristalelor de hidroxiapatita in tartru se face in jurul bacteriilor.incepe la o zi dupa formarea placii.In primele zile de la constituirea pl bact este bine reprezentat,60-90% dupa 12 zile.In primele 4-8 ore poate fi observat si reprezinta 50% dupa 2 zile.

Mec de producere a tartrului sunt enzimatice si fizico-chimice.

Fixarea tartrului pe supraf dd se face prin:leg prin intermediul peliculei(biofilmului);unirea intre cristalele tartrului si cristalele din structura dd.

Rolul dietei alimentare in form tartru:tartru se form chiar si in absenta alimentatiei pe cale orala dar cu cat alimentele sunt mai moi,mai putin consistente,si solicita mai putin miscarile de masdticatie si producerea de saliva cu atat se prod mai usor si mai mult tartru dent.

Rolul tartrului dent in prod bolii parodontale:Tartru este un fact favorizant etiologic pt boala parodontala,darn u este un fact cauzal.Desi tartru nu are un effect traumatic direct pe tes gingiv cum s-a crezut anterior poatefi un fact care contribie la boala prin amplificarea pl bact.Este un fsct agravant in evol bolii parodont,constituie situsuri pt dezv pl bact si in acelasi timp un fact de iritatie pt gingie.Suprimarea completa a tartrului supra si subgingiv reduce inflamatia parodont motiv pt care orice trat parodontal incepe cu detartrajul si igienizarea corecta.

     Genul Staphylococcus

Ordinul Eubacteriales

Familia Micrococaceae

Specia tip: Staphylococcus aureus

Se găseşte în placa bacteriană în proporţie de 28.8% (69).

Stafilococul a fost descoperit de Pasteur în 1878. Este o bacterie piogenă şi face parte
microbiota normală a organismului, fiind întâlnit frecvent pe tegumente. în cavităţile naturale şi in te
Stafilococii sunt bacterii de formă sferică, coci cu diametiul 0.8-1 micron care se divid în pi.
succesive, perpendiculare, luând formă de ciorchine de strugure.

Stafilococii sunt bacterii saprofite şi condiţionat-patogene. umane şi animale, gram-poz::
acido-aleoolo-rezistente. Organismul uman are o oarecare toleranţă faţă de stafilococ, acesta deve.
patogen sub acţiunea unor factori locali şi/sau generali ca: scăderea temperaturii ţesuturilor, trofk.
scăzută a ţesuturilor, scăderea imunităţii generale, boli de sistem, reducerea circulaţiei locale prin s:\
vascular, traumatisme, obstrucţia lumenului vascular, ulceraţii etc.

Stafilococul este responsabil de aproximativ 70-80 % din supuraţiile întâlnite în practica medicală
şi se localizează frecvent la nivelul epiteliul ui. dar poate parazita orice ţesut sau organ producând;
sinuzite, osteite, osteomielite, artrite, abcese cutanate sau ale organelor interne, foliculite, acnee.
furunculi, panariţiu, otite, conjunctivite etc. (I, 14).

Stafilococul arc particularităţi structurale şi metabolice care pot determina o mulţime de reacţii
ale organismului gazdă, fie ca urmare directă a componentelor enzimatice şi toxice, fie prin acţiunea
antigenică care declanşează răspunsul imun: inflamaţie. fagocitează. reacţie antigen-anticorp etc.

Principala caracteristică a infecţiilor stafilococice este inflamatia exudativ purulentă, consecinţă
a înmulţirii bacteriilor, cu eliberare de enzime şi toxine . urmată de necroză tisulară, citoliză şi formare
de detritus celular provenit din celulele aflate în prima linie de apărare.

Intre enzimele stafilococice s-au descris elastaza şi colagenaza. cu efect asupra fibrelor
conjunctive, şi hialuronidaza cu efect asupra substanţei fundamentale intercelulare.

Asupra ţesutului conjunctiv are acţiune prin depolimerizarea fibrelor de colagen, iar asupra osului
arc o afinitate deosebită producând demineralizarca. Afinitatea crescută a stafilococilor pentru ţesutul
osos a fost explicată prin rolul pe care ionii de Ca îl au în asigurarea bunei funcţionări a proceselor
metabolice a bacteriei.

Infiltraţia microfagică de apărare realizează cel mai adesea delimitarea procesului, iar hipersen-
sibilitatea celulară este. de obicei, responsabilă de cronicizare. Majoritatea tulpinilor de stafilococ patogen
care sintetizează un pigment galben-auriu cum este staphylococcus aureus sunt clasificaţi stafilococi
coagulază-pozitivi. de regulă hemolitici şi care provoacă cele mai mari infecţii cu stafilococ la om.

Stafilococul are o mare capacitate de adaptare la temperaturi între 6 şi 46°C şi la pH între 4 şi 9.3.
Dacă inocularea stafilococică este moderată cantitativ si calitativ atunci organismul prin mecanismele
sale de imunitate poate să elimine agenţii infectanţi.

Sursa de infecţie este de obicei constituită clin stafilococi proprii de pe tegumente sau mucoase.
Astfel, plăgile, ulcerele trofice sau de dccubit. eroziunile, infecţiile virale, diabetul etc. creează
posibilităţi de inocul al stafilococului. concomitent cu diminuarea imunităţii organismului. în infecţiile
stafilococice recidivante se creează o stare de alergie şi tratamentul cu antibiotice nu este eficient. Din
aceste motive şi pentru a preveni recidivele, se asociază o imunoterapie cu vaccin stafilococic sau
anatoxină stafilococică.

