Morfopatologia tesuturilor dento-pulpare la persoanele de varsta a 3-a

Morfologia cavităţii pulpare variază odată cu înaintarea în vârstă, se constată diminuarea pulpei dentare şi modificarea tridimensională a formei cavităţii pulpare. La vârstnici, ţesutul pulpar prezintă aceleaşi modificări cu ale ţesutului conjunctiv: procese de involuţie ale fibroblaştilor, fibrelor colagene şi substanţei fundamentale, însoţite de modificări ale vaselor sangvine. Scăderea celularităţii şi creşterea numărului şi grosimii fibrelor de colagen sunt mai accentuate în pulpa radiculară, iar bandeletele conjunctive pot servi ca focare de calcificare pulpară. În ceea ce priveşte fenomenul de senecenţă şi calcificarea pulpară, la ora actuală se recunoaşte faptul că reacţia de calcificare pulpară este direct influenţată şi precedată de modificările degenerative care caracterizează îmbătrânirea organului pulpar.

Studiul morfopatologic al tesutului gingival la persoanele de varsta a 3-a

Mucoasa orală devine mai subţire, netedă şi uscată odată cu înaintarea în vârstă, îşi pierde elasticitatea şi aspectul punctat. Din punct de vedere histologic se constată subţierea şi modificarea morfologiei ţesutului epitelial, precum şi a joncţiunii epitelio-conjunctive, odată cu scăderea keratinizării. Cu toate acestea, nu au putut fi detectate modificări semnificative histologic în mărimea, forma sau aranjamentul celulelor epiteliale care să fie legate de fenomenul de îmbătrânire. La nivel structural, studiile histologice indică o reducere a keratinizării gingiei şi o serie de transformări de tip regresiv la nivelul epiteliului, concomitent cu fibroza conjunctivului. Fenomenul de parakeratoză se întâlneşte frecvent odată cu înaintarea în vârstă, ca urmare a microtraumatismelor, fiind în 50% din cazuri expresia inflamaţiei permanente.

Incidenta leziunilor odonto-parodontale la persoanele de varsta a 3-a

Numărul persoanelor în vârstă este în continuă creştere în întreaga lume şi mai ales în ţările industrializate, creşterea speranţei de viaţă fiind legată atât de progresele realizate de disciplinele medicale, cât şi de impunerea unor măsuri de igiena, profilaxie, terapie şi control, de impunerea unei diete specifice pentru persoanele în vârstă, precum şi de apariţia unor noi medicamente.

Aceste modificări demografice, precum şi nivelul educaţional ridicat al acestui segment populaţional atrag inevitabil şi creşterea interesului societăţii faţă de starea de sănătate a persoanelor în vârstă, dar şi asupra problemelor pe care le ridică profilaxia şi tratamentul afecţiunilor pe care aceste persoane le prezintă.