Ectopia, diastema si transpozitia dentara

Ectopia dentară

    Este o anomalie dentară de sediu care se referă la erupția dintelui în vestibul sau în oropoziție (dintele părăsește arcada).

     Unii autori folosesc termenul de ectopie doar în situațiile clinice în care dintele a erupt în afara liniei arcadei, respectiv spre vestibular.

     Pentru erupția dentară înăuntrul liniei normale a arcadei, spre oral, folosesc termenul de entopie.

   

  Poate fi un simptom într-un sindrom: compresia de maxilar, incongruența dento-alveolară primară, etc., sau poate fi o entitate bine definită produsă de o malpoziție a mugurelui dentar de cauză primară sau de cauză locală.

     Se întâlnește destul de frecvent.

     Se manifestă la nivelul: C. superior, PM 2 inferiori, C. inferior și PM superiori.

     Într-o incidență mai mică poate să apară și la nivelul incisivilor și molarilor (în special M3).

     Evoluează sincron cu incluzia dentară.

     Incidența maximă a ectopiei de canin se constată între 12-14 ani.

     Cauzele etiopatogenice:

                   - existența unui obstacol în calea erupției   dintelui în cauză

                   - reducerea spațiului necesar pentru erupția         dintelui interesat

     Cauza cea mai frecventă = reducerea sau chiar absența spațiului necesar erupției și alinierii dentare.

     Clinic, tulburările produse sunt de ordin fizionomic și de dinamică mandibulară.

     Examenul radiologic oferă date despre:

                 - gradul de dezvoltare a dintelui

                 - poziția rădăcinii

                 - raporturile cu dinții vecini

                 - starea de sănătate odontală și parodontală

Ectopia caninului superior

Manifestări clinice:

     Se observă în perioada eruptivă, după 11-13 ani, fiind posibile variații mari în contextul altor anomalii dento-maxilare.

     Forma arcadei va fi afectată uni- sau bilateral.

     Afectarea simetriei.

     În zona frontală determină tulburări fizionomice prin deformarea buzei în dreptul ei.

     În fonație sau zâmbet, pe lângă vizibilitatea dinților malpoziționați, devine evidentă modificarea formei arcadei și disimetria aferentă, puternic inestetică.

     Ectopiile vestibulare pot determina ulcerații traumatice ale mucoasei vestibulare.

     Când ectopia este palatinală, într-o arie vizibilă, apare aspectul de edentație.

     Apar și tulburări de ocluzie, mai evidente în ectopia palatinală:

                             - angrenaje inverse

                             - blocaje ocluzo-articulare

     Caracteristic = întreruperea continuității normale a arcadei dentare                abraziune atipică, modificări de natură parodontală, reducerea ariei masticatorii, iar în timp apar semne ale suferinței ATM.

Ectopia dentară. Diagnosticul pozitiv:

     simptomatologia clinică

     examenul radiologic: - RIO

                                                - OPG

                                                    - teleradiografie

Tratamentul preventiv

     Să depisteze și să înlăture obstacolele propriu-zise.

     Să prevină apariția meziopoziției generalizate prin: tratamentul cariilor la nivelul zonei Korkhaus sau aplicarea de menținătoare de spațiu.

     Se poate discuta și de extracția ”dirijată” sau ”de pilotaj”.

     Extracția dirijată este indicată în situațiile clinice în care la 6-7 ani se schițează tendința de instalare a unei dizarmonii dento-alveolare cu înghesuire, manifestată la nivelul IC superiori, în curs de erupție.

     Extracția dirijată începe în momentul erupției IC superior.

     Urmărește reducerea fiecărei hemiarcade cu câte un PM1, printr-o succesiune de extracții de dinți temporari și permanenți.

     Se desfășoară pe parcursul a 4-6 ani sau mai mult.

     Extracția dirijată se desfășoară în 4 etape:

                   1. extracția IL temporar (7 ani) pt a asigura spațiu necesar alinierii IC permanent

                   2. extracția C temporar (8 ani) pt a permite alinierea spontană a IL permanent

                   3. extracția MI temporar (9 ani) pt a grăbi evoluția PM1

                   4. extracția PM1 (10-11 ani) pt a permite C permanent să erupă

     Alți autori realizează extracția dirijată în 3 etape:

                   1. extracția celor 4 canini temporari pt alinierea incisivilor (8 ani)

                   2. extracția MI temporar pt grăbirea erupției PM1 (9 ani)

                   3. extracția PM1 la 10-11 ani pt a asigura          spațiul pentru caninii permanenți

     Tratamentul curativ depinde de:

                   - forma clinică a anomaliei, vestibulară/orală

                   - vârsta pacientului

                   - cauzele care au determinat anomalia

                   - deficitul de spațiu

     Dacă există spațiu, dar persistă obstacolul – se îndepărtează obstacolul și se asigură alinierea dintelui ectopic.

