Clasificarea anomaliilor Dento-Maxilare

Anomaliile dento-maxilare prezintă o mare variabilitate, determinând gruparea lor în funcție de criterii comune.

Criterii comune:  - morfologice

                               - funcționale

                             - etiopatogenice

Scopul clasificărilor:

*     diagnosticul  trebuie să fie cât mai sintetic și să se exprime cât mai facil

*     întrevede evoluția și prognoza acesteia

*     diagnosticul sugerează principiile și obiectivele terapeutice, precum și mijloacele de tratament utilizate

*     diagnosticul se face în scopul lărgirii ariei de comunicare între specialiști

Datorită ușurinței cu care sunt folosite, criteriile morfologice oferă o alternativă comodă și foarte operativă în vederea clasificării anomaliilor dento-maxilare.

Clasificarea HUNTER

*    Este cea mai veche clasificare.

*     A apărut în secolul al XVIII-lea.

*     Folosea termenul de disarmonie :

        - disarmonie dento-alveolară

        - disarmonie dento-maxilară

Clasificarea lui CARABELLI

*     A apărut în secolul al XIX- lea.

*     Este considerată o clasificare limitată.

Clasificarea lui  ANGLE

*     Este una din primele clasificări, recunoscută pe plan internațional.

*     Are drept criteriu de clasificare relațiile mandibulo-maxilare în plan sagital.

*     Pentru evaluarea clinică  Angle s-a oprit asupra molarului de 6 ani, considerându-l în poziție fixă, la nivelul bazelor maxilare.

*     Astfel, relația normală este definită prin poziția vârfului cuspidului mezio-vestibular al M1 superior în dreptul primului șanț vestibular al M1 inferior.

Împarte malocluziile în 3 clase:

         - clasa I

         - clasa a II-a

         - clasa a III-a

Clasa I Angle

*     Prezintă  raport neutral la nivelul molarilor de 6 ani.

*     Anomalia este cantonată la nivelul grupului frontal.

          - angrenaje inverse

          - ocluzie deschisă                        când rapoartele

          - ocluzie adâncă acoperită           molare sunt neutrale

          - anomalii unidentare: dinți supranumerari, anodonție, dinți ectopici,  intruzia

Clasa a II - a  ANGLE

*     Prezintă raport molar distalizat, șanțul intercuspidian inferior plasat distal de vârful cuspidului  MV superior.

*     În funcție de raporturile frontale în plan vertical, se descriu 2 diviziuni:

Ø     diviziunea 1 : malocluzie cu raporturi distalizate bilateral și ocluzie adâncă ” în acoperiș”

Ø     diviziunea 2 :  malocluzie  cu raporturi distalizate bilateral  și ocuzie adâncă  acoperită

    Atunci când raporturile sunt distalizate unilateral, se folosește termenul de subdiviziune.       

Clasa a III – a ANGLE

*     Prezintă raporturi mezializate la nivelul molarilor, șanțul intercuspidian inferior este plasat mezial față de vârful cuspidului MV superior.

*     Se asociază cu ocluzie inversă frontală.

 Dezavantajele clasificarii lui Angle:

*     molarii de 6 ani nu au o poziție fixă pe bazele maxilare

*     examenele complementare efectuate au evidențiat decalajul între poziția bazelor maxilare și poziția sagitală a procesului alveolar

*     aceeiași anomalie poate fi încadrată în 2 clase: scheletic în clasele Angle și dentar în alta

*     nu reflectă aspectele clinice ale anomaliei

*     nu i-a în considerare factorii etiologici

Avantaje :

*     este cea mai utilizată clasificare de către practicieni

*     este cea mai operativă

Clasificarea ȘCOLII GERMANE

*     Are la bază concepția că aceiași factori etiologici în aceleași condiții dau aceleași forme de anomalii.

*     A fost realizată de: Kantorowicz, Korkhaus și Reichenbach.

*     Utilizează termenul de sindrom .

*     Împarte anomaliile în 6 sindroame.

    1. sindromul cu compresie de maxilar  : are 2 variante    - cu protruzie, cu sau fără spațiere

                     - cu înghesuire

    2. sindromul de ocluzie încrucișată

    3. sindromul progenic, care poate fi:

                   - de conducere forțată

                   - fals ( retrognatism maxilar )

                   - adevărat

     4. sindromul de ocluzie adâncă acoperită

    5. sindromul de ocluzie deschisă, cu 2 variante:

                         - dento-alveolară

                         - gnatică

    6. grupa anomaliilor monocauzale  - sunt cauzate de pierderea precoce a dinților temporari din zona de sprijin Korkhaus

                   - anomalii dentare izolate

                   - transpoziția

                   - reincluzia    

   

Clasificarea ȘCOLII FRANCEZE

*     Conform acestei clasificări anomaliile sunt considerate tulburări în armonia proceselor de dezvoltare ale componentelor aparatului dento-maxilar.

*     Utilizează termenul de disarmonie.

*     Clasificare:   - disarmonii maxilare

                          - disarmonii alveolare

                          - disarmonii dentare

Clasificarea CLINICO – ANTROPOLOGICĂ

*     A fost elaborată de prof. Firu și colaboratorii, fiind ispirată și bazată pe clasificarea școlii franceze.

*     Pleacă de la ideea amestecului de structuri anatomice diferite ca origine, mod de creștere și de la delimitarea diferită antropologică.

*     Clasifică anomaliile în 5 grupe de disarmonii:

              - disarmonii maxilare:  - pro/retrognație

                                                    - endo/exognație

                                                     - supra/infragnație

     - disarmonii alveolare: - pro/retroalveolie

                                             - endo/exoalveolie

                                                - supra/infraalveolie

     - disarmonii dentare de grup

     - disarmonii dento-alveolare

                      - cu înghesuire      - primare, genetice

                      - cu spațiere          - secundare, unei alte                                                anomalii

     - disarmonii dentare izolate: de număr, formă, volum

Clasificarea combinată

*     Se bazează pe modificările tridimensionale care pot apare predominant într-o grupă de anomalii.

*     Anomalii în sens sagital:

*    Sindromul ocluziei distalizate = clasa a II-a Angle

             - retrognația mandibulară funcțională

             - retrognația mandibulară anatomică 

*    Sindromul progenic=clasa a III-a Angle

           - angrenajul  și ocluzia inversă frontală prin modificări de ax dentar, prin prodenție inferioară și retrodenție superioară

           - progenia de conducere forțată – prognație mandibulară funcțională determinată de trauma ocluzală

           - progenia falsă = nedezvoltarea maxilarului superior ( retrognația maxilară/ micrognația maxilară )

           - progenia adevărată = prognația mandibulară/macrognația mandibulară

Anomalii în sens transversal

*    Sindromul compresiei de maxilar

            - cu protruzie (endalveolodenție), cu spațiere/ cu înghesuire

            - fără protruzie, cu înghesuire

*    Sindromul ocluziei încrucișate ( inverse )

              - laterognație mandibulară, anatomică sau funcțională

              - endalveolodenție superioară cu ocluzie încrucișată uni/bilateral

Anomalii în plan vertical

*    Sindromul ocluziei adânci

         - ocluzia ”în acoperiș”=clasa a II-a, diviziunea 1 Angle

        - ocluzia acoperită = clasa a II-a, diviziunea a 2-a Angle sau clasa I Angle

        - ocluzia prăbușită

*    Sindromul ocluziei deschise

            - ocluzia deschisă funcțională

            - ocluzia deschisă dismetabolică (anatomică)