„Intervenţie stomatologică minimă” sau „stomatologie minim invazivă” sau
„stomatologie conservatoare” se
bazeaza pe urmatoarele principii:
a) remineralizarea cariilor incipiente;
b) reducerea tuturor factorilor etiologici cariogeni pentru a elimina riscul
unor demineralizări sau cavitaţii ulterioare;
c) intervenţii chirurgicale minime pentru leziunile carioase cavitare;
d) controlul bolii (monitorizare).
1. Diagnosticul corect al cariilor incipiente
Leziunile „white spot”trebuie descrise iniţial şi
apoi la fiecare examinare, folosind o sondă parodontală pentru a măsura
dimensiunea şi localizarea centrului geometric al leziunii, în funcţie de
punctele de referinţă vecine (cum ar fi vârful cuspizilor, şanţurile, gropiţele
şi marginile obturaţiilor). O schimbare a mărimii cariei poate fi astfel detectată cu claritate de-a lungul examinărilor
succesive.
2.
Modificările radiologice în radiotransparenţele aproximale:
S0 = absenţa cariei
S1= jumătatea externă a smalţului
S2 = jumătatea internă a smalţului
Dl = treimea externă a dentinei
D2 = treimea medie a dentinei
D3 = treimea internă a dentinei
3. Capacitatea tampon salivara
După 5 min. se compara culoarea
stripsului test cu scala data de fabricant. Determinarea numărului de
Streptococus mutans:
a.
risc cariogen mic = aprox. 100.000 UFC/ml
saliva,
b.
risc cariogen mare = peste 500.000 UFC/ml saliva
c.
carii explozive = 1.000.000 UFC/ml
saliva.
Determinarea
numărului de Lactobacilus din saliva
< 1000 UFC/ml saliva =
fără risc cariogen;
> 10.000 UFC/ml saliva = risc cariogen mare;
> 100.000 UFC/ml salivă= carii explozive.
Plasarea
pacienţilor în grupe de risc cariogen
Cariograma
Prevenţie educarea în privinţa igienei orale, în mod special a utilizării
produselor ce conţin fluor, a apei de gură antibacteriene modificarea alimentaţiei şi a
modului de viaţă încurajarea unor programări periodice pentru verificarea nivelului
bacteriilor şi a salivei periajul profesional al dinţilor
Restaurare
a.
Identificarea cariilor ireversibile
b.
Intervenţii chirurgicale minime pentru leziunile carioase cavitare
c.
Stoparea apariţiei de noi leziuni carioase
d.
Oprirea evoluţiei
leziunilor existente
Cele trei localizări ale leziunii carioase
Clasificarea urmăreşte localizarea cariilor, iar apoi dimensionarea în
funcţie de extinderea leziunii.
Clasa 1 – în şanţuri, fisuri pe suprafeţele ocluzale
Clasa 2 – proximal imediat sub punctele de contact interdentare.
Clasa 3 – în treimea cervicală a coroanei
Clasificarea este valabilă atât pentru dinţii frontali, cât şi laterali.
Cele patru dimensiuni ale leziunilor carioase
· Dimensiunea 1 – afectare minimă a smaltului cand este suficientă doar remineralizarea
· Dimensiunea 2 – afectare moderată a dentinei. După
prepararea cavităţii, smalţul restant este integru, bine sprijinit de dentină.
Dintele este suficient de rezistent pentru a susţine restaurarea
· Dimensiunea 3 –
cavitatea este lărgită. Structura dentară restantă este afectată, cuspizii pot
fi fracturaţi sau pot ceda sub presiunea ocluzală.
· Dimensiunea 4 – carii extinse cu pierderea unei părţi mari
din volumul dintelui.
Relaţia dintre
clasificarea Black şi cea modernă Clasa 1, dimensiunea 1 (#1.1) Nu are
echivalent
Clasa 1, dimensiunea 1 (#1.1) marmoratii
Restaurări preventive
răşinice (PRR).