     Dacă nu există spațiu – se creează prin metode ortodontice conservative:

                             - expansiune transversală

                             - expansiune sagitală prin avansarea grupului incisiv sau prin distalizare sau      ambele

                             - combinații ale acestora

     Când deficitul este mare se recurge la extracția unui dinte permanent, situat cât mai aproape de focarul de incongruență.

     Regulile extracției ortodontice de dinte permanent:

                   - se alege întotdeauna un dinte compromis odontal, chiar dacă este la distanță de dintele ectopic (M1)

                   - se ține cont de axul dintelui ectopic și axul dinților

                   - se ține cont de problemele tranzitorii/definitive de fizionomie create prin extracție

                   - asigurarea unor rapoarte ocluzo-articulare cât mai favorabile

                   - valoarea dento-parodontală a dinților – extracția vizează mai ales PM1, IL, PM2 și M2

     În ectopia palatinală, după obținerea spațiului, este nevoie de înălțare provizorie de ocluzie, pentru asigurarea saltului articular.

     Se realizează cu aparate ortodontice ancorate pe gutiere.

     Este o anomalie recidivantă în forma clinică vestibulară.

     În ectopia palatinală, după realizarea saltului articular, rezultatul obținut este menținut prin contenție naturală.

     În celelalte situații contenția se asigură prin aparate ortodontice, pentru o perioadă de timp sau permanent.

Diastema

Definiție:

     Entitate morfofuncțională caracterizată prin prezența unui spațiu interincisiv între cei  doi incisivi centrali superiori.

     Uneori poate să apară și la nivelul incisivilor centrali inferiori.

     Este expresia unui factor ereditar sau a unei discrepanțe în dezvoltarea dinților și a maxilarelor.

     Este considerată și anomalie de poziție, dar și de erupție.

     Este denumită și:            - diastemă adevărată, vera, primară

                                        - diastemă interincisivă

                                          - diastemă patologică

     Între IC superiori se consideră că există 2 forme de diastemă: 

                   - diastemă primară/adevărată – determinată de dezvoltarea exagerată a frenului buzei superioare sau de inserția joasă a sa

                   - diastemă secundară/falsă – având alte cauze: anodonția de IL, meziodens

     Diastema poate fi: - simetrică

                                 - asimetrică

Etiopatogenie

     frenul buzei superioare

     fibromucoasă abundentă

     sept fibros

     meziodensul

     anodonția de incisiv lateral

     canini incluși orizontal care presează pe apexurile incisivilor

     ereditatea

Forma de diastemă cu coroanele incisivilor paralele este caracterizată etiologic prin:

         - fren inserat pe creastă

         - sept osos

         - anodonții de incisivi laterali

     Forma cu coroane divergente este expresia unei insuficiențe de spațiu la nivelul bazei osoase.

    Forma cu coroane convergente este produsă de către un meziodens neerupt sau un odontom.

Manifestări clinice:

     În formele grave incisivii centrali pot să folosească pentru alinierea lor din spațiul rezervat incisivilor laterali, ceea ce determină incronguența de zonă.

     Fonația este afectată prin prezența vocii siflante.

     Funcția estetică este afectată.

Diagnostic diferențial:

     diastemele fiziologice din dentiția temporară

     diastema tranzitorie (dispare spontan la erupția incisivilor laterali)

     diastema din prodenție

     microdonția

     diastema prin migrare în urma extracțiilor

     dezvoltarea exagerată a maxilarului

     diastema consecutivă migrărilor dentare din paradontopatiile marginale cronice

     Diastema este o anomalie tranzitorie care se autoreglează pe parcursul desfășurării fenomenelor dentiției, la erupția incisivului lateral, a caninului, a molarului doi permanent și a molarului al treilea.