Cercetările bacteriologice efectuate de noi la Institutul Cantacuzino asupra exudatului purulent
din pungile parodontale prelevate de la un număr de peste 150 subiecţi au relevat prezenţa bacteriilor
din genul stafilococus în 45% din cazuri, în care stafilococ coagulază-pozitiv în 20%' din cazuri.

Identificare, izolare, selectare, cultivare

Dezvoltarea culturilor de stafilococ se realizează mai bine în condiţii de acrobioză, dar stafilococii
sunt facultativ anaerobi. Creşterea şi dezvoltarea stafilococului patogen pe medii de cultură se
realizează rapid, timpul de generaţie la stafilococ fiind de 30 de minute. Subculturile ulterioare izolării
şi stocării tulpinilor de stafilococ se fac în mod obişnuit pe geloză nutritivă. Culturile în bulion se
tulbură uniform şi net vizibil după 16-20 de ore de termostat.

Pe mediile solide cu sânge stafilococul patogen produce o zonă circulară de hemoliză în jurul
coloniei.

în condiţii de aerobioză. degradarea moleculei de glucoza de către stafilococ. se însoţest-.-
apariţia acidului acetic ca produs intermediar, iar în anacrobioză produsul final este acidul lactic.

De asemenea, produce catalază, enzimă caracteristică pentru stafilococ.

Fermentarea manitolului de către Staphyloccocus aureus ca şi toleranţa crescută la NaCl
10%) constituie criterii utile de diferenţiere metabolică de Staphyloccocus epidermidis.

La prelevarea produsului patologic din pungile parodontale trebuiesc luate măsuri de antisep- .
asepsie necesare prevenirii contaminării; trebuie însămânţate imediat pentru a evita modific .7
proporţiilor iniţiale a speciilor bacteriene prin înmulţirea rapidă a unora dintre ele.

Se pot efectua frotiuri care se colorează cu albastru de metilen. iar la microscop se ob^-
prezenţa cocilor fagocitaţi de leucocite.

Noi am folosit prelevarea cu meşe Miller sterile (şi însămânţare în mediu lichid) sau cu ans."
platină (şi însămânţare pe mediu solid).

Pentru izolarea stafilococului în cultură pură. însămânţarca produsului patologic se poate fac.
medii uzuale cu bulionul şi geloza nutritivă, dar se preferă geloza-sânge de oaie pe care se însămânţa,
prin descărcarea ansei pentru a se obţine colonii izolate. Sângele uman nu este recomandat si
utilizat, deoarece conţine inhibitiori nespecifici şi eventual anticorpi antistafilococici care pot in:".
înmulţirea şi izolarea,

Pentru identificarea şi diagnosticul diferenţial al unor specii înrudite se examinează cultura ^;.
pot face teste de identificare.

Genul Candida

în 1838 Langenbeck semnalează existenţa levurilor în „muguet".

în 1853 Ch. Robin descrie specia Candida albicans sub denumirea Oidium albicans.

în 1893 s-a stabilit nomenclatura genului Candida.

Candidele sunt ciuperci unicelulare care se înmulţesc prin înmugurire.

Fac parte din clasa lungi imperfecţi datorită absenţei înmulţirii sexuatc.

Cuprinde numeroase specii saprofite şi patogene pentru om si animale: Candida albicans este .
mai importantă.

Candida trăieşte pe substraturi din natură: legume, fructe, brânză, alimente. în sol. îngrăşam::
obiecte casnice, piele, mâini, gură, intestin, vagin, picioare, spută etc.

Au caracter saprofit. devin patogene condiţionat.

Caractere morfologice:

celule variate ca formă. în general  sferice, ovoide. cu muguri multipolari nu:
blastospori, cu diametrul de 2-15 microni şi pseudomicelii simple sau ramificate fonr..
din celule aşezate cap la cap de 50-600 microni lungime

formaţiuni caracteristice sunt clamidosporii - celule regulat sferice, cu diametrul de ~-
microni, - elemente patognomonice.

Candida trăieşte în medii solide şi lichide obişnuite. în anaerobioză şi aerobioză, la tempen."
de 18-40C (optim 30-37'C), pH 2,2-9.6

Pe medii de cultură creşte în 24-48 ore.

Coloniile pe medii solide sunt mari. alb-gălbui. cremoase.

Boala la om.

- candidomicoze. infecţii localizate şi generalizate, caracterizate prin leziuni variabile ca
întindere, gravitate şi aspect histopatologic ale pielii, mucoaselor şi viscerelor.

- candidomicoze bucale şi peribucale - glosita levurică. stomatita eritematoasă, gingivită.
- stomatita pseudomembranoasă. amigdalita levurică. infecţie generalizată, a mucoasei bucale;

- candidomicoze ale pielii şi fanerelor:

- candidomicoze genitale;

- candidomicoze viscerale;

-candidomicozesepticemice.
Se întâlnesc alergii la Candida.

Caracter ubicuitar - saprofit -- dar devin patogene în anumite condiţii: diabet, cancer, ciroză, obezitate.
caşexie. distrofic hipovitaminoze, administrare de medicamente (antibiotice, citostarice. hormoni)

Imunitatea.

în infecţiile cu Candida se evidenţiază anticorpi în cazurile cu leziuni de amploare prin
reacţii de aglutinare şi precipitare,

Reacţiii alergice sunt prezente la unii bolnavi.

Diagnostic:  examene de  laborator - recoltare, examen microscopic. însămânţare pe mediu
Sabouraud, identificarea culturii izolate.
Tratament specific:

Nistatin - din Strcptomyces noursci

Stamicin

Pimafucin.