Avantajele PRR
a. conservarea structurilor dentare,
b. protejarea şanţurilor şi fosetelor rămase
c. reducerea riscului de percolare.
Etape
a. Freză diamantată pară
foarte fină
b. Turatie mare, racire
c. Se îndepărtează dentina infectata
de pe pereţii cavităţii
d. Nu se indeparteaza dentina afectata podea
e. Marginile de smalţ trebuie să fie integre, fără microfisuri.
Restaurări ART (tratament restaurator atraumatic). ART se referă la
situaţii în care leziunea dentinară este accesibilă sau se poate crea acces cu
instrumentar de mână. ART implică numai îndepărtarea ţesuturilor moi, cu
instrumente de mână, urmată de obturarea cu material restaurativ adeziv a
cavităţii curate şi a şanţurilor şi fisurilor asociate. Deoarece glasionomerii
convenţionali (pulbere-lichid) nu necesită folosirea electricităţii pentru
preparare (mixare) şi nici fotopolimerizare, ei se pot folosi în tehnicile ART ca material preventiv sau
restaurativ în orice situaţie. Restaurarea finală poate să semene foarte
mult cu o obturaţie mărimea 1.1 sau 1.2.
Avantajele ART sunt:
Preparare minimă - Se îndepărtează numai ţesuturile moi, dentina demineralizată şi smalţul
friabil, fără instrumentar rotativ.
Şanţurile şi fosetele pot fi obturate şi sigilate.
Nu există durere (sau este minimă), de aceea nu este nevoie de
anestezie locală.
Anxietatea găsită adesea în metoda tradiţională aici este
minimă.
Se folosesc numai instrumente uşor de găsit, relativ ieftine, deci
controlul infecţiei este direct şi simplu.
Costul este relativ scăzut.
Clasa 1 dimensiunea 2 (# 1.2.)
Clasificarea Black, Clasa I,
localizare smalt .
Prepararea
Poate fi vorba despre o cavitate nouă, dar foarte
frecvent apare prin necesitatea înlocuirii unei restaurări deja existente din
amalgam care a afectat întregul sistem de fisuri. Freze
turatie mare - se îndepărtează strict obturaţia. Freză cilindrică diamantată, sub racire explorarea extinderii cariei. Freze sferice mici
pentru a îndepărta procesele carioase secundare de pe pereţii cavităţii. Smalţul ocluzal
trebuie conservat cu condiţia să fie integru şi fără microfisuri.
Clasa 1 dimensiunea 3 (# 1.3.)
Clasificarea Black — clasa
I profunda
Prepararea se realizează conturul marginal cu
ajutorul frezelor pară pentru a avea acces la dentina infectată. Pentru
îndepărtarea ei de pe pereţi se folosesc
freze sferice, la turaţie convenţională sau instrumentarul manual. Pentru
protecţia pulpară este indicat OBI.
Se obturează cavitatea cu CIS minim 12 săptămâni şi apoi se reevaluează
cavitatea, pentru realizarea formei de rezistenţă.
Clasa I, dimensiunea 4 (# 1.4)
Clasificarea Black — clasa
I
Prepararea
Se pregăteşte pe distrucţii mari, situate frecvent
pe molari, cu afectarea cuspizilor. Pentru restaurare de obicei este necesar un
mijloc suplimentar sau o restaurare protetică, precum coroană ¾ pentru
refacerea morfologiei ocluzale.
Prepararea cavităţii se face asemănător celei
descrise la # 1.3., cu o cilindrică diamantată, la turaţie intermediară, pentru
a realiza conturul marginal şi cu freze sferice pentru îndepărtarea dentinei
alterate.
Pentru protecţia pulpară se
recomandă OBI si OBP
Clasa 2, dimensiunea 1 (# 2.1.) Tunelizarea
Când leziunea în smalţ se găseşte la o profunzime de
cel puţin 2,5 mm în sens ocluzo – gingival, cea
mai simplă şi conservatoare abordare este prin foseta ocluzală, medial de
creasta marginală, aşa numita „tunelizare”.
