Def: Caria simpla este acel process patologic,
in care se produce o alterare si o distructie a tesutului dur dentar, dar in
care se pastreaza integritatea anatomica si functionala a pulpei dentare, cel
putin d.p.d.v. macroscopic.
Comparativ cu D.P., la D.T. caria simpla prezinata o serie de
particularitati.
Particularitati: clinice, de diagnostic si terapeutice/de tratament.
I. Particularitati clinice: - interesarea precoce si rapida a tesutului pulpar,
datorita:
ü Grosimii scazute a tesuturilor dure
ale dintelui (smalt, dentina , cement);
ü Canaliculelor dentinare numeroase si
largi (cu diametru mare);
ü Camerei pulpare, care este mai crescuta
( mai voluminoasa);
ü Smaltului si dentinei, care sunt mai
permeabile (mai poroase)
II. Particularitati de diagnostic: - se
caracterizeaza prin dificultatea de a stabili cu precizie gradul de afectare a tesuturilor
pulpare, datorita:
ü Impreciziei semnelor subiective furnizate
de copil (limbajul si SNC insuficient maturate), plus frica
ü Discordanta dintre modificarile
histo-patologice si simptomatologie
ü Reactie mult mai scazuta la stimuli:
·
Mai
putine fibre nervoase mielinizate
·
Mai
putine complexe mecano-receptoare
·
Complexe/plexuri
subodontoblastice incomplet dezvoltate
·
Capacitatea
crescuta de a depune dentina secundara in stadiile fiziologice I si II (dinte imatur, repectiv dinte matur/stabil).
Obs: in stadiul III, apar fenomene regresive pulpare (care se instaleaza odata cu
rezorbtia radiculara). !
ü Simptomatologie:
·
Subiectiv:
o
Simptomatologie
stearsa sau absenta, deoarece cand vin/ajung la cabinet copiii prezinta déjà
diferite complicatii
o
In
cazul cariilor simple/multiple, copiii pot prezenta o stare de neliniste,
inaintea/in timplul meselor
o
In
cazul cariilor aproximale (zgomotoase), cu distructia crestei marginale, se
produce o durere consecutiva, datorita traumatizarii directe cu alimente a
papilei interdentare - sindrom de sept - (durere vie). Fenomenul dispare de obicei dupa
indepartarea alimentelor de pe papila.
·
Obiectiv:
o
La
inspectie, leziunile de carie se pot prezenta:
Ø Fara lipsa de substantza:
-
Pata
alb-galbuie, cretoasa (deci, o leziune activa de carie)
-
Pata
bruna, care indica/denota o carie simpla oprita din evolutie
Ambele/Aceste leziuni apar de obicei pe fetele proximale, in vecinatatea
unor edentatii sau resturi radiculare. Datorita
spatiului existent, lichidul …..
Obs: palparea
se realizeaza cu latul sondei, pentru a nu genera o lipsa se substanta
Ø Cu lipsa de substantza: cu diferite localizari (Oc. Aproximal, V., O.), cu sau fara
intreruperea crestei marginale de smalt.
-
Cand
creasta de smalt nu este intrerupta, leziunea este tradata de iritarea papilei;
-
Inainte
de a fi intrerupta, creasta de smalt poate prezenta modificari de culoare, cu
tenta albicioasa (usor gri);
-
Cand
lipsa de substantza este vizibila, se pot evidentia aspectul si consistenta
dentinei alterate, precum si intinderea si profunzime a procesului carios.
Cand dentina alterata are aspect de dentina umeda, cu consistenta
scazuta, de culoare galbuie, gri-alburie si cel mai frecvent in aceasta
situatie, deschiderea procesului carios este mai mic in suprafata, dar intins
in profunzime, putem caracteriza o leziune
acuta de carie.
Cand dentina alterata are o consistenta mai ferma si este de culoare
bruna, iar leziunea este mai intinsa in suprafata si mai putin in profunzime
putem caracteriza o leziune cronica de
carie.
ü Testele de vitalitate – Nu se
efectueaza in mod curent, deoarece copilul se sperie si poate exagera senzatia
pe care o are in momentul aplicarii stimulului excitant.
Pentru caria simpla, specifica este durerea provocata la rece, care
dispare in momentul indepartarii excitantului.