     Tratamentul cuprinde trei etape:

n     îndepărtarea chirurgicală a cauzei

n     deplasarea ortodontică a dinților

n     contenție

     Tratamentul chirurgical vizează:

        - septotomia

        - germectomia dinților supranumerari  incluși

        - ablația formațiunilor ” praevia ”

        - extracția dinților supranumerari erupți pe arcadă

        - extracția dinților malformați

     În cazul frenurilor cu inserție largă, pe creastă se practică frenotomia și închiderea spațiului prin mijloace ortodontice.

     Diagnosticarea timpurie permite îndepărtarea cauzei și supravegherea autoreglării (închiderea diastemei) prin factori naturali (componentele meziale ale dinților care erup).

     În cazul depistărilor târzii și al diastemelor mari se impune terapia chirurgical-ortodontică.

     Tratamentul ortodontic se poate efectua cu aparatură mobilă sau fixă.

     Indiferent de tipul de aparatură se operează cu forțe de intensitate mică.

Diastema premolară

     Este un spațiu existent între PM inferiori, la nivel coronar și radicular, cu mărirea acestei distanțe între apexurile celor 2 PM.

     Este puțin descrisă în literatură.

Etiopatogenie

     Potențial dentar neobișnuit de distalizare, rotație și înclinare a PM2

     Formarea mai târzie și evoluția de-a lungul feței meziale a M1 inferior a unui mugure al PM2 înclinat spre distal.

     Osul compact din jurul găurii mentoniere sau sclerozarea țesutului osos mezial de M1

     Lipsa mezializării fiziologice a M1.

     Ereditatea.

Transpoziția dentară

     Definește schimbarea locului între doi dinți vecini pe arcadă: incisiv lateral-canin, canin-premolar unu.

     Dintele cel mai interesat este caninul, care inversează locul cu incisivul lateral sau premolarul unu.

     Etiopatogenie:

n     poziția (profunzimea) de formare a diferiților muguri dentari

n     cronologia erupției

n     modificări ale sistemului dentar temporar

Transpoziția C-PM1

     La maxilar, mugurele caninului se formează deasupra vecinilor săi.

     Primul premolar, care precede erupția caninului cu 3 ani, datorita tendinței de mezializare spontană a dinților, trece pe sub acesta și erupe în breșa lăsată de căderea caninului temporar, fără a mai face rizaliza M1 temporar.

Transpoziția IL-C se produce dacă s-a pierdut caninul temporar și persistă lateralul temporar la momentul erupției incisivului lateral permanent. Acesta evoluează în spațiul liber, iar caninul se insinuează între el și IC.

     Forme clinice

–       Transpoziție completă când fiecare dinte este aliniat pe arcadă. Apar tulburări fizionomice în transpozitia IL-C și contacte premature în transpoziția C-PM1

–       Transpoziție incompletă – dinții situați unul în dreptul celuilalt, cel mai frecvent linia arcadei trecând printre ei

–       Transpoziția doar a coroanelor sau doar a rădăcinilor

     Examenul radiologic evidențiază:

                   - în cazul transpoziției totale o inversare    dentară completă

                   - în transpoziția parțială – suprapunerea dinților sau inversarea rădăcinilor

Tratamentul  se diferențiază în funcție de forma clinică a transpoziției.

Tratamentul în transpoziția completă

     C.-I.L. - obiectivele vizează intervenții asupra:

- C.- șlefuiri modelante ale cuspidului caninului,  în           ședințe  succesive

                                    - ameloplastia modelantă a  caninului

                             - I.L. – cosmetizare prin adiție

                             - C. și I.L.

     C. – P.M.1.

                   - șlefuiri selective în ședințe repetate ale cuspidului palatinal al PM, când acesta este prea proeminent și creează blocaje ocluzale

                   - pansamentul plăgii pentru desensibilizare

Tratamentul în transpoziția parțială

     Atitudinea terapeutică este dictată de raportul apexurilor celor 2 dinți interesați de transpoziție.

     Se va alege ca soluție terapeutică optimă aceea care va asigura deplasarea dentară cea mai mică și în direcția cerută de dinte.

     Astfel transpoziția incompletă poate fi dirijată terapeutic fie spre ordinea normală, fie poate fi transformată în transpoziție completă.

     Transpoziția incompletă I.C.- I.L., transformată în transpoziție completă se tratează prin remodelarea I.L. prin tehnici adezive și a I.C. prin stripping.