Accesul iniţial trebuie să fie minim, pentru a
conserva structura dentară, imediat lângă creasta marginală, care trebuie
conservată. Accesul se face ca şi când s-ar realiza o cavitate ocluzală, de clasa I-a
Accesul se face cu lupă şi iluminare bună, cu o
freză diamantată globulară mică, lăsând creasta marginală de minim 2 mm lăţime. Canalul de acces se
poate largi apoi buco-lingual similar cu
prepararea standard a unei cavităţi de clasa a-II-a, prin poziţionarea frezei mai vertical, fără a atinge
creasta marginală. Pentru o mai bună
vizibilitate cavitatea se poate extinde în şanţurile ocluzale, căpătând o formă
aproximativ triunghiulară. În acest stadiu examinarea este mai uşoară şi
dentina infectata poate fi îndepărtată cu o freză mică globulară.
Dacă se constată că leziunea carioasă este la 1mm
de camera pulpară, se plasează un strat subţire de Ca(OH)2 înaintea
condiţionării suprafeţei dentinare cu o soluţie de acid poliacrilic 25%.
Cavitatea este apoi uscată şi se injectează cimentul cu ionomer de sticlă, de
preferat cimenturi armate cu argint, caz în care delimitarea restaurării se
poate urmări radiologic. Injectarea cimentului trebuie făcută astfel încât să
se evite încorporarea bulelor de aer. Interdental se fixează o matrice pentru a
evita refluarea materialului
Avantajele metodei:
- Creasta de smalţ rămâne intactă, rezistenţa cuspizilor
este păstrată;
- Punctele de contact iniţiale se menţin;
- Se reduce formarea microfisurilor proximale deoarece
preparaţia nu interesează smalţul proximal sau cervical, deci nu produce nici
lezarea gingiei;
- Fluorul eliberat de cimentul cu ionomer de sticlă
realizează o barieră artificială pentru dentină împotriva oricărei difuziuni a
bacteriilor şi poate realiza remineralizarea leziunii;
- Dinţii vecini nu sunt lezaţi în timpul preparării, ceea ce
se întâmplă deseori în timpul preparării standard;
- Rezultatul este mult mai estetic.
Dezajantajele metodei:
- Necesită o mare dexteritate în preparare şi în
folosirea tehnicilor de microtăiere;
- Într-o preparare defectuoasă se poate submina
creasta marginală, provocând fractura smalţului după un timp;
- Accesul inadecvat poate să nu evidenţieze toată dentina
ramolită, în special în cavităţile distale ale molarilor.
Se descriu 3 forme diferite de preparare tunelară:
• Tunel intern
• Tunel parţial
• Tunel deschis
Indicaţiile preparaţiei în tunel intern se restrâng la cazurile
când leziunea aproximală este fără cavitaţie.
La formele de preparare în tunel parţial, smalţul din zona
proximală este parţial îndepărtat.
La formele de tunel deschis, smalţul proximal va fi complet eliminat.
Clasa 2, dimensiunea 1 (#2.1) – cavitate „şanţ”
Dacă leziunea este aproape de creasta marginală iar
o tunelizare poate afecta creasta, atunci accesul se face chiar prin creasta
marginală. Aceasta a fost denumită o cavitate „şanţ” şi este mai frecvent
folosită la frontali.
Prepararea
Accesul la leziunea carioasă se poate face
intern, prin zona linguală, medial de creasta marginală
Clasa 2, dimensiunea 1 (# 2.1) – abordare proximală
Cavitate gen caseta
Se realizează atunci când dintele vecin prezintă proces carios la
nivelul suprafaţei proximale (o leziune de clasa 2, dimensiunea 3 sau 4) care
facilitează accesul direct.