ü Examenul radiologic – este util
pentru depistarea cariilor incipiente pe fetele aproximale si pentru cele care
nu au interrupt creasta de smalt
Daca procesul de carie este evident si toate celalalte elemente pledeaza
pentru diagnosticul de carie simpla, nu mai este necesar Rx.
Obs: In general parintii refuza Rx
ü Diagnosticul pozitiv – se pune pe:
-
Simptomatologie
subiectiva stearsa
-
Modificari
de culoare in cariile incipiente;
-
Lipsa
substantei dure si prezenta dentinei alterate (leziuni cavitare);
-
Camera
pulpara inchisa;
-
Vitalitatea
pastrata in limite normale
III. Particularitati terapeutice: - consta in tratamentul pentru:
A. Caria fara pierdere de substanta
(caria simpla incipienta):
ü Corectarea obiceiurilor alimentare;
ü Corectarea si intituirea unei igiene
orale corecte;
ü Remineralizarea smaaltului, prin
aplicatii topice de Fluor (F) sau proteinat de Calciu (Tooth Mouth / G.C.)
B. Caria simpla cu pierdere de substanta
(cavitara):
1.
Timpul
chirurgical - Tratamentul de pregatire a
cavitatii
2.
Timpul
medicamentos - Tratamentul plagii dentinare
3.
Timpul
orthopedic – Tratamentul de refacere a morfologiei coronare
1. Tratamentul de pregatire a cavitatii (Timpul chirurgical) – se prepara cavitatea conform
regulilor lui Black modificate sau folosind tehnica ART (Atraumatic Restorative
Technic)
Pregatirea cavitatii presupune:
a) Deschiderea procesului carios/accesul:
–
De
cele mai multe ori, pacientul este adus cand procesul carios este evident ,iar
orificiul de deschidere rareori mai necesita largire
–
Usurarea
accesului este necesara doar in cazul cariilor situate aproximal si care nu au interupt
creasta marginala de smalt.
b) Exereza dentinei alterate:
-
dentina
alterata se indeparteaza pana in tesutul sanatos;
-
se
folosesc freze sferice la turatii conventionale (in piesa contraunghi);
-
se
folosesc excavatoare si linguri Black, dinspre suprafata spre profunzime
Obs: Exista doua exceptii:
Exereza dentinei alterate va fi
partiala, doar in cazul:
§
coafajului natural – cand se lasa o zona de dentina
alterata in dreptul unui corp pulpar (pentru a impiedica deschiderea camerei
pulpare);
§
tehnicii escavatiilor successive – cand dentina alterata se
indeparteaza in totalitate de pe peretii laterali si partial de pe peretele
parapulpar.
Obs:
Exereza se va face cu freze la piesa unghi (nu cu instrumente de mana), pentru
a nu disloca bucati mai mari de dentina (si deschiderea cam pulpare).
In
cavitati, materialul antiseptic si neodentinogenezic (ZOE, Ca (OH)2, etc.)
se lasa timp de 6-8 saptamani (pentru a se retrage tesutul pulpar) si apoi se
reintervine si se completeaza exereza dentinara, pana in tesut sanatos.
Abia dupa
acest moment dintele se va obtura definitiv, in urmatoarele conditii
obligatorii:
Dinte
vital;
Asimptomatic;
D.T. in
stadiul I sau/si II
- dinte imatur, stabil (matur). Frecvent copii mici, necooperanti.
c) Extensia preventiva:
-
Se
realizeaza pentru a evita aparitia cariei secundare;
-
Consta
in aducerea marginilor cavitatii la nivelul zonei de autocuratire sau de
curatire artificial
Presupune:
Ptr. cavitati de clasa a-I-a : aducerea marginilor la nivelul pantelor cuspidiene
(mai ales in cazul obturatiilor cu
amalgam)
Ptr. cavitati de clasa a-II-a:
scoaterea peretilor verticali deasupra punctului de contact
Dificultati apar dupa varsta de 4
ani, cand contactele in zona laterala devin mai stranse si mai intinse in
suprafata.
Limitarea extensiei preventive se
face la pacienti cu risc scazut sau mediu la carie (la care se folosesc
materiale de restaurare adezive).
d) Retentia: – se
refera la acele caracteristici, care se opun deplasarii obturatiei. Se
realizeaza cu dificultate, datorita grosimii reduse a smaltului si dentinei,
existand riscul deschiderii camerei pulpare.
Materialele
neaderente (amalgamul) necesita crearea unor cavitati retentive, foarte dificil
de realizat.
Ca
urmare, se vor face urmatoarele modificari:
-
Cavitatea
va fi extinsa mai mult in suprafata decat in profunzime, ingloband tot sistemul
de santuri si fosete
-
Peretii
dentinari se vor intalni in unghiuri rotunjite (si nu bine exprimate), pentru a
mari/creste suprafata de contact cu obturatia.
-
Se
creaza cavitati autoretentive (peretii Vestibulari si Orali converg spre
Ocluzal) astfel incat cavitatea sa aiba o baza mai larga decat orificiul de
deschidere
e) Rezistenta: -
Se refera la realizarea atat a unor pereti solizi, cat si a unor obturatii
sufficient de groase, care sa reziste le fortele si presiunile masticatorii.
Acestea se obtin prin:
-
Peretii
laterali sa fie paraleli cu conturul extern al dintelui (pentru ca rezistenta
peretilor laterali sa nu fie salbita);
-
La
molari, peretii V. si O. sunt convergenti spre ocluzal, ceea ce face ca ……
-
Adancimea
minima a cavitatii pentru amalgam este de 1,5 mm si se plaseaza la 0,5 mm sub
jonctiunea smalt-dentina;
-
Se
urmareste ca dintii antagonisti sa ocluda pe tesuturi dure/dentare sau pe
obturatie, NU pe limita obturatie-smalt;
-
In
procesele carioase intinse este necesara scurtarea peretilor laterali subtiri,
deoarece pericliteaza forma de retentive (se recomanda folosirea coroanelor
prefabricate)
f) Finisarea cavitatii: - presupune rotunjirea unghiurilor de smalt si bizotarea.
-
La
D.T. nu se face bizotarea, datorita prismelor de smalt (smaltul este
aprismatic)
-
Se
va realiza doar o netezire a marginilor anfractuoase.
PARTICULARIZARI ALE CAVITATILOR, IN
FUNCTIE DE TIPUL CAVITATII
Cavitatea de clasa a-I-a
Cavitatea se
va intinde pe toata suprafata ocluzala, ingloband tot sistemul de santuri si
fosete (in special in cazul obturatiei cu amalgam)
Situatii
speciale: Pe suprafata ocluzala exista creste de smalt
M2
temp sup. (Creasta oblica de smalt) - Acest
molar fiind copia in miniatura a M6 ani!!!
M1 temp
inf. (creasta transversala de smalt)
In procesele
carioase sunt situate de o parte si de alta a crestei de smalt, aceasta se
desfiinteaza ca si in cazul obturatiilor cu amalgam, sau cand creasta este
subminata si rezulta o cavitate unica pe toata suprafata
Aceste
creste se vor conserva, doar daca pentru restaurare folosim materiale adezive (compozite
– nu si glassionomer), iar creasta nu este subminata;
Adancimea
cavitatii de clasa a-I-a,
va trebui sa fie situata usor sub jonctiunea smalt-dentina, pentru a asigura retentie;
Peretii
laterali vor fi convergenti spre ocluzal;
Unghirile de
intalnire dintre pereti vor fi rotunjite;
Nu se
bizoteaza
Cavitatea de clasa a-II-a
Sunt foarte
dificil de realizat, deoarece grosimea smaltului si a dentine la D.T. este
subtire si procesul de carie evolueaza rapid
Aceste
cavitati sunt alcatuite din:
-
O
cavitate vertical, care reprezinta corpul leziunii
-
O
cavitate orizontala, care reprezinta retentia ocluzala
-
Un
istm, care reprezinat zona de intalnire dintre cele doua cavitati
a)
Cavitatea verticala: realizare:
Ø Exereza partial a dentine alterate
(cu freze sferice la piesa unghi)
Ø Se scot peretii verticali din punctul
de contact (cu freza fissure)
Obs: Peretii verticali nu
trebuie sa depaseasca pragul, deoarece matricea trebuie sa se adapteze la prag,
nu la pereti !!!
Ø Peretii verticali vor fi construiti
convergenti catre ocluzal si deschisi in evantai catredintele vecin
Ø Pragul gingival - este foarte
important ca la nivelul lui sa se efectueze o exereza corecta a dentine
alterate (fiind o zona susceptibila de aparitia cariei secundare), datorita
faptului ca smaltul si dentina la nivel cervical (la niv. pragului) sunt foarte
subtiri, vom construe un prag concav, pentru a mari suprafata de contact cu
obturatia. Pragul nu se bizoteaza. !