Preparaţia permite păstrarea intactă a suprafeţei
ocluzale, realizându-se o cavitate foarte conservatoare strict localizată la
nivel proximal.
Prepararea
Se foloseşte o freză diamantată para sub spray de apă – aer cu care se îndepărtează
din smalţ atât cât este necesar pentru a obţine accesul la carie. Se foloseşte
o freză sferică mică pentru a curăţa cavitatea. Nu sunt necesare elemente de
retenţie. Dacă leziunea este situată sub sau la nivelul punctului de contact se
poate realiza o cavitate gen „galerie” cu freze sferice mici, foarte tăioase,
pornind dinspre vestibular şi mergând cu freza
perpendicular
pe axul lung al dintelui în direcţie orală.
Clasa 2, dimensiunea 2 (# 2.2)
Clasificarea Black – clasa a-II-a (dinţi laterali), clasa a-III-a
(frontali).
Se realizează pe suprafeţele proximale atunci când cresta marginală este
distrusă sau subminată. Nu este necesară realizarea unor elemente retentive tip „coadă de
rândunică” pe suprafaţa ocluzală a dinţilor laterali sau pe cea orală a
dinţilor frontali, pentru că va fi inserat un material adeziv ce nu necesită
retenţie mecanică. Nu se recomandă realizarea unor unghiuri ascuţite.
Pe dinţii laterali
În cazul dinţilor laterali, pe măsură ce caria se extinde
structura dentară devine tot mai afectată (tehnica sandwich)
Pe dinţii frontali
Leziunile sunt frecvent cauzate de traumatisme, cu pierderea unei părţi
importante din jumătatea incizală a coroanei. În majoritatea cazurilor forţele
ocluzale nu sunt mari, iar restaurarea are ca scop principal aspectul
fizionomic.
Leziunile de
clasa 3
Apar în treimea gingivală a coroanei sau pe suprafaţa rădăcinii dezgolite
a oricărui dinte. Leziunile pot fi situate pe suprafeţele vestibulară sau orală
(în treimea gingivală) dar şi pe feţele proximale, mult sub punctul de contact
interdentar.
În aceeaşi
categorie sunt incluse şi leziunile de abraziune / eroziune.
Clasa 3, dimensiunea 1 (# 3.1.)
Clasa 3, dimensiunea 2 (# 3.2.) Clasificarea Black. Clasa V
Clasa 3, dimensiunea 3 (# 3.3.)
Metode ultraconservative de preparare a cavităţilor
Scopurile preparaţiilor ultraconservative sunt:
- reconturarea anatomiei
fisurilor şi fosetelor pentru a avea acces şi vizibilitate în cariile situate
în smalţ;
- explorarea cavităţii
pentru a avea certitudinea îndepărtării tuturor zonelor de ţesut alterat;
- îndepărtarea
ultraconservativă, dar completă, a cariilor.
Sistemul aer abraziv este un sistem neconvenţional de preparare a cavităţilor care foloseşte un
jet de aer bogat în particule abrazive adiţionate în mod controlat astfel încât
să asigure capacitatea optimă de tăiere.
Sursa de presiune de aer este dată de un compresor care poate fi integrat
în aparat sau poate fi utilizat aerul
comprimat al unitului dentar. Ca particule abrazive este folosită pulberea de oxid de AL care este o pulbere stabilă
netoxică a cărei duritate este puţin mai mică decât a diamantului, iar culoarea
sa gri o face să fie deosebită de ţesuturile dentare şi astfel să poată fi uşor
îndepărtată.