Ø Peretele parapulpar va fi finisat
ultimul (conform principiului exerezei)
b)
Cavitatea orizontala (s.m.n. si Retentia ocluzala): - se realizeaza imediat dupa
cavitatea vertical
Ø Daca vom folosi amalgam, cavitatea
orizontala se va intinde pana la creasta marginala opusa (extensie pe toata
suprafata ocluzala)
Ø Vom realize o cavitate orizontala mai
mica daca:
·
Folosim
materiale adezive
·
Daca
leziunea proximala este mai mica
·
Nu
avem leziune ocluzala
·
Molarul
are o suprafata mare (ca si conformatie, in cazul M2 temp sup. si M1
temp inf.) astfel, cavitatea orizontala se va realiza numai pana la
nivelul crestelor ocluzale
Ø Retentia ocluzala poate avea forma de
coada de randunica sau de “S” inversat
Ø Adancimea cavitatii sub jonctiunea
smalt-dentina
Ø Marginile nu se bizoteaza
c)
Istmul: este zona de intalnire dintre cavitatea verticala si cea
orizontala
Ø Se realizeaza mai larg decat la D.P.-
1/5 din distanta intercuspidiana
Ø Va fi sub jonctiunea smalt-dentina
Ø Unghiul de intalnire dintre peretele
pulpar si parapulpar se va tesi (altfel joaca rol de pana si obturatia se va
fractura la acest nivel)
Cavitatea de clasa a-III-a
Se prepara
mai rar, deoarece unghiul incizal se fractureaza foarte rapid si se transforma
foarte rapid in clasa a-IV-a
Este greu de
preparat o cavitate retentiva la acest nivel si din acest motiv ea se prepara
la D.T. prin simpla exereza a dentinei alterate
Obturarea se
realizeaza cu material fizionomice, la fel ca la D.P. (exceptie la D.T. este
data de caria de fata distala a caninului temporar superior, care poate fi
obturata cu amalgam). Amalgamul ii confera rezistenta si durabilitate, iar
acest D.T. are un rol foarte important in stabilirea relatiei de ocluzie si
trebuie pastrat integru pe arcada cat
mai mult timp (deci, in acest caz se pot face concesii in ceea ce priveste
fizionomia).
Cavitatea de clasa a-IV-a
Necesita
masuri de retentie suplimentare, cum ar fi:
Cavitati in
forma de “coada de randunica” pe fata Vestibulara sau Orala sau alte forme de
cavitati retentive
Distructiile
de acest gen se pregatesc rapid pe D.T. pentru ca in aceste situatii
distructiile sunt mari si atunci se prefera utilizarea coroanelor prefabricate.
Cavitatea de clasa a-V-a
Este foarte
rar intalnita in conditzii normale.
Apare
frecvent in cazul cariilor de biberon
In acest caz
se efectueaza exereza dentinei alterate si se obtureaza cu glassionomer
(deoarece se afla in imediata apropiere a marginii gingivale, unde este greu de
izolat)
Tehnica ART (tratament restaurator
atraumatic) – Aceasta
tehnica foloseste pentru curatirea cavitatilor doar instrumente de mana
si ca material de obturatie glassionomer (este sdeziv si elibereaza Fluor)
o
Indicatii
legate de pacientii carora le este recomandata tehnica ART:
–
Copiii
foarte mici, care abia isi dobandesc experienta stomatologica (pentru copiii
aflati la primul contact cu cabinetul, nu trebuie sa existe durere - deloc);
–
Pacientii
anxiosi, cu teama crescuta fata de manoperele stomatologice si fata de instrumentarul
rotativ.
–
Pacientii
cu handicap fizic/psihic
–
Pacientii
in varsta si/sau nedeplsabili (un escavator, un glassionomer auto-polimerabil –
care nu necesita conditii de izolare deosebita)
–
Pacientii
care prezinata risc crescut la carie, utilizand aceasta tehnica drept etapa
intermediara de tratament pana la stabilizarea evolutiei (pacient cu carii
multiple – toate cu aspect acut si reclamand un tratament imediat).
o
Indicatii
legate de conditiile locale ale acestei tehnici:
–
Orice
carie simpla, care a afectat dentina si la care avem acces cu intrumentul de
mana
–
Leziunile
de carie trebuie sa fie limitate la una-doua suprafete
o
Contraindicatiile
tehnicii ART:
–
Cariile
simple necavitare, incipiente, fara lipsa de substanta
–
Atunci
cand accesul este dificil sau imposibil
–
Cariile
complicate (inflamatie pulpara, necroza, gangrena)
2. Tratamentul plagii dentinare (Timpul medicamentos) – Se face in functie de profunzimea
cavitatii si decurge numai sub izolare.