Indicaţiile
metodei:
a.
tratamentul leziunilor
necarioase
b.
prepararea cavităţilor
mici pentru tehnici adezive
c.
sablarea feţei interne
a incrusatţiilor de porţelan în vederea
d.
adeziunii
e.
prepararea
suprafeţelor pentru sigilare
Contraindicaţii:
-
prepararea cavităţilor mari
-
prepararea cavităţilor pentru amalgam
-
tratamentul cariilor profunde cu dentină alterată
Sono abraziunea se bazează pe utilizarea mişcărilor oscilatorii în locul
celei de rotaţie tradiţională. Există o serie de piese de mînă contraunghi
(sistemul EVA) ce utilizează acest tip de mişcări utilizate pentru preparaţii
speciale:
-
finisarea pragului gingival
-
bizotarea marginilor preparaţiei
-
finisarea şi lustruirea obturaţiilor
Sistemul Sonicsys Ka Vo prezintă capete active cilindrice angulate pentru
prepararea tip tunel, fiind active doar în porţiunea anterioară.
Avantaje:
– instrumentele
sonoabrazive permit o preparaţie precisă a defectului;
– rezultă cavităţi cu margini nete, bine conturate,— în
79-100% din preparaţii rezultă margini de smalţ „perfecte”, după cum au arătat
studiile în vivo şi în vitro;
– folosite în apropierea dintelui vecin fără pericolul de a-l
leza;
– forma cavităţii este adecvată procesului carios (minicasete,
tunel);
Indicaţii:
– cavităţi mici la prima prezentare (obturare), situate
aproximal, la dinţii frontali şi laterali pentru obturaţii adezive;
– preparaţii marginale pentru coroane şi faţete;
– prepararea marginilor cavităţii pentru inlay, onlay.
Laserul este un sistem de generare de unde electromagnetice luminoase, cu
o densitate electromagnetică mare şi cu o lungime de undă caracteristică ce variază de la
spectrul de infraroşu la vizibil sau ultrascurte.
Mecanismele de
acţiune sunt:
-
fototermic (laserele ultraviolete), care produce ablaţie datorită energiei mari
ce dislocă moleculele materiei datorită lungimii de undă mică a radiaţiei
-
termic şi acustic (laserele infraroşii) care au radiaţii cu lungime de undă
mare deci energia mică nu poate disocia legăturile moleculare, se produce o
vibraţie care produce căldură ce determină o rupere a legăturilor moleculare
mai slabe;
Avantaje:
-
diminuarea stresului operator
-
diminuarea durerii
-
eliminarea discomfortului acustic
-
sacrificiul minim
-
precizia contururilor preparaţiei
-
sterilizarea dentinei datorită efectului termic
KaVo DIAGNOdent laser
Aplicaţiile laserilor în stomatologia
1. Detectarea cariilor incipiente; o cavitate carioasă incipientă nu va
apărea pe imaginea radiografică, dar va fi relevată prin formarea de imagini
luminoase cu diferite tipuri de laser (cu Argon, Kripton, cu C02).
Când structura dintelui este deteriorată de o carie, defectul apare prin
transmisia luminoasă laser mai întunecos pe imaginea tridimensională formată,
datorită distrugerii ţesutului dentar.
2. Distrugerea plăcii bacteriene. Tratamentul cariei cu laserul cu CO2: Utilizarea laserului
cu CO2 în tratamentul cariei dentinare (carie medie), la dinţii vitali,
aduce o ameliorare terapeutică esenţială faţă de metodele tradiţionale. La
nivelul locului de impact cu radiaţia laser se produc următoarele fenomene: volatilizarea
ţesuturilor cariate, modificarea structurii dentinare printr-o creştere a
durităţii şi a rezistenţei la demineralizare, cu obliterarea canaliculilor
dentinari (ceramizare sau vitrificare) - sterilizarea dentinei expuse radiate laser.
Cercetările histologice au arătat că într-o perioada
de 6-12 luni apar modificări la nivelul pulpei, celulele odontoblastice
iniţiale fiind înlocuite cu un strat nou, deplin funcţional, ce va determina
apariţia dentinei de iritaţie, dintele păstrându-şi vitalitatea şi
funcţionalitatea.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Comentariul a fost trimis cu succes!