La D.T. exista doar doua tipuri de cavitati: superficiala si profunda
Nu exista si cavitate medie (ca la D.P.)
Caria simpla superficiala: se intinde pana la Jonctiunea smalt dentina (J.S.D.) sau
pana la 0,5mm sub acesta JSD si dupa izolare, se adopta urmatoarea atitudine:
Ø Se face toaleta cavitatii (cu H2O2
, cu alcool) si degresarea cu neofalina
Ø Se aplica apoi in cavitate: un lac,
un sigilant sau sistemul bonding folosit la aplicarea compozitului sau direct
obturatia (fara a mai aplica nimic) Unii autori recomanda (la caria simpla
superficiala) aplicarea in cavitate a unui Ca (OH)2 in suspensie. Obs: Acest lucru nu este si nu se numeste
coafaj !!!
Ø Aplicarea obturatiei definitive.
Caria simpla profunda: Exista doua orientari cu privire la atitudinea terapeutica:
Ø Scoala Engleza: - (dupa care ne orientam si noi),
recomanda pastrarea vitalitatii dintelui, in vederea pastrarii unui ritm normal
de rezorbtie radiculara.
Conditiile de pastrare a vitalitatii dintelui sunt:
–
Dintele
trebuie sa se afle intr-unul dintre cele doua stadii fiziologice (dinte imatur
sau matur);
–
Modificarile
pulpare trebuie sa fie absente sau limitate (subiectiv - dintele trebuie sa fie
asimptomatic sau cu simptomatologie foarte stearsa);
–
Verificarea
periodica a vitalitatii pulpei, dupa efectuarea tratamentului
Obs: Tratamentul cariei simple profunde
la un dinte, cu aplicare de Ca(OH)2
pe peretele pulpar sau parapulpar se numeste coafaj.
Exista trei tipuri de coafaj : indirect, natural si direct.
Etapele terapeutice pentru coajaj sunt:
§
Se
izoleaza obligatoriu;
§
Se
face toaleta cavitatii (in cavitatile profunde NU se foloseste alcool sau H2O2,
ci doar ser fiziologic sau (dupa unii autori) clorura de benzalcolium;
§
Se
degreseaza, cu neofalina
§
Se
aplica Ca(OH)2 - de fapt, acesta
manopera reprezentand coafajul in sine
·
Coafajul Natural - se realizaeza atunci cand
peretele pulpar/parapulpar este alcatuit din dentina dura, normal colorata sau
usor pigmentata, dar care prezinta o
zona punctiforma de dentina alterata in dreptul unui corn pulpar si
care, prin indepartare, ar duce la deschiderea camerei pulpare.
Terapeutic: - Se
aplica Ca(OH)2 , apoi peste,
se aplica o baza: din ZOE sau din FOZ (cel mai utilizat FOZ = Adhesor) sau din CIS
(un glassionomer de baza), iar peste, se aplica obturatia definitiva.
Acest coafaj se poate face intr-un
timp (ca cel descris mai sus) sau in doi timpi:
In prima sedinta, dupa izolare,
toaleta si degresare, se pune o buleta de vata cu antibiotic pentru 24-48 h;
In sedinta ulterioara, tot sub
izolare, se indeparteaza antibioticul, se degreseaza iarasi cavitatea, si se
pune din nou Ca (OH)2 , apoi o baza si obturatie definitiva.
·
Coafajul indirect Se realizeaza atunci cand
peretele pulpar sau parapulpar este alcatuit din dentina dura, normal colorata
sau usor pigmentata, iar camera pulpara este inchisa
Terapeutic: Se
pune Ca (OH)2 , o baza si
obturatia definitiva.
·
Coafajul direct:
- Se realizeaza atunci cand peretele pulpar sau parapulpar prezinta o zona
punctiforma de deschidere a camerei pulpare (Atentie!! -NU una larga)
Terapeutic: in
cazul D.T. acest cofaj este recomandat a se realiza doar in cazul deschiderilor
accidentale in tesut sanatos.
Ø Scoala Germana: -Recomanda, pentru tratamentul
cariei simple profunde, tehnica devitalizarii, argumentand prin faptul ca:
–
in
cazul cariilor simple profunde la D.T. sigur exista un grad de inflamatie
pulpara,
–
prin
faptul ca nu se poate pune un diagnostic exact,
–
prin lipsa de reactivitate a pulpei in stadiul
III fiziologic (cand incepe
rezorbtia radiculara),
–
prin
faptul ca oricum, d.T are viata limitata in timp de pe arcada.
Terapeutic:
atitudinea este de:
·
amputatie
(cel putin !),
·
devitalizare
sau chiar extirpare
3. Timpul orthopedic – Tratamentul de refacere a morfologiei
coronare (Al III-lea timp, in cazul tratamentului de
refacere, al cariei simple cavitare)
Alegerea materialului pentru aceasta
etapa, se face de obicei in functie de:
Ø Topografia cavitatii - daca este
necesara rezistenta sau daca primeaza cerintele fizionomice. Amalgamele sunt
cele mai rezistente (comparativ cu materialele compozite sau cu glassionomerii,
in special la D.T.)
Ø Marimea distructiei coronare
Ø Gradul de cooperare cu copilul
Ø Varsta dentara
Amalgamul – este materialul de electie pentru
cavitatile de clasa a-I-a
si a-II-a, in
special daca dintele urmeaza sa supravietuiasca mai mult de 3 ani pe arcada.
Dezavantajul este ca nefiind un material aderent, necesita cavitati retentive
(sta pe dinte prin retentie mecanica), dar poate fi folosit si pe canini sup.,
in cavitati de clasa a-III-a
situate distal.
Materialele compozite – sunt atractive d.p.d.v.
fizionomic, dar sunt pretentioase
d.p.d.v. al aplicarii, deoarece
necesita o izolare perfecta si multa atentie (iar in
cazul unui copil, aplicarea de diga,
matrice, portmatrice, etc. este foarte dificila), de aceea se foloseste doar in
cazul copiilor de varsta mai mare in care este posibila cooperarea. In plus,
compozitele necesita protectie pulpara cu Ca(OH)2 sau CIS si nu este
compatibil cu ZOE. Avantajul sau consta in faptul ca nu necesita cavitati
retentive.
Glassionomerii – reprezinta o optiune, pentru ca se
pot aplica in mediu umed si elibereaza Fluor. Au dezavantajul ca nu prezinta
rezistenta mare (in special pentru zonele posterioare – fata de amalgam dar
sifata de compozite). Din acest motiv sunt recomandate cand leziunea este
limitata sau atunci cand viata dintelui pe arcada este scurta (si cand urmeaza
exfolierea dintelui).
Sunt de avut in vedere CIS-urile de
generatie noua, cu particule de Ag (care le confera o rezistenta crescuta), dar
desi CIS-urile sunt materiale aderente, necesita totusi cavitati retentive –
avand un grad de aderenta mai scazut decat materialele compozite.
Coroanele prefabricate – sunt comercializate in seturi mari,
in truse special pedodontice, cate 7 pentru fiecare dinte si concepute pentru
molarii temporari Se folosesc atunci cand exista distructii dentare intinse (care
nu mai permit realizarea unor cavitati retentive in dinte). Se aleg prin
masurarea distantei M-D a dintelui si apoi se adapteaza. Sunt metalice subtiri si obtinute prin
stantare, realizate din Cr-Ni sau/si fizionomice, din policarbonat, pentru zona frontala. Prezinta avantajul ca pot
fi apliacte dupa slefuiri mari ale dintelui, dar necesita mare atentie la
adaptarea marginala, deoarece pot produce iritatii gingivale. Nu prezinta
tuberculul Carabelli pentru m2
superior deci necesita slefuire la acest nivel si deasemenea slefuiri din
inaltimea dintelui, pentru adaptare ocluzala, dar nu necesita slefuiri mari la
exterior, fiind foarte subtiri (! risc
de penetrare la adaptarea ocluzala). Cel mai indicate sunt pentru m2 , in vecinatatea M1 sau cand se realizeaza in
aceeasi sedinta (sub anestezie generala) mai multe leziuni de carie (in special
la copiii cu carioactivitate crescuta - datorita consumului de dulciuri si a
igienei deficitare).
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Comentariul a fost trimis cu succes!